6 matches
-
cauza acelui zgomot ritmic și mătăsos), de mai multe ori înnodate, făceau din ele arme cumplite. Viorica era goală pușcă. M-a cuprins un tremur: trupul ei apărea mai înalt, sculptural, în umbră obrazul perfect, incendiat. Nu mai era mica știoalfă din târg târând papucii, ci subțire, cu burta impecabilă, plată, țâțele ca niște mici piramide cu vârful spre orizont, pubisul acoperit de o blăniță neagră, rebelă. Brațele-i, cu care lovea, erau frumos-vânjoase. Alături fratele ei, cu nasul mic și
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
în viziunea unor regizori neconvenționali", Evenimentul zilei, 10.04.2009). Injuria așadar are de unde alege: variantele boarfă, borfet, borfetă îi stau la dispoziție, toate trei aplicabile unui referent feminin. În strânsă legătură cu boarfă trebuie discutat și termenul ștoarfă sau știoalfă, tot cu origine necunoscută, dar, după toate aparențele, cu o evoluție semantică similară. Dicționarul limbii române, Litera Ș, 1978, în înregistrează sub formele știolf, știoalfă,dar cu o mulțime de variante fonetice: ștoalfă, ștoarfă, știoarfă etc. și cu sensul de
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
aplicabile unui referent feminin. În strânsă legătură cu boarfă trebuie discutat și termenul ștoarfă sau știoalfă, tot cu origine necunoscută, dar, după toate aparențele, cu o evoluție semantică similară. Dicționarul limbii române, Litera Ș, 1978, în înregistrează sub formele știolf, știoalfă,dar cu o mulțime de variante fonetice: ștoalfă, ștoarfă, știoarfă etc. și cu sensul de bază "obiect de încălțăminte sau de îmbrăcăminte uzat", din care s-au dezvoltat sensurile figurate: "epitet pentru o femeie slabă, urâtă sau bătrână" și "epitet
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
s-au dezvoltat sensurile figurate: "epitet pentru o femeie slabă, urâtă sau bătrână" și "epitet pentru o femeie de moravuri ușoare". Cuvântul apare la Matei Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic actual: "Vine o ștoarfă și-l îmbrobodește" (C. }oiu, 1984, p. 264); "Nu-ți mai ajung bărbații, ... parașuta, japița, jigodia, ștoarfa, coarda, pațachina lumii" (S. Preda, 1985, p.
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
puțin așa s-ar deduce dintr-o pseudoexplicație găsită în internet: "ștoarfă este utilizat în cercurile înalte (!), fiind sinonim parțial cu boarfă" (hiprapper.wordpress.com). Să nu uităm, totuși, că insultele sunt supuse unor evaluări foarte subiective și foarte variate: știoalfa e, într-unul din dicționarele noastre de argou, o "femeie de moravuri ușoare" (N. Croitoru Bobârniche), iar în altul - "prostituată de cea mai joasă speță" (G. Volceanov).
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]