24 matches
-
pe față și pe dos! le port cu fața la spate și invers! și țin cald, că pun paie în ele, și am obiele din postav, și mi-s dragi ca ochii din cap (așa se zice, nu?)...când calc într-o știoalnă, se face vid, bădie, nu șagă!...Și uite-așa mă visez drum de țară, să meargă pe mine fetele cu ghete pe dos sau desculțe, să am și eu o urmă pe mine, să-i simt povara tămăduitoare, să fiu
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos by http://balabanesti.net/2012/04/25/cateva-cuvinte-pe-deal-si-o-fata-cu-ghetele-pe-dos/ [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
o horă și o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn și prohod. Când punea talpa de opincă ori de picior gol prin știoalnele și prin zloatele și prin glodurile curate ale poghiazurilor, făcea vid. Era o fleșcăraie de nedescris. Însă moș Gheorghe, cu talpa-i mare și zdravănă, trecea fără frică și fără grijă, chiar mai și cânta, adică, mai bine zis, murmura
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor by http://balabanesti.net/2012/12/19/ma-sui-pe-patul-din-tinda-si-incerc-sa-mor/ [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
Țiganul care făcea pe șeful cetei, pe numele lui Gululu - un fel de nepot al nemuritorului Daie Gulu - adunase de pe pielea gingașă a lui Ectoraș zeci de lipitori și le azvârlise Într-o găleată cu apă limpede, luată din altă știoalnă. Acasă urma să le pună Într-o oală, să toarne peste ele niște vin ca să le Îmbete și să le curețe mațele și apoi, tăvălite prin făină, avea să le arunce În untura Încinsă dintr-o tigaie care, după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca termen subordonat, în relații de dependență, funcția de circumstanțial de mod: „Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L.Caragiale) în relația de interdependență, funcția de predicat: „Ș-apoi huștiuluc! și eu în știoalnă, de-a cufundul, să prind pe dracul de-un picior...” (I. Creangă) Când realizează funcția sintactică de predicat (interjecțiile volitive și onomatopeice) dezvoltă câmpuri semantico-sintactice asemenea verbului, în funcție de caracteristici antitetice: personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv. Prin natura lor, onomatopeele au un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Nicolae Labiș erau populate de întâmplările fabuloase ale muntelui: toamna ciobanii coborau în horă și se repezeau la femei, o fată se înecase în râul în ale cărui unde, de la fund, țâșneau săgeți argintii de pești; scufundat într-o știoalnă, copilul îi privea cu ochi deschiși sub apă. Tot el își însoțea părintele care, având pușcă, bracona căprioare pe pârâul de deasupra școlii. Într-o vreme de foamete și război și împovărată cu trei copii, în satul sărac unde merindea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prietenul său fusese în tabără la Dobrovăț, unde copiii s-au bucurat de o mai mare libertate decât cea din școală și chiar decât acasă. Se scăldau în iazul mănăstirii, mâncau raci fierți, caș dulce de la stână și, într-o știoalnă din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii și, dacă nu li se părea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nervos și lovea cu înverșunare în pietrele mai mari din albie, vrând să le înlăture din cale, spumegând de furie. Dar acum era cu totul altceva: albia secase, doar în locurile în care era ceva mai adâncă se păstraseră câteva știoalne, ochiuri de apă otrăvite în care mai erau niște gângănii adaptate la mediul toxic, infestat cu milioane de microbi. Se duseseră vremurile când de-aici prindeam pești și raci cu nemiluita, pe care bunica îi arunca fără milă în ceaunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai mare ca noi cu 2-3 ani, că era comandantul nostru. Ea ne lua la cules bureți râșcovi, opintici, primăvara viorele și în Bou pădurea din fața satului, care era a proprietarului moșiei Baea. Opream apa părăului Bogata și făceam niște știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
t, ci doar cu o constricție cu vârful limbii ridicat. Poziția mandibulei este similară fonemului i, iar poziția buzelor este apropiată fonemului o, încât se poate obține un transfer fonemic pe consona ș prin rostirea globală a cuvintelor: ști, știre, știoalnă, știulete, știucă, Istvan, Isidor, mișto, oiște,oștire, mișto, poștă, ești, ieși, sau chiar cuvinte care conțin pe s: stilou, istorie. Nu se urmărește pronunțarea corectă a cuvintelor ce conțin pe s, ci transferul fonemic în ș, prin pronunție repetată și
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
rostire. Dar lucrurile veneau, așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc rimele și să-mi întăresc credința în cuvîntul civilizator. Am mai spus cu diferite ocazii că mi-i dat să cred în poezie nu ca într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
groapă (7); murdar (7); mlaștină (6); rață (6); rîu (6); sînge (6); udă (6); verde (6); pescuit (5); peste (5); băltoacă (4); rațe (4); apa (3); cocostîrc (3); copilărie (3); glod (3); mică (3); mîl (3); oglindă (3); Silviana (3); știoalnă (3); apă murdară (2); barză (2); Bălți (2); indiferență (2); lasă (2); loc cu apă (2); mocirlă (2); neagră (2); nufăr (2); ochi de apă (2); oglindire (2); păsări (2); de pește (2); țară (2); umezeală (2); ac; acasă; adînc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Aflorăchioaiei, apoi ciuli și cealaltă ureche, fiindcă observă că tușa traducea cam aiurea, de capul ei. Astfel, cînd Bill Clinton, zîmbind larg, spuse:" I believe in Vaslui, I believe in your country! ", mătușa Saveta traduse: " Dragi-mi erau prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, cîmpul cu florile și mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile în zburdalnica vîrstă a tinereței!"". Fără ascunzișuri, șopîrle, tensiuni și frici, inerente unei scrieri de felul acesta înainte de 1989, Județul Vaslui în N.A.T.O. nu ne
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
mai știai ce este. Locurile acelea joase de la Nicolina și Socola, fără scurgere, au fost întotdeauna, când dădeau ploile, heleșteie mocirloase. Ieșitul la stradă se făcea după priceperea și fantezia fiecăruia, când pășind pe pietre, când dând cu piciorul în știoalnă. Ca încălțăminte erau bune cizmele, fiind și mai scumpe. Cei care ar fi trebuit să vină noaptea acasă veneau cum îi ajuta Dumnezeu. Însă întârzierea era cu primejdie și oamenii se strângeau devreme pe la casele lor. Aproape de Crăciun, neamurile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de ceva tare, lemn sau piatră, pocneau, spre bucuria mea. Dincolo de drumul care ducea în dreapta la Regimentul 8 grăniceri, unde era ofițer fratele meu mai mare, Didi, se afla un șes plin de șanțuri, foste tranșeie din timpul războiului. Unele știoalne erau mai mari și destul de adânci. În apa lor mocirloasă făceam baie noi, copiii, împreună cu porcii, gâștele și rațele oamenilor din mahala. După scaldă, după ce ne uscam, pielea era aspră, cu dâre de noroi și cu solzișori de murdărie. Dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îi visez. Mă trezesc scuturând din cap și-mi pare nespus de rău pentru ei. Vieți curmate din frageda lor viață amară, copiii care n-au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și în mijloc era destul loc pentru distracțiile lor, căci în fiecare seară, la lumina focurilor din fața corturilor, cântau din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
părțile. Rămâneau în urmă poznele, șotiile și năzbâtiile, isprăvile noastre vitejești cu scuturi din aluminiu, luat din cimitirul nostru de epave, cu săbiile de lemn, arcurile cu săgeți care aveau în capăt vârfuri de metal de la cartușe, scaldele noastre în știoalnele de pe toloace, merele lui Popa Nebunu', cimitirul cu epave de avioane, tancuri, camioane, camionete și mașini „Skoda” mici și verzi, cu proiectile și mine neexplodate, „artificiile”, toate, absolut toate rămâneau în urmă pentru a se transforma mai târziu în amintiri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Patina, scrâșnea, urla, se vedea că, sărmana, făcea totul pentru a ne scoate din bucluc, dar... stăteam pe loc. Eu și cu Gabi ne-am dat jos și am început să împingem mașina din spate. A mers, am ieșit din știoalna aceea și am înaintat câțiva metri. Am mai mers vreo jumătate de kilometru, încet, cu chiu și vai, dar înaintam. Apoi iar ne-am împotmolit. De data aceasta era de rău, nici eforturile noastre, nici manevrele îndemânatice din volan ale
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lat de mașină, norocul nostru. Zic asta pentru că, văzând bucureștenii că nu pot trece din cauza noastră, au venit, au luat-o pe Zambilica pe sus și au așezat-o pe drum mai bun. Am înaintat și am intrat în altă știoalnă. Din nou au venit bucureștenii și ne-au salvat. Apoi am ieșit din pădure și am dat peste grămada aceea de pepeni verzi și galbeni. La fel ca rândul trecut, am cumpărat vreo opt harbuji și am plecat pe drumul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
saci de grăunțe, cu sacoșe pline de pâine... Cărarea lasă calea ferată și duce pe valea Tarcăului în sus. Ca niște iezme, cireși amari își frâng boarea prin verdele ca o părere al fagilor. În tăcerea umedă, sare apa în știoalne, să sperie frunzele care se desfac din somn. Uruit de gater, rozând brazii pădurilor. Aici, la Tarcău, lucrează cu profit bun firma Forestar, care aparține de ROMANEL. Stive de cherestea, aliniate perfect, așteaptă să treacă la export. Miroase amețitor a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
le văd pe toate: Fetițele, fetișoarele, fetișcanele, fetele-mari, fetele-și-mai-mari (și mai mici) cu care m-am avut eu bine În viața mea, de la Mana. O văd mereu, mereu, din calidor pe. La scăldat o văd. Numai la scăldat, Într-o știoalnă de pârâu În jos, unde nu ne ducem niciodată, n-avem la ce, noi de scăldat ne scăldăm fie În dreptul satului, fie pe pârâu În sus, către Curchi. O bulboană frumoasă-coz; una de pică; de, la soare te puteai uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i-i-i-a căzut o piatră-n cap și, imediat, d-după ea. Ptiu, cînd mi-aduc amintee!... Ce, era s-o l-lăsăm singură? Și fugi, și f-fugi măi frate, și numai ce ne tr-tr-trezim, claie peste grămadă, cu toții într-o știoalnă... M-m-mare minune că n-am nimerit într-o pr-pr-prăpastie! Eu m-am lovit la piciorul ăsta, Vlad și-a spart c-c-capul deasupra urechii, iar Băr-Băr-Bărzăunul și-a pierdut lanterna. Ce, te joci?... Și tot timpul în urma noastră s-auzea prrrrr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și surorile, și băieții satului, tovarășii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]