578 matches
-
fost la fel de mișcați ca în noaptea aceea, din gara Lugoj. Niciodată nu ne-am explicat de ce. Și niciodată de atunci nu ne-am mai nimerit împreună, toți trei, undeva. Trenul a sosit și aburii locomotivei ne-au învăluit emoțiile. Un șuierat lung și visul a luat sfîrșit. Pe 11 septembrie a fost ziua lui Alexa Visarion. La mulți ani! Nu din Lugoj, ci din București. P.S.: Cartea lui Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, publicată de UNATC în 2002, mi-a căzut în
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi mici sau ample, demonstrative, de ticuri verbale și nu numai, de un derizoriu cinic, de o tristețe infinită care bîntuie și astăzi în spațiul clocotitor al Olteniei. Șuieratul clevetelilor formulate în fraze și cuvinte usturătoare - de multe ori inventate, pe care nu o să le găsiți niciodată în nici un dicționar explicativ - continua suspiciune combinată cu războiul vanităților, aplecarea spre histrionism și cabotinism, fuga de idei, tendința de a face
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
de altfel, nominalizat pentru cel mai bun actor al anului în 2001. O creație admirabilă realizează cu rafinament Atsuko Ogawa în Lady Duncan. O figură complexă, pe rând, derutantă, malefică, periculoasă, de o senzualitate perversă, "o Evă la care simți șuieratul Șarpelui." O întruchipare viguroasă a tandemului Candor - Glamiss, "două clone monstruoase" sunt actorii Motonobu Hoshino și Shigehiro Tanaka. Rikiya Koyama în Macbett are suplețe de felină în joc, labilitate, este o imagine a dorinței refulate de a domina pe ceilalți
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
vină în minte un vers, primul vers, cînd a venit era într-un taxi oranj n-am avut cu ce-l nota și toată dimineața următoare am călătorit cu trenul spre sud mi-au rămas în minte acordurile pianului dezacordat, șuieratul locomotivei și nu mai știu ce miorlăit de renete (renete e cel mai melodios dintre toți motanii melodioși)..." (10 noiembrie). Un debut interesant și promițător - rețineți numele autoarei, ca poetă. Catrinel Popa - Caietul oranj, Jurnal de sanatoriu, Cartea românească, București
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele amorului: mă rog, e confuzia la modă între spațiul public și cel privat. Lacul scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă pe care n-o observaseși la timp, din preajma unor mese, crescînd ca un cataclism neprognozabil, urletele asiatico-balcanice ale
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
cum îl chema pe autorul lui Robinson Crusoe, - și era Biblia mea. Bătrânul conducea noaptea un personal. Mergea cu viteză normală. Când, departe, în urmă, la o curbă, în beznă, apar ochii roșii ai unei locomotive și se aude un șuierat puternic. Era acceleratul. Mecanicul cunoștea orarul. Fusese o întârziere. 312, acceleratul din urmă, recâștigase teren. Pe impiegatul de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă, - îl chema Ilie, Iliuță, care greșise, și nu-l oprise pe 312, unde, fochist, era fiu
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se clădește singură uneori cînd nu bagi de seamă) azi urcă pe schele doar un izvor o culme cum ar veni de băut un șuierat din degete cheamă lumînările (cîinii rămîn deoparte) iarna descinde din întunecoasele neisprăvitele poduri și deodată începe să ningă peste tălpile zidarilor încă înveselite de vin. Rustică Stîncă pe limbă știrbit îmbrîncit dihorul peste grui și-adîncuri în altele iască-n crîngul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
de lângă tufa de crizanteme sângerii se furișau una după alta, ca un fir de apă, spre capul râzător al unui șarpe desenat, pe care cineva îl filmase într-o zi crâncenă. Și din mormanul ăsta de fapte, se ridica lin șuieratul și suspinul unei vieți pe care Gil o uitase demult. Sub borul călduț al pălăriei lui invizibile creștea o bucurie densă și temătoare, venită din gura morții, căci tatuajul de pe cadavru era cheia mâncătorului de știri.
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
doamna, tanga-balanga păntru domnu'! Roscoliți! Roscoliți!" Ca un ecou, cuvântul trecea de la un vânzător la altul, peste tejghelele murdare, peste mormanele de haine, peste acoperișurile șubrede ale tejghelelor de beton, peste frunzele îngălbenite, peste capetele mulțimii siderate. Pătrunzător ca un șuierat de locomotivă într-un defileu, cuvântul suna imperativ și ademenitor, ca o parolă, ca un cântec de sirenă. Mai mult: ca o definiție. Deodată cu marfa, eram roscoliți și noi, cei care baletam greoi prin hiperabundența acelei dimineți de duminică
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
de un duh umanist, fără partizanatele înguste atît de răspîndite în mediul "sarabandei valahe". Perspectiva se pierde în zările stenice ale psihologiei comunitare: "Simt nevoia să am rădăcinile natale sub picioare, iarba, chiar nămoalele, pe tălpi, să ascult murmurul apei, șuieratul vîntului în plopi, nuci și arini. Osemintele mele vor zace, acolo, alături de înaintași. Am avut senzația veșniciei și ceea ce numesc filosofii - cu un termen impropriu - a organicității". în numele acestei "organicități" dezacordurile sînt însă tăioase, implacabile. Odată constatate dereglările comportamentale, malformațiile
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
un aer proaspăt în presa noastră literară pângărită de lozinci bătute în cuiele proletcultismului, la Titu coboram și cumpăram țigări - o gară mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
despre rîuri și case și livezi. Și tu mi-ai spus că nu-ți plăcea copilă fiind să înoptezi de cealaltă parte a rîului departe de casă. Cum nici eu dincolo de podul de peste gară, - rîul meu din trenuri și din șuierat prelung din nopțile copilăriei mele cu regina nopții și cu gust de lubeniță vara. Azi după ce am trecut rîul și m-am întors în mica mea grădină am aflat pe drum o oglindă. Tu te-ai privit îndelung în cearcănul
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Circa 18% din tineri suferă de acufene (zgomote permanente, supărătoare în urechi, de diverse tonalități - țiuit, uruit, șuierat, zumzet -, care pot fi însoțite de tulburări de echilibru, anxietate, tulburări de auz) provocate de muzica ascultată la un volum prea ridicat sau de expunerea la un zgomot puternic, arată un studiu desfășurat de Universitatea din Anvers pe 4.000
Un tânăr din cinci suferă de acufene. Vezi dacă te numeri printre ei () [Corola-journal/Journalistic/22854_a_24179]
-
regnuri, ale reificării se întretaie, într-o curgere care amintește de cea a visului, cu imagini ale înfloririi lui debordante și ale expansiunii pătimașe către alte trupuri. Iată doar două exemple: ăNici nu-și terminase bine Dieudonné întrebarea că un șuierat ascuțit de glonț îi reteza vorbele. Apoi se lasă din nou liniștea, ca pentru a sublinia răspunsul. "Vezi, îi zise Augustin lui Dieudonné, nu era sfîrșitul lumii". Dar Dieudonné nu mai zise nimic, își lasă doar cască să cadă pe
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
cele din urmă în bălțile uriașe de pe marginile străzii. Colina din spatele bisericii era învăluită în ceață, de pe crengile pinilor și molizilor cădeau picături grele și totul, laolaltă cu acoperișurile caselor și cu vârful clopotniței din lemn, se cufunda într-un șuierat unitar. În fiecare an mirosul verii venea dinspre mare. Briza aducea cu ea mirosul năvoadelor agățate și gustul sării, persistent pe buze. Acum, vara își etala un alt chip, poate un pic ascuns. Deasupra pământului plutea o suspensie invizibilă, în
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
zilei vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare, inspirată de o nebunie frenetică și culmină cu un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un șuierat trist și neîntrerupt ca al unui vapor în derivă. Când ne-am trezit, încă istoviți de tensiunea din ajun, săgețile soarelui răzbăteau prin jaluzele, dar casa părea cufundată într-un bazin. Ne-am dat seama că era aproape zece și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
șunt în engleză, cîteva, hibride, iar una în așa-zisa limba spargă, ingenioasa-i jonglerie fonetica, inspirată, poate, de capriciile muzicale. Fiecare text juxtapune originalul și versiunea italiană. Nu întîmplător, după ce în terțina „Limbaj”/„Language” poeta se identifică cu un șuierat bilingv// just a bilingual hissing, în final își plasează declarația de fidelitate: Chiar de voi fi îngropată/ într-o străină țărână/ tot învia-voi odată/ în limba română. În muzicală italiană, catrenul are chiar o mai mare fluiditate: Pur se
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
Numelui Tău. Că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre...” Frumoasă rugăciune! Ca un poem încă de la Facere. „Stinge focul ce m-a cuprins!” Focul? „Vântul se scurgea perfid printre crengile arborilor, tufișurilor și arbuștilor, scoțând un fel se șuierat sinistru, monoton, ca un cântec de jale. Era aproape la fel cu acela din cimitire, toamna târziu, iarna sau primăvara devreme, când mai ales brazii bătuți de vânt parcă sunt bântuiți nu doar de vânt, ci și de duhuri rele
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
Dragostea ,,pantera înțepenită între rădăcinile trupului/ pantera ce roade cărarea pădurii/ ghearele ei înfipte în arcadele mele’’ Această noapte de dragoste - p. 52), sau ,,un copil, un diavol și, totodată, un copil nenăscut/ în gurile noastre și-a făcut loc șuieratul unui șarpe mort// tremurul mâinii fierbinți în camerele mari/ iată noi împărțim sinuciderile’’ (Șuierat de șarpe - p. 59), Moartea ca dar al vieții, ,,gura ta va fi rece precum gura mortului/ când mâinile negre ale nopții/ îți vor atinge sărutările
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
mai repede. Adormi pe loc. Dușul fierbinte își făcea efectul. Începu să viseze că se rătăcise într-o pădure deasă în care tot căuta să găsească cărarea care s-o conducă spre drumul de ieșire. Auzea un zgomot ca un șuierat și din când în când bufnituri. Era speriată și panicată. Nu știa cum să facă să regăsească drumul salvator. La un moment dat ajunsese în capătul unui luminiș. În mijlocul lui era un grup de fete îmbrăcate în alb, purtând rochii
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sarmanele, gerul apăsător îndură, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivăț siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vantului sună funebru, Când pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticla în rochie maiastră Încântând ca-n povești, de ... Citește mai mult Pe albastrul infinit al cerului
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
brusc de sălbatice friguri...Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură,La adăpost de iarnă stau ființe,Sarmanele, gerul apăsător îndură,Făcându-și culcuș printre locuințe...Un crivăț siberian își face loc sumbru,În timp ce drumuri sub omăt se ascund,Iar șuieratul vantului sună funebru,Când pătrunde pretutindeni furibund...Liniștea își caută ecoul în fereastră,Unde s-au așezat reci flori de gheață,Ce îmbracă sticla în rochie maiastrăîncântând ca-n povești, de ... XXII. MOMENTE ȘI SIMȚIRI UNICE, de Cristina P. Korys
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lângă vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sârmanele, gerul apăsător indura, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivat siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vântului sună funebru, Cănd pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticlă în rochie măiastra Încântând ca-n povești, de dimineață... ~ Cristina P. Korys ~ 8 ianuarie 2016. Referință
IARNĂ SIBERIANĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380295_a_381624]
-
oră petrecută în afara drumului, Licsandru iese primul din incinta terasei, cu sticla de vin în mână. Ajunge în parcare, face un pas și se oprește. Gazele din stomac pornesc într-o viteză necontrolată și-i ies pe gură cu un șuierat care displace și provoacă o nedumerire năprasnică în jur. Urmează un pact de neagresiune care durează doar câteva secunde pentru că mintea comandă, iarăși, câteva înghițituri de vin. Ochii se dau pe spate după sticla de vin și mărind distanța de
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
petrecută în afara drumului, Licsandru iese primul din incinta terasei cu o sticlă de vin în mână. Ajunge în parcare, face un pas și se oprește. Gazele din stomac pornesc într-o viteza necontrolată și-i ies pe gură cu un șuierat care displace și provoacă o nedumerire năprasnica în jur. Urmează un pact de neagresiune care durează doar câteva secunde pentru că mintea comandă din nou câteva înghițituri de vin. Ochii i se dau pe spate după sticlă de vin și mărind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]