142 matches
-
Emil Brumaru Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre Pline cu zîne mici cît degetarul. Pe prunduri fine scîrțîie cleștarul Izvoarelor rotunde și albastre. Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere Din care puii urșilor, de-o șchioapă, Cînd viespiile-s duse, se îndoapă, Ca să mai crească-n minte și putere. Pe gresiile calde dorm șopîrle Subțiri, strînse-n pieptare de mătasă. Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă Vîntul în
Dă-mi mâna, Puck... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9629_a_10954]
-
chiar Hobbitul Bilbo Baggins le făcea versuri cu dublu șurub. iar ele se îmbătau ca nebunele, hohoteau necuviincios, gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe șotii și bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare și vulpi mieroase și urși îndobitociți de știubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmășeala aia de craci lungi, albi, plutitori, rotitori. Bea împreună cu dînsele, cot la cot, și se distra în draci la marea Petrecere a Toamnei. Însă nu-i treaba
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Nu mai deretici, abitir. Și-n van ar fi să dai din coate, Căznindu-ți ultimul efort, Când sufletul nu îți mai poate Să voiajeze spre Oort. Deci, Constelația Lactee Incaltea nu o mai străbați Să dregi cu apă de știubeie Ozenauți deshidratați. De azi, lăși totul pentru mâne; Spre Circe nu-ți mai sună jind Și-ntocmai frunzelor bătrâne Din sine-ți anii se desprind. Prin codru nu mai tai vreo breșă Pân^ la driada din stejar: Atins de-o
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
care uneori mă tem.". În Puck, găsim nota argheziană din Cărticică de seară: "Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre/ Pline cu zâne mici cât degetarul./ Pe prunduri fine scârțâie cleștarul/ Izvoarelor rotunde și albastre.// Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere/ Din care puii urșilor, de-o șchioapă,/ Când viespiile-s duse, se îndoapă,/ Ca să mai crească-n minte și putere.// Pe gresiile calde dorm șopârle/ Subțiri, strânse-n pieptare de mătasă./ Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă/ Vântul
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
i-a citit chipul și a înțeles: -După cum vezi dumneata, am mult de lucru cu cei șapte copii. În timp ce-i răspundea lui Târgov, urmărea fata ce o ajuta la treburile casnice. -Saveta, amu dacă s-a umplut până sus știubeiul cu rufe, strânge bine capacul, ca leșia de ciucălăi să meargă încet și bine în toată rufăria. -Prea bine, stăpână, îi răspunse cu credință Saveta. -La timpul acesta, a continuat Ilina uitându-se la Târgov și adresându-se acestuia rar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îi răspunse hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând-o: -Stăpână, cu îngăduința domniei tale, trebuie să desfac știubeiul. -Ai îngăduința mea, Saveta, și orânduiește cum știi tu mai bine rufele numai vezi și poziția sfântului soare. -Slăvită fie stăpâna mea, a zis respectuos Saveta după ce s-a închinat. Stăpâna Ilina a revenit la discuția cu fiica ei și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
etaj a unei asemenea locuințe, iar în ultimele mii de ani nu s-a semnalat prin apropiere erupția vreunui vulcan. Și, în general, mașinile de spălat folosesc detergenți și nu leșie, care, precum se știe se obține pe bază de știubei... Până la urmă enigma ciudatului fenomen s-a rezolvat simplu și de la sine: din capul meu de octogenar (și ceva) începuse să se scurgă și să se împrăștie pe parchet materia cenușie, care își depășise termenul de garanție.... Toți ai casei
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
A absolvit Institutul de Belle Arte din Iași. Nu știm care i-au fost dascălii. În orice caz, o cronică din 1927, publicată într-un ziar local, ne informează despre expoziția pe care tânărul artist o deschisese, dimpreună cu Nelly Știubei, la Palatul Vieții Românești din Iași. Cronicarul vorbește despre "vigoarea" portretelor și desenelor în cărbune ale tânărului artist. Mai apoi, o fotografie din arhiva cumnatului său, ing. Paul Știubei, ni-l înfățișează cu un chip luminos, de o olimpiană seninătate
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
despre expoziția pe care tânărul artist o deschisese, dimpreună cu Nelly Știubei, la Palatul Vieții Românești din Iași. Cronicarul vorbește despre "vigoarea" portretelor și desenelor în cărbune ale tânărului artist. Mai apoi, o fotografie din arhiva cumnatului său, ing. Paul Știubei, ni-l înfățișează cu un chip luminos, de o olimpiană seninătate, într-un atelier parizian. Va fi cutreierat, de bună seamă, muzeele Parisului, în acea epocă de mare efervescență și înnoire a vieții plastice, și apoi va fi poposit la
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
nouă, pentru ea, / Nu trebuie în cui să stea. De-aceea își zicea mereu: „De ce mi-am făcut clește eu? Să nu mă ard” - își răspundea / Și-n sinea ei apoi zâmbea. Baba, în pod, iute-a suit / Unde-un știubei avea dosit, Cu pene plin. Acel știubei / Fusese de la soacra ei. Și niște chite mai avea / Acolo și de-asemenea Vreo două dimerlii în care / Păsat fusese, la păstrare. Baba pe toate le-a luat / Și jos din pod apoi
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
să stea. De-aceea își zicea mereu: „De ce mi-am făcut clește eu? Să nu mă ard” - își răspundea / Și-n sinea ei apoi zâmbea. Baba, în pod, iute-a suit / Unde-un știubei avea dosit, Cu pene plin. Acel știubei / Fusese de la soacra ei. Și niște chite mai avea / Acolo și de-asemenea Vreo două dimerlii în care / Păsat fusese, la păstrare. Baba pe toate le-a luat / Și jos din pod apoi le-a dat. Ducându-le nurorii sale
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
barbă. Cu cine te cerți, agent? întrebă Toma fără să-și ia ochii de pe geam. Ordonați? Dacă ai ceva de spus, vorbește cu voce tare! îl îndemnă Cristi tot fără să-l privească. Nu mai mormăi ca un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi dădui seama că mă auziți. Văzând că Pohoață tace, Cristian îl îndemnă din nou: Hai, dă-i drumul! Spune, ce te frământă? Domnule inspector, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt puține, s-au uitat în timpul din urmă. De la nord la sud, pe partea stângă a pârâului Dunavăț, de la hotarul cu Lunca până la Lozinca se cunosc și se folosesc următoarele apelative toponime pentru orientare: tiubiana, denumire veche, însemnând valea cu știubeie, loc pentru prisacă (și acum în gura Știubienei era o stupină!), boierii din familia Rosetti aveau aici o moară, acareturi și locuințe pentru argați și slugi. Până la sfârșitul secolului al XIXlea, Știubiana era sat, acolo au locuit și câteva familii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sale (1884-1890) când în satul Lunca erau mai puțin de 100 de case. „Casa în care mam născut era o casă mică, făcută din bârne de tei, încheiate la capete, având o tindă mică. În această sală (tinda) era un știubei în dreapta, în fund, în care ținea 4-5 banițe de păpușoi. Aici era și gura podului unde te suiai pe o scar de lemn. Porumbul știuleți se ținea în podul casei, asemenea fasolea, sămânța de cânepă, de in, de bostan etc.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
foarte joasă, în față avea ferestre mici de tot. Acoperișul casei se prelungea în josă cu vreo 3 metri, de ajungea la pământ pe două părți, la nord și la apus. Aici ținea tata ovăzul și orzul de sămânță, în știubeie mari (butucă găurit de mână sau cu scorbură naturală - n.a.). Mai era în curte un bordei cu un cuptor unde mama făcea mâncarea vara. ura boilor care era lipită pe trei părți - sudul era deschisă și se depozita gunoiul care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
început să plângă, zicând că el știe cât este de rău în război; La război au plecat frații Mărioarei, Ignătescu Dumitru și Toader.” Unul dintre elevii lui Gheorghe Postoi, ajunsă învățător, Vasile Cozmescu din Fruntești, era căsătorit cu fata popii Știubei din Băimac, comuna Gloduri (azi Izvorul Berheciului), a făcut războiul ca sublocotenent și a fost prizonier la nemți. Când s-a întorsă și-a găsit soția gravidă. A născut o fetiță pe care a trecut-o pe numele lui! A
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în al doilea și al patrulea vers, în fiecare dintre cele patru catrene ale poeziei “Albinuța”, un armonios text pentru un eventual (inspirat pe măsură) cântec destinat repertoriului muzical pentu copii: “Ziua-ntreagă, vrei nu vrei:/ Zum-zum-zum!/ Colo-ncoace prin știubei:/ Zum-zum-zum!/ Printre florile de tei:/ Zum-zum-zum!/ Zboară cât îi place ei:/ Zum-zum-zum!...” Valeriu Rață are flexibilitate în experimentarea ritmurilor liricii, versurile sale măsurând de la trei silabe , la unsprezece. Iată efectul interesant asupra urechii în cazul versurilor reduse la trei silabe
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
lacrimi de perle, ochii să-l spele. Mai fac ei pe durii, dar plâng în ascuns pe sâni de femeie. Ne ispitesc cu săruturi în miresme și rime din vers, Știu cum să umble la mierea din faguri ascunsă-n știubeie, Doar poeții în stare, astăzi, mai sunt să ne-nvețe din mers, Cum să mai aflăm din tainele limbii noastre române, Dar parcă prea iute se duc și ne lasă cu-atâta mister!... Dumnezeu știe, câți dintre ei, peste-un
MI-A SPUS UN ÎNGER ODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350420_a_351749]
-
85 de ani. Ca niciodată, atunci a venit îmbrăcat complet în alb, și cămața era de in, brodată pe la margine și la guler, și ițarii, erau albi-albi. Cu părul complet alb, gârbovit, umbla anevoios.. Eu eram mai în vale, la știubei, scoteam apă pentru casă. Văd că vine uncheșul Iacob, pesemne îi trebuia apă proaspătă de la știubei. Venea exact spre un loc unde era cam alunecos, ieșea apa din pământ. Strig să nu calce pe acolo, că va cădea. Dar el
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
in, brodată pe la margine și la guler, și ițarii, erau albi-albi. Cu părul complet alb, gârbovit, umbla anevoios.. Eu eram mai în vale, la știubei, scoteam apă pentru casă. Văd că vine uncheșul Iacob, pesemne îi trebuia apă proaspătă de la știubei. Venea exact spre un loc unde era cam alunecos, ieșea apa din pământ. Strig să nu calce pe acolo, că va cădea. Dar el nu auzi, din cauza bătrâneții. A călcat pe locul acela mlăștinos, și-a căzut cât era de
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
1542574 poentru vânzare (cu 8-12 parale/ocă). NOTE 655. În timpul ocupației austriece a Olteniei o parte din viile mitropoliei Țării Românești și cele brâncovene devin vii fiscale. Printre acestea în partea de vest a Olteniei sunt menționate cele de la Drincea, Știubei, Almăjel, Suțita, Orevița, Stăncești (Șerban Papacostea, Oltenia sub stăpânire austriacă, 1718-1739, București, Edit, Academiei, 1971, p. 72). 656 .Printre cauzele cele mai frecvente a conflictelor dintre țărani și boieri sau arendași îl constituiau în prima jumătate a secolului al XIX
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului de ce suspini, în somn, femeie, ce taină îți dezleagă visul? din rogvaiv de curcubeie, mi-aduci, în zâmbet, paradisul. de ce suspini, în somn, femeie, un stih te-alintă, ori vreun cântec? în rime smulse din știubeie eu mă rodesc la tine-n pântec. de ce suspini, în somn, femeie și ce ispită-ți stă pe buze? că brațu-mi aripi vrea să-ți deie, să zbori c-un roi de buburuze... https://www.youtube.com/watch?v=stanBlmu-bM
DE CE SUSPINI, ÎN SOMN, FEMEIE?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352019_a_353348]
-
expoziția personală la Sala Foaier a Cercului Militar Național (28 oct 2013 - 10 noie2013) Premii Premiul II - concursul UNIVERS XXL ediția I /2012 - organizator Radio Club XXL România -organizator doamna Elena Toma din Pitești Mențiune - concursul de pictură marină ”Dimitrie Știubei “2010- organizator Liga Navală Română- filiala București Diplome de participare la exozițiile organizate de Primăria Sectoruli 2, București
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
aroma, dar sînt adevărate! ȘI ÎNCĂ CEVA PESTE FIRE Și încă ceva peste fire, Reverberînd duios în amintire. DAR AȘTEPTAREA CE-I ? Tot așteptăm, dar așteptarea ce-i ? Un zumzet de de albine asasine, Un sens obscur uitat într-un știubei Cu semne vagi, imbolduri infantile. Și adevărul ce-i, daca nu are Un sens în sensul unei rugăciuni- Și care a crescut dintr-o eroare, Psalmodiata-n franjuri de minciuni. Dar adevărul, iată, a strigat Că e deasupra, pește, indesine
SINTEZE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355608_a_356937]
-
Toate Articolele Autorului Cine ascultă cântec de vioară, Oftat de nai, și doinele străbune În limba noastră ce nu va să moară Se va-nchina pios, ca la minune. E graiul românesc o floare rară, Mai dulce decât mierea din știubeie; Să o păstrăm în suflet, să nu piară Și grijă să avem de sfânta cheie. Că sunt dușmani o mie și-ncă una Ce vor s-o fure sau s-o-nstrăineze; Nu vor putea, că stă de pază luna
SONET ÎN GRAI ROMÂNESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370295_a_371624]