29 matches
-
nu îndrăznește să vină. De aceea, vă propun să înghețăm povestea în momentul când cumătrul lup face saltul său fatal asupra lui Tudorel cel fericit. Ca pe o peliculă de film ruptă sau oprită-n loc de niște butoane sau șurubele. Apoi, să dăm timpul înapoi. Priviți cum se derulează feericele imagini, de-ndăratelea, cu mare viteză! Până în momentul când Tudorel a ieșit din atelierul morii. Stop! Nuuu! Puțin mai târziu...Așa! Acum să vedem ce mai fac simpaticii meșteri? Tot mai
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
s-a părut plictisitor și am ieșit de bună voie ca să privim minunea pufăitoare. Mirosea puternic a benzină și pentru că era parcată la soare avea mușamaua încinsă încât nu puteam să Ținem prea mult mâna pe ea. Tot felul de șurubele, rezervoare, curelușe, unele curate de sclipeau, altele pline de praf și benzină, uleiuri scurse, am fi vrut să le ștergem, dar ne era frică să le atingem. Doar casca ne-am permis s-o încercăm, pe rând, eu am Ținut
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea, mustrându-i: ba că nu vorbesc drept românește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene; ba că „umblați cu șurubele, să ne trageți butucul”; ba că „face omul cu cineva o tovărășie cât de mică, și tot urmează învoială între părți, iar nu așa cu ochii închiși”, căci, „dacă n-ai carte, n-ai parte”, scurtă socoteală; ba că, „de când
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
mesele de lucru și a început să scandeze: — Arată-ne țâțele! Se pare că aici s-au lovit de o replică batjocoritoare din partea unora dintre colegele de clasă care i-au cerut băiatului în cauză să-și „arate și el șurubelul“ și s-au făcut oferte de lentile cu lupă pentru această întreprindere. Sheba deja se lupta să-și țină lacrimile. A țipat la ei să stea potoliți și, spre surpriza ei, pentru o clipă a fost aproape liniște. Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de douăzeci și cinci de ani. Dintr-un butoi vechi, tot Înecate În unsoare, adusese la lumină și restul bucăților de motocicletă. O jumătate de an și mai bine migălise s-o curețe, s-o vopsească, să pună la locul lui fiecare șurubel așa cum se gândiseră inginerii nemți care o construiseră și făcuseră din ea o mașinărie desăvârșită pentru bărbați adevărați, nu pentru pierituri. Într-o zi, din curtea Colonelului se auziseră bubuituri ca de mitralieră grea. La puțin timp, poarta se deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a constatat, de asemenea gazetărește, că tot ce ce funcționează cu folos pe aiurea, n-are cum viețui și pe damnatul plai românesc. La Molid, județul Suceava, fabrica de mucava construită în 1926, e pustie, n-a mai rămas un șurubel de sămânță. Noii proprietari au vândut totul la fier vechi! Ultimul (fost) director al fostei fabrici (îl cheamă Chelariu și-i nepot al cunoscutului cărturar bucovinean Traian Chelariu de altfel, și asemănarea la chip este izbitoare ceea ce îmi aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al veacului XXI, i-aș strânge de gât pe șmecherii care vâră tot soiul de porcării în nevinovatele calculatoare ale simplilor cetățeni, dar mai întâi i-aș băga cu degetele în priză și i-aș pune să înghită grămăjoara de șurubele, cu șurubelnița în cruce cu tot! Explic doctorului de gardă că virușii ca virușii, ștergem tot, instalăm programele la loc, dar ce mă fac, nenorocire, în memorie am salvată o viitoare carte. Băiatul înțelege ce pierdere enormă ar fi pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cuvintelor, de punctuație și de așezare în pagină. TESTUL NR. 16 Toate subiectele sunt obligatorii! Se acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „ - Ce chestie mai e și acest vorbitograf? întrebă Șurubel. - Este o mașină vorbitoare. Iată, priviți. Istețilă își conduse musafirii spre masă, pe care se afla un aparat nu prea mare. - Această lădiță, sau geamantănaș, spuneți-i voi cum vreți, are într-o parte o mică deschizătură. E suficient să
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
vreți, are într-o parte o mică deschizătură. E suficient să rostești în fața acestei deschizături câteva cuvinte, apoi să apeși pe un buton, și vorbitograful îți va repeta întocmai cuvintele rostite. (...) - Dar la ce vă folosește mașina asta vorbitoare? întrebă Șurubel. - Păi, cum așa? exclamă Istețilă. Un scriitor fără o astfel de mașină e ca și fără mâini. Eu pot pune vorbitograful în orice casă și va înregistra tot ce se vorbește acolo. Nu-mi rămâne decât să transcriu - și gata
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
1951; Bordeiul de la Poarta Albă, București, 1952; Jurnalul cu file violete, București, 1955; O femeie aprigă, București, 1955; Din fotoliul spectatorului. Însemnări teatrale dintr-o călătorie în URSS, București, 1956; Teatrul Național „I. L. Caragiale” la Paris, București, 1957; Necazurile lui Șurubel (fabulă veselă pentru păpuși, în cinci întâmplări), București, 1959; Mâniosul, București, 1961; Întoarcerea Zânei Minunilor pe Pământ, București, 1962; Jules Cazaban, București, 1964; Suferințele Haralambinei, București, 1964; Glastra cu sfecle, București, 1965; Personajul în teatru, București, 1966; Prezența teatrului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
Neculce, - cine știe?!... Dacă ar fi picat în mâna turcilor sau tătarilor... Greu de imaginat care ar fi fost urmările. Putem să ne gândim la orice. în acest fel, cronicarul nostru poate fi socotit un șurub... un mic șurub... un șurubel..., o piesulică în mecanismul Istoriei, și care dacă ar fi lipsit... Nu strică, dar nu strică deloc, să ai, să ții lângă tine un om al slovei. Un năzdrăvan, care, în loc de ostași, pune în mișcare teribile regimente de cuvinte. Un
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
răsuflarea Islamului la Dunăre. Mai sunt și Cupăreștii. Boieri moldoveni oploșiți la Iași. Care tot umblă cu pâra pe la înalta Poartă. Șerban Vodă se împotrivește, dar moare subit: "Ș-au și murit". Efect stilistic colosal. Un "și" micuț; consecutiv; un șurubel vârât la iuțeală în sintaxă, și moartea ne face să râdem... Aici, pe tărâmul dintre proiect și viață, supus oricărui neprevăzut, aruncă Neculce vorba lui mare: Ce gândește omul, nu dă domnul!... și dacă se întâmplă, dacă se nimerește să
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
proze ale volumului. Primul e definitoriu pentru preocupările și sintaxa imaginară a copiilor. O fetiță de grădiniță rămasă singură acasă vorbește, vorbeșe - și ne cucerește: "Doamna e serveră. Face ochii mici și țipă. Vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite. Noi ne prefacem că dormim și ea iese pe vârfuri la o țigară. Cât ne prefacem, eu știu că nu sunt singură, așa că nu mă plicticsesc. Îmi imaginez ce-o să ne mai râdem după ce pleacă. Când se întoarce, miroase
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
vârstei, cu savuroase contaminări și etimologii populare. (Canibalii, mâncând carne, sunt carnibali, nu?) Se observă însă și prezența, discretă dar constantă, a vocii auctoriale, cu inflexiuni lirice specifice observatorului, iar nu micuței protagoniste: "vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite", "miroase a afară și a joacă"... Un cu totul alt registru apare în povestirea titulară, Băieți de gașcă, forțând nota exact în stilul tinerilor șmecheriți de la finele Epocii de Aur. Aluzii licențioase sau expresii buruienoase împroșcate în toate punctele
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
mi-au rămas cu totul străine aparate mai complexe, aducând a suveici de mașină de cusut, a clești electrici de tortură, a iadeșuri... Toate erau plasate în locașuri de aceeași formă cu ele, din spumă albă de latex. Articulațiile cu șurubele delicate, vârfurile fine arcuindu-se ca niște mandibule de insectă, mânerele masive și grele, tronconice - toate produceau la fel de multă plăcere ca și repulsie, erau perfecte, dar perfecte pentru vătămat, pentru smuls, înțepat, tăiat, poate pentru sugrumat și trepanat de asemenea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cocleală, prin fundul vreunui sertar și se-nverșunează asupra lor, le smulg capacul din spate, le forțează carcasa și extrag apoi, din lăcașurile lor de rubin, titirezele dințate, balansierele nespus de fine, piesele de alamă de forme nedefinite, prinse-n șurubele aproape invizibile, a căror spiră strunjită pare cel mult o iluzie. Copilul le-nșiră pe luciul mesei, în fața lui, fără să-nțeleagă cum a putut o minte omenească să inverseze distrugerea. E atât de firesc să desfaci, e atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochii imaginii sale lucind în furnir, arcușorul peste nas, cadranul cifrat peste gură. Chicotește amuzat, întoarce capul spre bucătărie și strigă: "Mami, vino să mă vezi, sânt Timpul!" Doar că povestea nu e un ceasornic cu milioane de rotițe și șurubele. Și nici măcar mecanismul cu ceas al unei mașini infernale. Nu-i nici un mecanism, ci un hibrid divin între mecanic și mecanism, ca și când ceasornicarul ar face un orologiu în care chiar el ar fi statuia pestriț colorată ce iese-n ferestruică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu licheni. Când am ajuns în fața micii construcții mi-am dat seama că era un WC public, cu două intrări și câteva ferestre jegoase sub acoperiș. Pe fiecare ușă de intrare se afla câte o plăcuță nichelată prinsă cu patru șurubele în lemnul mizerabil, iar pe plăcuțe scria numele meu, gravat cu bucle și fiorituri în metalul strălucitor, ca pe ușa unui apartament. Am intrat și, înăuntru, pe ușa fiecărei cabine, era câte o plăcuță asemănătoare. Am deschis-o pe prima
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la pian. Nu am făcut niciodată nimic în casă, de teamă să nu mă lovesc la degete. Toată lumea mă răsfăța. A lua pianul unei fete care a crescut cu el... ce-i mai rămânea? Nimic, așa că pac! S-a desprins șurubelul care ținea tot mecanismul. Mintea mi s-a întunecat... complet. A aruncat țigara și a stins-o cu piciorul, apoi și-a plecat iar capul de câteva ori. — Acela a fost sfârșitul visului meu de pianistă. Am stat în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îmi vor putea găsi un soț. Întotdeauna simți și știi ce gândesc cei cu care trăiești și nu puteam suferi frământările lor. Îmi era frică să ies din casă, aveam impresia că vecinii vorbesc doar despre mine și... iar pac! Șurubelul a zburat, ițele s-au încurcat... Mi s-a întunecat mintea... de tot. Aveam douăzeci și patru de ani și de data aceasta am stat șapte luni la un sanatoriu. Nu era ca aici, nici vorbă, ci un spital de nebuni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vor ocoli, îmi ziceam. Cel mai important lucru pentru o boală ca a noastră este încrederea. Dacă mă las în mâinile lui, îmi va fi bine. Dacă starea sănătății mele se înrăutățește iar, chiar și numai un pic, adică dacă șurubelul se desprinde, el va observa imediat și va reuși să-l pună la loc, cu multă grijă și răbdare. Astfel, toate firele încâlcite se vor așeza, fiecare la locul lui. Eram convinsă că dacă m\ încred în el, boala nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
noi, ceilalți credeau tot ce vroiau ei să creadă și cu cât luptam mai mult, cu atât deveneam mai vulnerabili. Nu ne rămânea decât să ne mutăm. Dacă mai stăteam în zona aceea, încordarea se întețea și iar îmi zbura șurubelul. Deja simțeam că se apropie criza. Trebuia să plecăm undeva departe, unde nu mă cunoștea nimeni. Soțul meu nu era totuși pregătit de plecare și nu a realizat cât de critică devenise situația. Momentul era cumplit de nepotrivit, pentru că lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încercam să mai spun ceva, nu făceam decât să mă izolez și mai mult. Reiko oftă și î[i ridică ochii spre lampa din tavan. — N-am mai rezistat o lună. Într-o bună zi, s-a desprins din nou șurubelul. Pac! De data aceea a fost îngrozitor. Am luat somnifere și am dat drumul la gaz. M-am trezit la spital și nu mi-am mai revenit câteva luni. După ce mi-am revenit puțin și am fost capabilă să gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor mi-a nenorocit feciorul! Clevetea Ilaria în neștire... În timp ce la casa Dobarilor, un băiețel de vreo doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin curte și întreabă la nesfârșit: Mama! Dar teatea al meu când vine acas' la mine? Când vor înflori cireșii, dragul mamei Vasilaș, răspundea Măriuța-mama ce scotea la iveală câte o lacrimă amară în coada ochilor căprui. Da? Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cea de toate zilele. Să facă rost de orice, să fie Bombonel în toane bune, să le dea pastile și certificate și pensii, știu că ai pensie de boală, coane Basil, nu nega, știu totul, știu că îți lipsește un șurubel și un releu, altfel ești perfect, altminteri ești perfect, mă închin, vino să-ți strâng laba. Se ridicase, cumva, domn Dominic să întindă mâna? Trecuse vreme, cine să știe, se ridicase, nu se ridicase. Greu se mai răspunde la sonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]