39 matches
-
și pe moarte! Dumnezeu să ne ierte! Iată ce vom face! Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce noroc o mai fi și aista? bombăne Stanciu pufăind pe nas. Îți arde a șugui? Ce fel de om ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici măcar miorița proțăpită ascultătoare fix deasupra jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
cel călinescian: limbajul care se mlădiază după autor; umor, simpatie față de lumea "colegului". Lectura făcută lui Ion Budai-Deleanu mi se pare excepțională: autorul }iganiadei e văzut ca deschizător al limbii literare (,neajungerea limbii mă desmântă"1), care lasă poeticul să "șuguiască" în neologisme precum "prioiecturi" sau delectabile sintagme (,soarte scârbeață", "gură vorbeață", "noroc schimbaciu", "gură mâncace"). Ilie Constantin se distrează ca la... desene animate redescoperind, în pomenitul stil călinescian, modernitatea epopeii (,Bidiviul se îndepărtează învăluit într-o eroare de concordanță a
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
de TVR. Pentru aceasta, însă, ar trebui ca intelectualii, de orice culoare politică, să manifeste, în sfîrșit, un minim de solidaritate intelectuală. Altfel, riscăm să ne trezim cu formatori de opinie de talia unui Pavel Coruț sau a paranormalului Ion Șugui. Și atunci, de ce să ne mirăm dacă poporul va vota cu Vadim Tudor?
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
îndârjire, bucurându-ne de farmecul pestriț al realului, având capacitatea de-a deosebi lucrurile care trebuie luate în serios de cele care merită să le luăm în glumă. "27 mai în glumă, mai în serios". Trio "Contraste" a glosat și șuguit deopotrivă cu certitudinile gata făcute sau cu exigențele mai mult ori mai puțin ipocrite, instaurând o temeinică motivație a spiritului de îngăduință. Ansamblul "Profil ne-a ospătat cu trei feluri de bucate: 1) supa neoexpresionistă, fie cu orez (Marina Vlad
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
doi boi mai mici. Acu' zic altfel: să iau pe dânșii un car mare care merge singur! Oi fi eu vrednic să-l stăpânesc, la vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un car mare care merge singur! Oi fi eu vrednic să-l stăpânesc, la vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să apuce să le dea în cărți, o luă gura pe dinainte, ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că duceau lipsă. Beciul adânc din fundul curții adăpostea butoaie pântecoase pline cu vin de soi. Și tot nu am priceput cum vine treaba cu pusul bețelor în roate. Dumirește-mă. Ei, n-o lua și tu chiar așa. Am șuguit și eu, vere. Dacă-i numai o șagă, atunci ia-o după mine, pe urmele unei conducte pentru apă, făcută din olane - când, nu se știe - care pleca din sudul-estul Cetățuii, urma creasta dealului și se oprea deasupra mănăstirii Hlincea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a arătat fața înfiorată de răcoarea dimineții, drumeții somnoroși horhăiau spre nu știu unde. Îndată a apărut și prietenul meu ieșeanul. Bună diminmeața, vere! Bună să fie! Da’ nu văd creanga de dud... Eu am luat-o drept o încercare de a șugui, dar cum văd tu ai spus-o serios. Păi cum să șuguiesc, dragule, când sus la mănăstirea Galata din Deal gângăniile ne așteaptă cu gurle căscate? Știi că m-ai luat cam tare? Întâi cu frunzele de dud și acum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Îndată a apărut și prietenul meu ieșeanul. Bună diminmeața, vere! Bună să fie! Da’ nu văd creanga de dud... Eu am luat-o drept o încercare de a șugui, dar cum văd tu ai spus-o serios. Păi cum să șuguiesc, dragule, când sus la mănăstirea Galata din Deal gângăniile ne așteaptă cu gurle căscate? Știi că m-ai luat cam tare? Întâi cu frunzele de dud și acum cu Galata din Deal. Un bob zăbavă, dragule. O să le luăm pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Dar fiind cuviosul Iosif Naniescu făptură prea smerită și cumpătat foarte, peste degetul de vin pe care îl avea în pahar și-a turnat apă. Văzând el bunicul Gavril că până și în Cotnar apă toarnă, s-a îndemnat a șugui: Să-mi fie cu iertăciune, înalt-prea-sfințite, dar am temei a crede că astăzi, Doamne iartă-mă, ai uitat ce scrie în sfintele scripturi! Și ce anume? Vai și amar de-aceia ce amestecă vinul cu apă! N-ai întors foaia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a vorbit Pâcu, fără nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri la șuguit, dar noi așteptăm un răspuns... Iți fi așteptând voi, da’ nu-i cum crede omul, ci cum vrea Domnul - a răspuns moș Dumitru în același fel ca și Pâcu. De ce îi chinui pe copchii? Spune-le adevărul verde și gata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de aceea cere să nu fie rău înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea -/ De-oi agrăi cum știe limba mea,/ Căci nici un gând urât prin cap nu-mi trece/ Decât de-a șugui și de-a petrece...”371 Se trădează o atmosferă de voie bună și destindere, chiar și atunci când cele mărturisite ascund sub nota comică o oarecare gravitate. Singurului dicton căruia i se supune femeia este acela legat de porunca iubirii. Violența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]