22 matches
-
parcă în pastișează pe Arghezi, rupând ceva din Tinca: Stăteam noaptea amândoi, Bibilica, bibiloi, Ningea luna peste noi. Eu credeam că mă iubeai, Dara tu mă sărutai, C-o mâna mă mângâiai, Cu alta cotrobăiai. Boarfo! Nu ți-am zis șucar Să bagi mâna-n buzunar? Cum putut-ai să te-nduri Să mă-nseli și să mă furi? C-am spoit un an tingiri Pe la fetele subțiri, Și-am trăit prin mahala Doar cu praz și ciulama, Ca să-ți cumpăr
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu by http://revistaderecenzii.ro/marin-sorescu-ironistul-%c2%84singur-printre-poeti%c2%94-ion-r-popa-profesorul-ion-ionescu-a-scris-un-interesant-articol-despre-marin-sorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
nu mă mai fierbe, că nu știu ce-ți fac!... - Căram valize în stația auto pentru provincie, aici-șa după colț. Doi indivizi cât poartă dumitale m-au întrebat de una așa, așa, exact ca dumneata. Apoi, ca să nu fie cu șucar, au spus și numele' Rodica D.D.T., una neagră și bogată... - Ce voiau? - Ai matale ceva, ceva care le trebuie, parcă un telefon? Nu te supără, matale te-ai îmbogățit vânzând telefoane, de-ai ajuns să ai vila asta? Și rânji
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_la_romanul_natura_moarta_cu_servaj_de_serban_margineanu.html [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
parcă în pastișează pe Arghezi, rupând ceva din „Tinca”: „Stăteam noaptea amândoi, Bibilică, bibiloi, Ningea lună peste noi. Eu credeam că mă iubeai, Dară tu mă sărutai, C-o mână mă mângâiai, Cu alta cotrobăiai. Boarfo! Nu ți-am zis șucar Să bagi mâna-n buzunar? Cum putut-ai să te-nduri Să mă-nșeli și să mă furi? C-am spoit un an tingiri Pe la fețele subțiri, Și-am trăit prin mahala Doar cu praz și ciulama, Ca să-ți cumpăr
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_sorescu_ironistul_sin_ion_ionescu_bucovu_1384598369.html [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
mandamientos", pentru că în anul următor să joace în comedia muzicală pentru copii "Mi dulce sueno"; de atunci a jucat în alte 33 de piese ca actor, asistent de producție, scriitor, director sau scenarist, printre acestea amintind: "Enemigo de clase" (1991), "Șucar" (1992), "Complacencias" (1993), "Requiem a Mozart" (1994) și "Una pareja con angel". A obținut locul întâi la concursul muzical "Festivalul de Muzică Sân Jose", prezentându-se în calitate de solist, pianist și chitarist la diverse concerte susținute de Formația de Muzică a
Eduardo Palomo () [Corola-website/Science/318561_a_319890]
-
bombe", "limbă", „informator al poliției“, "lovele", „bani“, "mălai", „salariu“ / „bani“, "mardei", „bani“, "mate", „matematică“, "mișto", „foarte bun / frumos“, "mititica", „pușcărie“, "pârnaie", „oală de pământ“, "parai", „bani“ (< de la "para", "parale", monede din vremea Imperiului Otoman), "profă", „profesoară“, "sticlete", „polițist“, "șase !", „atenție !“, "șucar", „frumos“, "tigvă", „cap“, "universitate", „închisoare“ etc. . Pentru cei ce reprezintă „paria“ într-o societate, argoul se prezintă cu „funcția“ unei „măști de protecție“, în vreme ce la elevi, la studenți, la militarii în termen, „pare a se justifica“ prin nonconformism, prin „dorința
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
E un copil al mahalalelor, ca și mine - și mai de mahala decât mine, născut și crescut În Tirchilești, vecini cu „Țigănia“ plină de hingheri, de „șme“ (șmecheri), de „șuți“ (hoți) și de „trăsnitori“ (spărgători), printre care Victor Talianu, „gagiul șucar al bufe lor“ (amantul frumos al prostituatelor), cu „crăcanii“ (panta lonii) lui marinărești, brâu roșu și că mașă de noapte cu arnici la gât, purtând legănat pe „bulanele“ (fesele) lui „pianul“, flaș netă mare cu poza Înrămată a cadânei cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fost nevoie să fie schimbat. Și mai aveți doar cu Anglia și doar cu Italia să mai jucați. Făcute vi-s bagajele? Muieți-s posmegii? La sfîrșit, unul din uruguayeni, Maxim Pereira, nu și-a mai putut abține arțagul și șucarul și i-a fript un șut ciobănesc la țurloaie lui Campbell de l-a săltat pe acestă aproape doi metri de la sol. Cartonaș roșu direct pentru un meltenism extrem. Un final trist pentru o echipă tristă. Să fim totuși optimiști
Turambar, despre Uruguay-Costa Rica. Cronica morții bătrînei Azul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73937_a_75262]
-
mai greoaie. În limba actuala standard, de exemplu, o formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de mult: i se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
limba actuala standard, de exemplu, o formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de mult: i se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
pe torpoare (?), Sau prea mi-i duhul oploșit, colea, într-un gogleaz de fleacuri literare... Ci, de-aș mai fi poștal, în vreun târziu, Doar Cleliei* - jigodie fatală! -, Chiar și postum, tânji-voi să nu-i scriu Măcar un verb șucar: de covăsală! * "Vai! Am surprins-o, noaptea-n colț de uliți, părăsindu-se cu derbedeii Romei!" / Catullus Redî-mi, o, Doamne, satul, ănapoi! "îi era drag acest pământ, cum îi era drag chipul mamei sale, seara, la ora rugăciunii." - Margaret Mitchell
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
țigănisme, nefiind exclusă influența lor reciprocă. Un alt termen frecvent în teatrul comic al lui Alecsandri, șucada, e considerat turcism, dar are o evoluție semantică în care s-ar putea să fi jucat un rol și apropierea fonică de țigănescul șucar: "serdăreasa are niște ochi... șucada" ( Agachi Flutur).
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
o sală întreagă? Anii '60 văzuseră gloria guralivă a celebrului actor și regizor cu lacrima-n gât, Raj Kapoor, cu Vagabondul (1951) și Articolul 420 (1955), glorie care nu trecea neobservată fiind nemurită în folclorul urban dâmbovițean de vreun gurist șucar: Sunt vagabond și viața-mi place/ Și fumez numai chiștoace/ Și-am pantalonii rupți în cur/ Și mă cheamă Raj Kapoor". Nimic nu era mai lirico-patetic, mai siropos decât un film indian, gen O floare și doi grădinari (1969), sau
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
imprudent, o afirmație riscantă asupra circulației cuvîntului, apreciind că acesta este pe punctul de a ieși din uz și de a fi înlocuit ("actuellement, pourtant, îl semble que le moț n'est plus en faveur, să place étant prise par șucar"). Sumbră previziune a fost contrazisa de realitatea evoluției limbii.
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
și acei nouveaux riches care-l agresau pe Ghepardul Molina exaltându-i social pe Dinu Păturici. Corect. Am asimilat imediat nuanța. Suntem în așa hal invadați de mârlănia îmbogățiților peste noapte, sufocați de grobianism, calibanism, țoape mediatice, vrăjitoare miliardare, mahări șucari, șuți ciufuți, mardeiași, gabori mânjiți, gagicari, ciorditori, mingicari aroganți, cămă tari etc., încât adeseori poți fi adus, fără să vrei, la un pas de a striga: „Jos bogăția!“ Numai că ăsta-i exact urletul leninisto-nazist care a condamnat la moarte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a reușit să îmbine spiritul vodevilesc cu gagurile filmului mut, istoria fiind culeasă cu literele mici ale unui om mic, un fel de Tom Degețel, o istorie care aparține nu numai lui Dite, ci și o istorie a Europei scrisă șucar, cu poante, prin plonjeul buf. Exuberanța personajelor care, trăind din plin farmecul timpului, sar să danseze, se agită, exultă lasă impresia că filmul este o comedie, ceea ce nu este neapărat fals, dacă filmul nu ar fi mai mult decît atît
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
datează din secolul 14. Țiganii au practicat diverse meserii (fierari, căldărari, aurari, geambași, cân tăreți, vânzători ambulanți), care i-au pus în contact cu populațiile din Moldova și Țara Românească. Cuvintele țigănești din română aparțin mai ales argoului (lovele „bani“, șucar „frumos“) sau argoului și limbajului familiar (baftă, barosan, biștar, gagiu, mișto). Cuvinte engleze Cuvintele de origine engleză ar putea fi abordate în mai multe volume ale colecției „Viața cuvintelor“, dată fiind actualitatea temei. Într-unul dintre acestea, se va arăta
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
mi-ar fi invidiat-o și P. Carbone, am virat șueta ș-am glisat-o la Marile Necunoscute, c-aveam o fixă s-arunc burtoiu valoros În Casă la Catihetu. Făcând grosso modo rezumatu la directivele dân ghidulețu elemental, da șucar trăznet, a lu P. Fainberg, l-am desfigurat cu Întrebarea că cum poate omu, care umblă ca trenu dă cale ferată dântr-un neant În altu, să acuze că ce știe până și ăl dân urmă călugăraș dă pâini, pești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am prins o „captură recomandată“ care mă căuta ca pă ceva bun și, din cala unui bampor dă pescuit, am strigat adio la suavile savane liliachii, la hățișurile verzi și rovinele Împestrițe, care-s țara și patria mea, doru meu șucar. Printre pești și stele, cu peizaje unu mai policrom ca altu, voiaju pă mare a durat hăt patrujde zile și patruj de nopți care, mai mult ca sigur n-am să le uit, fincă câte un marinal de covertă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ia o vocișoară dă ocarină dân ăle mai ascuțite, care n-o mai auz d-acu, că, uite, stăm la lăptăria dân Boedo. A zis, fără barim cel puțin să mă lase să abordez clipa turfistică: — Lățilungește-ți, mă, sărăcie, faru șucar pân lucarna cenușie și, dincolo d-a doua mână cu mate, n-o să-ți vină greu să bagi farurile Într-o debara mititică, pă bune, da care mereu i-a lipsit, ștoalfa naibii, un mare dor. Fă-ți, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
niște empanadas cu funigei defila un matambre uruguayan, sub baldachinu la niște tortillas neghioabe. Cât n-o să-mi perd memoria d-amintiri, m-oi refugea În gându la râurile de se tretăia făr să s-amestice: unu dă supiță dă găină șucar desgresată și altu dintr-o namilă dă carne dân gât, care după ce-ai văzut-o nu mai poa să te facă să arzi mangalu nici chiar c-un curcubeu. De nu iera tusea mea mică dă dulău, care o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
profil incas și ochi mongoloizi. Acum prin „romanic“ se va înțelege rom, boemian, romantic, ergo... sânge de țigan! Ceea ce va fi un mare atu pentru această țară, cu steag în culorile primare și nume amintind de Romany (țigănie). Vom fi șucari și bengoși! Se vor înghesui turistele nordice să ne admire bronzul nativ și vom suferi care din noi nu-l avem... Se vor împotrivi la început destui, cam aceiași care au acceptat greu să-l vindem pe Vlad Țepeș vampir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
identificându-se cu Arghezi: "Pândind păcatele femeii,/ O a văzut prin borta cheii" ("Mâhniri"). Același procedeu îl vom descoperi și in parodierea cântecelor de inimă albastră ale lui M. R. Paraschivescu. Poetul îi stăpânește limbajul: "Boarfo! Nu ți-a fost șucar/ Să bagi mâna-n buzunar?". Întoarcerea poeziei la istorie, la tradiție o sesizează Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine-un scit se căuta pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]