37 matches
-
cu un stil nou în propria pictură, o meditație profundă a jertfei în culoare.” Colaborarea cu Forumul Democrat German și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților, era din ce în ce mai rodnică, au urmat expoziții în luna iunie la Neumarkt (Landul Știria din Austria) și în iulie la Boheimkirhen (Austria inferioară), împreună cu Jakob Neubauer. Prin intermediul directorului Bibliotecii Județene, Prof. Gheorghe Cramanciuc și al soției acestuia Olga Cramanciuc, am fost invitat, împreună cu Doina Marița, în tabăra de creație a artiștilor plastici naivi, organizată
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Adige, Vescovana, S. Urbano, Boara Pisani et Mași, si, pentru provincia Verona, a comunelor Palù, Roverchiara, Legnago, Castagnaro, Ronco all'Adige, Villa Bartolomea, Oppeano, Terrazzo, Isola Rizza, Angiari], Lituania, Austria [Burgenland, Carinthie, Austria de Jos, Tirol (entitate administrativă a Lienz), Știria, Viena], Slovenia (cu exceptia regiunilor Gorenjska și Maribor), Slovacia [cu exceptia comunelor Blahová, Horné Mýto et Okoč (districtul Dunajská Streda), Hronovce și Hronské Kľačany (districtul Levice), Veľké Ripňany (districtul Topoľčany), Málinec (districtul Poltár), Hrhov (districtul Rožňava), Kazimír, Luhyňa, Malý Horeš, Svätuše și
32006L0036-ro () [Corola-website/Law/295045_a_296374]
-
obișnuită, cu capac, fără ornamente sau marca de meșter. Atât cană, cât și monedele se păstrează în Muzeul orașului Gherla. Piesele tezaurului au fost emise în Transilvania, Polonia, Lituania, la Elbing, la Danzig, în Prusia, în provinciile austriece Austria Inferioară, Știria și Carintia, în Silezia, în Boemia, în Tirol, în Ungaria și în ducatul Liegnitz-Brieg. Cea mai veche piesă din tezaur este emisă în 1609, iar cea mai nouă din 1706. Această da o indicație în legătură cu data îngropării lor, care a
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
în 20 octombrie 1944, iar retragerea ei s-a încheiat imediat după sfârșitul războiului. În mai 1945, partizanii s-au întâlnit cu forțele aliate în afara granițelor fostei Iugoslavii, după ce au cucerit Trieste și alte părți din provinciile austriece din sud, Știria și Carintia. Cu toate acestea, partizanii s-au retras de la Trieste, în iunie al aceluiași an. Încercările occidentale de reunire a partizanilor, care negau supremația vechiul guvern al Regatului Iugoslavia, si emigrarea loialilor regelui au dus la Acordul Tito-Šubašić, în
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
nr. 30. A devenit general de brigadă pe data de 30 mai 1835 și brigadier la armată din Italia. Apoi, pe 30 octombrie 1844, a fost avansat la gradul de "Feldmarschalleutnant" și general de divizie pentru Austria Interioară (pe atunci: Știria, Ducatul Carintia, Ducatul Craina și regiunea litoralului adriatic). În anul 1845 a devenit deținător titular al Regimentului Infanterie nr. 59 și transferat ,în 1847, ca și comandant de divizie la Timișoara. La izbucnirea războiului în Italia, Haynau și-a oferit
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
referitor la Monarhia Habsburgica, pentru a desemna totalitatea țărilor a caror coroană era deținută de Casă de Habsburg, respectiv de Casă de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfanțului Imperiu Român (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Știria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797) și Regatul Dalmației
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
cetățean sovietic. Mai târziu a trait timp de 40 de ani fără cetățenie, optând în 1982 în sfârșit pentru cea austriacă. Vorbea fluent germană, română, italiană, poloneză, rusă, idiș, franceza și engleză. Rezzori a invatat la gimnaziile din Brașov, Fürstenfeld (Știria) și Viena. În Leoben a studiat mineritul, în Viena arhitectură și medicină. Și-a întrerupt studiile pentru a-și satisface stagiul militar în România. A rămas pentru patru ani la București unde s-a preocupat de pictură absolvind și studii
Gregor von Rezzori () [Corola-website/Science/311427_a_312756]
-
(n. 1964, Leoben, Știria - ...) este un actor, enolog și antrepenor austriac, cunoscut pentru rolul său din serialul de televiziune "Inspectorul Rex" (în rolul comisarului "Fritz Kunz"). De asemenea, el se ocupă cu producția de vin în Austria. Între 1983 și 1986, Weinek a studiat
Martin Weinek () [Corola-website/Science/313587_a_314916]
-
mai tarziu schimbat la Eparhia de Maribor, la 5 martie 1962. Evreii din Maribor au fost menționați pentru prima data in 1277, dar se sugerează că trăiau în oraș din 1317. În aprilie 1941, Germania nazistă a invadat Iugoslavia și Știria de Jos a fost anexată la al Treilea Reich. Evreii din Maribor au fost deportați în lagăre de concentrare de la sfârșitul primăverii anului 1941. Sinagoga Maribor este una dintre cele mai vechi sinagogi conservate din Europa, și una din doar
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
Maribor și suburbiile Studenci (Brunndorf), Pobrežje (Pobersch), Tezno (Thesen), Radvanje (Rothwein), Krčevina (Kartschowin), si Košaki (Leitersberg) erau formate din 31.995 germano-austrieci (inclusiv evrei care vorbeau limba germană), și doar 6.151 sloveni. În timpul Primului Război Mondial, multi sloveni din Carintia și Știria au fost reținuți pentru suspiciunea de a fi dușmani ai Imperiului Austriac, care a dus la o neîncredere între germano-austrieci și sloveni. După prăbușirea Austro-Ungariei în 1918, Maribor a fost pretins atât de Statul slovenilor, croaților și sârbilor cât și
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
pretins atât de Statul slovenilor, croaților și sârbilor cât și de către Austria Germană. După 1918, cei mai mulți dintre germano-austrieci, sloveni, croați și sârbi au părăsit Maribor pentru Austria, inclusiv oficialii vorbitori de limba germană, care nu provin din regiune. În 1941, Știria de Jos, o parte iugoslavă a Știriei, a fost anexată de Germania nazistă. Trupele germane au intrat în oraș, pe 8 aprilie 1941. Pe 26 aprilie, Adolf Hitler, care a încurajat adepții să "facă acest pământ german din nou", a
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
sârbilor cât și de către Austria Germană. După 1918, cei mai mulți dintre germano-austrieci, sloveni, croați și sârbi au părăsit Maribor pentru Austria, inclusiv oficialii vorbitori de limba germană, care nu provin din regiune. În 1941, Știria de Jos, o parte iugoslavă a Știriei, a fost anexată de Germania nazistă. Trupele germane au intrat în oraș, pe 8 aprilie 1941. Pe 26 aprilie, Adolf Hitler, care a încurajat adepții să "facă acest pământ german din nou", a vizitat Maribor și o mare adunare a
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
oraș. Imediat dupa ocupație, Germania nazistă a început expulzări în masă ale slovenilor la Statul Independent al Croației, Șerbiei, si mai târziu la lagărele de concentrare și de muncă în Germania. Scopul nazist a fost de a re-germaniza populația din Știria de Jos după război. Mulți sloveni patrioți au fost luați ostatici, iar unii au fost mai tarziu împușcați în închisorile din Maribor și Graz. Acest lucru a condus la rezistență organizată de partizani. Maribor a "găzduit" un lagăr german PoW
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
Turcia 2:2, iar Gansl a marcat ambele goluri ale României. După sfârșitul sezonului, s-a întors în Austria și s-a alăturat echipei Hakoah Graz, unde și-a terminat carieră. Cu al treilea loc obținut în Liga regională din Știria în primul an al lui Gansl aici, echipa a obținut cel mai bun rezultat din istoria clubului. Cand Wiener Hakoah și-a pierdut toată linia de atacanți în 1926, după turneul din America, s-a vorbit o scurtă vreme de
Isidor Gansl () [Corola-website/Science/319089_a_320418]
-
(n. 9 octombrie 1938, Graz, Știria, Imperiul German) este un politician austriac, fost președinte al Austriei din 8 iulie 2004 până pe 8 iulie 2016. În trecut el a mai executat funcția de ministru al științei și cercetării și cea de președinte a Consiliului Național din 1990
Heinz Fischer () [Corola-website/Science/319301_a_320630]
-
executat funcția de ministru al științei și cercetării și cea de președinte a Consiliului Național din 1990 până în 2002. Pe parcursul mandatului său de președinte, el și-a suspendat statutul de membru al Partidului Social Democrat. s-a născut în Graz, Știria, care devenise recent parte a Germaniei după anexarea din martie 1938. El a studiat dreptul la Universitatea din Viena, obținând un doctorat în anul 1961. Se consideră un agnostic și un social democrat. Fischer este căsătorit cu Margit Fischer din
Heinz Fischer () [Corola-website/Science/319301_a_320630]
-
Adalbero de Eppenstein, care fusese depus de către împăratul Conrad al II-lea în 1035. El a succedat că duce de Carintia lui Berthold al II-lea din casă de Zähringen, recuperând astfel titlul ducal pentru familia de Eppenstein, originară din Știria, în condițiile în care predecesorul său Berthold îl susținuse pe anti-regele Rudolf de Rheinfelden pe parcursul Luptei pentru învestitură și fusese depus de către regele Henric al IV-lea în 1077. Întorcându-se de la Canossa, regele Henric l-a numit că duce
Liutold de Eppenstein () [Corola-website/Science/325283_a_326612]
-
numit că duce pe Liutold, care i-a acordat liberă trecere prin posesiunile sale carintiene, pentru a reveni în Germania. Domeniile familiei Eppenstein era însă extrem de înguste, dat fiind că Henric acordase regiunea Friuli patriarhului de Aquileia, iar Marca de Știria rămânea sub conducerea familiei Otakar. Cu toate că a fost căsătorit în două rânduri, Liutold a murit fără a avea urmași. Ca urmare, el a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Henric al V-lea. Liutold este înmormântat la abația Sfanțului
Liutold de Eppenstein () [Corola-website/Science/325283_a_326612]
-
conducerea familiei Otakar. Cu toate că a fost căsătorit în două rânduri, Liutold a murit fără a avea urmași. Ca urmare, el a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Henric al V-lea. Liutold este înmormântat la abația Sfanțului Lambrecht, din Știria.
Liutold de Eppenstein () [Corola-website/Science/325283_a_326612]
-
Ottokar al II-lea (cehă: Přemysl Otakar ÎI.) (n. cca. 1233 - d. 26 august 1278), supranumit Regele de Fier și de Aur, a fost rege al Boemiei din 1253 până în 1278. A mai fost duce de Austria (1251-1276), Știria (1260-1276), Carinthia (1269-1276), Carniola (1269-1276) și lord de Pordenone. Ottokar a fost educatat inițial pentru a deveni administrator ecleziastic. Însă, după moartea survenita în 1247 a lui Vladislav, margraf de Moravia, fratele mai mare a lui Ottokar. Astfel, Ottokar devine
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
deoarece a fost ales Richard de Cornwall. Amenințat de puterea regională a lui Ottokar, vărul lui Béla al IV-lea, regele Ungariei, l-a contestat pe regele Boemiei. Béla a format o alianță cu ducele Bavariei și a pretins Ducatul Știriei, componența a Austriei din 1192. Conflictul a fost remediat cu ajutorul Papei. S-a convenit ca teritorii vaste din Știria să fie acordate Regatului Ungar, că lui Ottokar al II-lea să i se recunoască dreptul asupra restului Austriei. Însă, după
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
-lea, regele Ungariei, l-a contestat pe regele Boemiei. Béla a format o alianță cu ducele Bavariei și a pretins Ducatul Știriei, componența a Austriei din 1192. Conflictul a fost remediat cu ajutorul Papei. S-a convenit ca teritorii vaste din Știria să fie acordate Regatului Ungar, că lui Ottokar al II-lea să i se recunoască dreptul asupra restului Austriei. Însă, după câțiva ani, conflictul a reînceput, iar Ottokar s-a confruntat pe unguri în iulie 1260 în bătălia de la Kressenbrunn
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
recunoască dreptul asupra restului Austriei. Însă, după câțiva ani, conflictul a reînceput, iar Ottokar s-a confruntat pe unguri în iulie 1260 în bătălia de la Kressenbrunn. Oastea austro-boemă o înfrânge pe cea maghiară, deși era depășită numeric, iar teritoriile din Știria și mâna nepoatei regelui Bela al IV-lea, Kuningunda a Slavoniei, vor reveni regelui Boemiei. Curând, Kuningunda va deveni mama urmașului lui Otokar, Wenceslaus al II-lea Ottokar al II-lea a condus două expediții împotriva vechilor prusaci păgâni, întemeind
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
din 1274, Rudolf decretează că toate pământurile imperiale ce au fost pierdute după moartea lui Frederic al II-lea să se reîntoarcă în posesia coroanei imperiale. Acesta hotărâre era defavorabilă pentru Ottokar al II-lea, deaorece trebuia să renunțe la Știria, Austria și Carintia. În 1276, Rudolf l-a plasat pe Ottokar sub interdicție imperiala și a asediat Viena. Asta l-a obligat pe Ottokar că în noiembrie 1276 de a semna un nou tratat prin care trebuia să renunțe la
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
serveau că fortificații defensive. Un alt exemplu este Saint-Michaels-Mount, în Cornwall, o copie a Muntelui Saint-Michel din Normandia. Pentru lista, vezi The Gatehouse Website List of Fortified Ecclesiastical Sites Biserici fortificate se găsesc în primul rand în regiunile Carintia și Știria. Erau un soi de cetăți împotriva invadatorilor turci. Danemarca are mai multe biserici în locuri care erau expuse atacurilor dușmanilor de pe mare, de pildă pe ostravul Bornholm. Aceste biserici sînt parțial și biserici rotunde. În categoria bisericilor fortificate și rotunde
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]