63 matches
-
Șerban Foarță „Începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea până de ieri...” (I.L. Caragiale) Fac unii mutre lungi ca Schopenhauer, iar alții se dau mari ca un arhon; sub aurele becurilor Auer, eu, unul, sorb un șvarț, un mahmahon, o bere: trece vremea... Știu o vorbă: calul de dar, de două ori să-l țeseli. Cât eu mă mai abat pe la o ciorbă de burtă, - sănătoși să-mi fiți, și veseli! Ca mâine, vai, sacaua cade-n
Baladă by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/4685_a_6010]
-
o broșură despre Basarabia, pledoarie pentru drepturile istorice ale românilor asupra acestui teritoriu"), a scris versuri și proză, dar mai ales teatru, jucat pe mai multe scene ale lumii și, desigur, la București. Prilej de a-l invita la un șvarț pe Șerban Cioculescu, - pe atunci, îndată după terminarea celui de al doilea război mondial, acesta scria cronică dramatică, la Athenee Palace. Ba chiar la o cină sau mai multe. Momente în care Radu Cioculescu, bun jucător de bridge îi ținea
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
Jebeleanu (cu două slujbe, dintre care una de crainic pentru reclamă unor produse comerciale) fiind un fel de mecena al grupului. De-abia mai tîrziu au îndrăznit să intre în cafenelele vestite pentru lumea scrisului, aranjînd, în ele, la un șvarț, treburile revistelor lor tinerești, cu apariție hurducata și pe apucate. Dar dacă aveau noroc (că Eugen Ionescu, care scria la Facla lui Vinea recenzii critice sau chiar că autorul nostru care, ajuns corector la Viață literară a lui I. Valerian
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
publice în cîte o revistă mai știuta. Altfel, așteptau neliniștiți, privind cu respect și tînjitor către scriitorii cu nume cîștigat. Pentru fixarea ambiantei timpului, cînd scriitorii se întîlneau, de regulă, la cafenea, autorul are grijă să amintească aici ce era șvarțul, pe care atîta îl consumau scriitorii și ziariștii. Ar fi fost nu cafeaua clasică de azi, ci un preparat de cafea importat din Europa Centrală, de la nemți și austrieci. Era o cafea neagră (fără lapte) curățata de zaț prin strecurare
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
care se punea cafea măcinata mare (că la filtru) și - cine ar crede? - cicoare în cantitate egală. Strecurata de zaț, reîncălzita, era servită în cupe de metal, cu zahărul cubic alături și, obligatoriu, paharul cu apă rece. Cel mai bun șvarț, mersese buhul, se servea nu la Capșa (unde, atunci, se introdusese și cafeaua filtru, pe care am mai apucat-o și eu), ci la cafeneaua Corso, ținută de un papă Finkelstein (avea și restaurant), frecventata de Eftimiu, Vinea, Cocea, Vianu
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
portretul lui Camil Petrescu, creionat, cu dragoste și prețuire, din amintiri trăite, omul care se tot plîngea că e muritor de foame, lua, zilnic, micul dejun la Capșa (cornuri, ouă moi la pahar, cuburi de unt, cafea cu lapte), apoi șvarțul, după ce citea gazetele zilei, extrăgînd, de acolo, ce găsea mai relevant. Prînzul îl lua tot la restaurant (de obicei Capșa), necazul fiind că nu avea bani să ia și cină tot acolo. Avea, îl descrie autorul nostru, un cap frumos
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
ducă la cele cîteva vilisoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geantă, faci, cum altfel! o promenada de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
acerbă. Scriitorii au preferințele lor atât în ce privește localul, cât și locul pe care-l ocupă în interiorul acestuia, în funcție de opțiunea personală sau de grupul din care se revendică. Astfel, îl vedem, în 1934, la Capșa (unde se bea cel mai bun șvarț din București, făcut după un anumit ritual ce va fi ulterior înlocuit de cel al cafelei la filtru sau de mai modernul espresso), pe Camil Petrescu luându-și aici micul dejun și prânzul („la prima masă de lângă geamul ce dădea
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
Capșa". Aici sălășluiește fericirea: crema gălbuie, strudelul, cataiful și frișca." O rezolvare amicală, într-o lume în care onoarea plătește mai mult decît ironia. Și-n care, nedeprins cu pamfletul pe stil nou, fără alternativă, rîzînd fără ispășire, Arghezi bea șvarț, cu un pic de lapte, nicidecum Fanta.
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
de ce nu încetez să repet că în Japonia, de exemplu, scriitorul este receptat în mod specific, dar nu mai puțin profund decît în Rusia. În centrul secției Destinul scriitorului: biografie și istorie, tot Dostoievski se afla. Așa, de exemplu, Natalia Șvarț trece în revistă acțiunile legate de atestarea a 500 de ani de la documentarea arhivistică a familiei Dostoievski. Menționez că o primă comunicare pe această temă a făcut-o Natalia Șvarț la Simpozionul Internațional Civilizația europeană; unitate, unicitate, deschidere organizat de
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
și istorie, tot Dostoievski se afla. Așa, de exemplu, Natalia Șvarț trece în revistă acțiunile legate de atestarea a 500 de ani de la documentarea arhivistică a familiei Dostoievski. Menționez că o primă comunicare pe această temă a făcut-o Natalia Șvarț la Simpozionul Internațional Civilizația europeană; unitate, unicitate, deschidere organizat de Fundația Dostoievski din România, împreună cu Uniunea Scriitorilor din România la începutul lui octombrie 2006, la București și Port Cetate de pe Dunăre (și reflectat în filmul lui Ion Cristea Simposion, la
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
LIPSĂ XEROX POSTFAȚA LUI DAN GRIGORESCU!!! 1 Banditul. (Majoritatea notelor se referă la termeni de origine idiș și ebraică, folosiți ca atare de autor - n. red.). Mațe. 1 Tineri neevrei (singular: șeigheț). 1 Băuturi de proastă calitate. 1 O negresă (șvarț: negru). 3 Rahat, excremente. 1 Lactate. 2 Pentru mâncărurile cu carne. 1 Porcărie, cocină. 2 Pișăcios, țânc, mucos. 1 Tăticule. 2 Necaz, nenorocire. 3 Marșul Bănuților, principalul mijloc de finanțare a Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă, care a sprijinit cercetările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
localului bucureștean. În privința anilor interbelici, despre o Capșa trăită ne-a lăsat mărturii scriitorul Camil Baltazar: ŤParcă văd și acum lăcașul Capșa, înnegurat de fum gros de tabac și de aburul fierbinte al înmiresmatei cafele sau al pișcotului pe limbă șvarț. Își fac apariția pe rînd devotații: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Al. O. Teodoreanu, Al. Steriade, Dărăscu, Carol Ardeleanu, Corneliu Moldoveanu, Romulus Dianu, Al. Cazaban, Cezar Petrescu, actorii Ion Iancovescu, Al Mihailide și Stăncescu, regizorul Soare Z. Soare, un domn mărunt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]
-
teatralității unei lumi în schimbare: spectacolul Revoluției și al cetățenilor ei. Un teatru nou despre o lume veche. Un spectacol despre Revoluție și despre oameni „nebuni" care scriu Istoria. Ziua Franței, 14 iulie. Atras - încă de la debut (Dragonul de Evgheni Șvarț) - de tema injustiției sociale și a puterii duse până la paranoia, Victor Ioan Frunză a imaginat un program teatral intitulat TEATRUL REVOLUȚIILOR, pe care l-a inaugurat la Teatrul Național din Cluj cu Marat Sade și l-a continuat apoi la
Ziua Franței, 14 iulie. TVR 2, program: piesa „Marat-Sade” de Peter Weiss by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37635_a_38960]
-
economică, e autorul unei scurte biografii a lui Spiru Haret, apărută la Imprimeriile „Independența”, în 1915. Și destinatarul unei Nocturne din Caleidoscopul lui A. Mirea, consemnare curată a faptului divers, care ar putea fi, cu puțină bunăvoință, reorchestrată postmodern: „Cu șvarțul meu stau singur și e pustiu localul./ Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gânduri țalul./ Un chelnăr dormitează cu coatele pe masă./ Patroana, ca un Buddha, troneaza sus, la casă,/ Umplând cu cifre golul fatalului registru .../ Prin ochiul lui
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
de final melancolizant: "Acum nu-i nimeni. Umbrele coboară/ Pe corturi strâmbe, ca un hoț din pod./ și liniștea pe toți îi înfășoară/ În somn, cu lung și greu năvod." (La Moși); O lavalieră neagră se agită,/ Vărsând pe mese șvarț și dinamită,/ În timp ce seara urcă bulevardul.// Apoi perdele cad pe toată strada,/ Acoperind pecinginea cu fardul./ Pe geamuri, noaptea își ascute spada." (Capșa). Altfel spus, oamenii mai și cască, obosiți, somnolenți, precum călcătoresele lui Degas. E o altă notă de
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
și puțin dezirabili, scriitori tineri și necunoscuți, dintre cei mai dezghețați. Ceilalți, timizii, rezemați de bara de alamă de la fațada dinspre Calea Victoriei, priveau cu jind pe ,maeștrii" sau edecurile literaturii, instalați pentru ceasuri întregi înaintea unui capuținer sau a unui șvarț, uneori învăluiți în fumul țigărilor, care-l făcea pe N. Iorga să creadă că le și obnubila inteligența. în aceeași vreme, după moartea lui Macedonski, nu mai dăinuiau decît cenaclurile profesorilor Mihail Dragomirescu și Eugen Lovinescu. Primul era vizitat mai
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
el "transparențe". În drum spre Moși, coana moașă a lui Caragiale bea bragă, o băutură fermentată din făină de mei și pesmet. Am prins și eu în copilărie și am rămas cu o impresie oribilă. În Caragiale se bea și șvarț deși "lăptăria" adăpostește alte lichide decît laptele. Mai bun decît braga e salepul. El e preparat din esență de feculă, din tuberculele unor specii de orhidee, miere, lămîie și apă. Însă personajul Stavru al lui Panait Istrati e salepciu și
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
adevăr înspăimântătoare spre piatra ce tocmai se năștea dintr-o praștie cândva am privit iarăși moartea drept în ochi și era dimineață un matematician și un yoghin jucau table pe terasa Oteteleșeanu prin apropiere parcă se zăreau niște căni cu șvarț în rest coala de hârtie visa mai departe că se află înăuntrul unei linii la Jack pe Calea Griviței astă seară glasul tău e răgușit și cu toate penele pline de ploaie îmi vine să îl adăpostesc în palmă spunea de la
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
în perioada lor de apogeu, Casa Capșa, Grădină și Terasă Oteteleșanu, Kubler, Gambrinus, Zisu. Cafenelele literare luaseră ființă imitând atmosferă localurilor pariziene, în special din cartierul Montmartre, luat în stăpânirea artiștilor fără posibilități materiale. Aici se adună lumea la un șvarț și la tăifăsuiala, pentru schimb de idei, uneori cu multă verva sau chiar cu câte o apucătura fistichie, plină de amuzament. Pe toți îi unea un singur lucru: atmosferă, Se îngrămădeau în cafenele în primul rând pentru discuții înflăcărate și
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
odată bătaie... Café Royal Nebuni sau excentrici găseai și la Corso sau Royal, cafenele rivale ale Capșei. Unul dintre aceștia, printre cei mai mari escroci de la sfârșitul perioadei interbelice, era Gross Cagero, cel care, pentru o consumație modestă de un șvarț și o țigară de foi, îi arunca chelnerului de la cafeneaua Royal o bancnotă de 500, numită pe atunci „țărăncuță”, și făcea un scandal cumplit când bietul garçon îndrăznea să-i aducă restul. Cafeaua numită șvarț (era o băutură foarte apreciată
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
o consumație modestă de un șvarț și o țigară de foi, îi arunca chelnerului de la cafeneaua Royal o bancnotă de 500, numită pe atunci „țărăncuță”, și făcea un scandal cumplit când bietul garçon îndrăznea să-i aducă restul. Cafeaua numită șvarț (era o băutură foarte apreciată de interbelici, a cărei formula s-a pierdut). Conform lui Vlaicu Bârna, era un preparat importat din Europa Centrală, de la nemți și austrieci. Aparent era o cafea neagră fără lapte, strecurată de zaț, care se
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
litri sau mai mult, în care se puneau cafea măcinată mare și cicoare în cantități egale. Strecurată și reîncălzită, era servită la mese în cupe de metal, cu zahăr cubic și un pahar de apă rece. CORSO Cel mai bun șvarț se bea nu la Capșa, ci la Corso, cafenea deschisă de papa Finkelstein, frecventată la rândul ei de oameni cunoscuți ai lumii literare, ca Ion Vinea, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, dar și de Eliade
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Caragiale (O noapte furtunoasă - 1994 și D-ale carnavalului - 1985, ambele în regia lui Mircea Cornișteanu, Năpasta - 1988, regia Cristi Juncu);spectacole pe texte din literatura universală modernă și contemporană universală:Federico Garcia Lorca (Nuntă însângerată, regia Elemér Kincses), Evghenii Șvarț(Regele gol - 1990, regia Tudor Chirilă), Sławomir Mrožek (Pe muchie de cuțit - 1990, regia Camelia Robe), Top Secret de Marc Camoletti - 1992, regia Andrei Mihalache, Tom Paine de Paul Foster - 1993, regia Victor Ioan Frunză, Piesă cu repetiții de Martin
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339287_a_340616]
-
ducă la cele cîteva vilișoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geanta, faci, cum altfel!, o promenadă de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbită), în care intrau, pentru cumpărături frugale,doamnele și domnii pictați de Aman?, le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]