4,100 matches
-
nu sunt prada unor preziceri fie ele tulburător de advărate, ci propria mea gândire a născut și monștrii si stelele care mi-au cântat victoria și căderea și Înălțarea... M-am prăbușit în adâncul peșterilor cu nevăzute adâncimi și am țâșnit ca un vârtej de lumină aruncat direct în mijlocul soarelui pe timpul verii. M-am pravalit în singurătatea romantismului și am spus de la început că destinul mă pregătea pentru o altă epocă în care sufletele mărturiseau iubirea și cântul nu asculta de
DESTIN de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1452180483.html [Corola-blog/BlogPost/350032_a_351361]
-
loc într-un fel nou; florile albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-ganduri-despre-morometii-la-60-de-ani-de-la-aparitia-romanului/ [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
nu înseamnă că sunt un necredincios, un Toma, cum mi-a spus intrigată o prietenă. I-am răspuns în vers, ,,Eu cred din nevoia de-a crede//E-un fel de poruncă din mine// Din sufletu-mi plin de-ndoială//țâșnește nevoia de Tine...”, fără s-o pot convinge, sau s-o pun, măcar, pe gânduri. Repet, eu am iubit și iubesc viața ca în invitația mea ,,Mă cheamă marea// Nu vrei să mergem amândoi?!// Chiar de-o fi toamnă, iarnă
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
la perete și ea se repezi în spațiul acoperit de lacurile scânteietoare a unor oglinzi minunate, fără a se sinchisi când camera se închise la loc. Era cu adevărat magic! Ochii îi scânteiau precum stelele, iar din păr păreau să țâșnească raze care-i luminau întregul chip. Arăta ca o zână! Ea era aceasta! Unică, superbă, minunată și perfectă! Fascinată, făcu câteva piruete, împrăștiind în toată camera valuri din aura ireală care o învăluia. Cât de frumoasă era! Deși fusese mereu
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
un dar regesc, ce ni se face acum, aproape de sfârșit, un scurt răgaz,o ultima șansă să ne regăsim de aceeași parte a golului, sprijinindu-ne unul de altul. Să-l primim cu recunoștință și poate, cine știe, vor mai țâșni scântei din amintirea vechilor incendii . La Mulți Ani, vouă, celor plecați și ție, celui încă aici ! Referință Bibliografica: La început de an / Anca Tănase : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 372, Anul ÎI, 07 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
LA INCEPUT DE AN de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/La_inceput_de_an.html [Corola-blog/BlogPost/360736_a_362065]
-
pe cont propriu: Iată-mă fără cuvinte... / M-au părăsit ca într-un film romantic. / Au plecat cu jumătate din sensurile / aparent agonisite împreună. S-au trezit îndrăgostite / de oameni noi. / Nu mai frumoși, nu mai talentați. / Din pasiunea lor țâșnește apa vie / a noului val. / Iar eu învăț să mă bucur / ca un prunc / smuls pântecului creator. / Pășesc fără să mă țin de cuvinte...” Gabriela Beldie în poemele sale, atât de plăcute, exaltă starea de germinație poetică precum și pe aceea
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
poate permite licențe pe care le preface în figură de stil. „Din el băut-au marii menestrei, / În vin de ambră scaldă-te, nu vrei?”. „Menestreii” rezolvă dificultatea rimei și în rândurile: „ca o aură ninsă / cu fulgi de scântei / țâșnită din lyrele / atâtor sfinți menestrei” - care încheie o poezie de întrebare fără semne ale întrebării. Figură de compromis, însă, mai ales când rima pentru „trup” se împlinește prin „[î]ntrup”. Dar ideea euharistică este extraordinară: „Se scurge roșul în pahar
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Soare-mpărat / lucind peste țară. // Timp petrecut / pe-o dungă de vară, / cântec arzând / pe-o verde chitară. Triluri doinite / de privighetori, / cămăși țesute, / minuni printre flori...”). Poezie originală, totuși, cu mari puteri plasticizante. Versuri cu efect instantaneu, impresionante. „Apa țâșnește / din uger de stâncă, / Lacrimi de înger / spre valea adâncă”. Și mult idealism. „Răscruci de vânturi / Sus printre creste, / [...] // Crâmpei de codru / Suiș pe-o potecă, / [...] // Toate se-adună / Ca-ntr-o poveste: / A fost, / va fi, / este”. GEORGE BALAN
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
când „ulciorul de lut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i „îngeresc”: „iubirea o înalț în ochi/ brațele le întind spre desăvârșire/ tu-mi iei tot cerul inimii/ în palmă virtuți de rouă cad/...” (Salsa - cerul inimii). Cuvintele își împlinesc chemarea, versurile țâșnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinității implică frământare „ore albe”de așteptare, iluzii și frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
jertfa Ta supremă se vindecă o rană! Un orb prinde Lumina în inimă și plânge Pe cruce vede Cristul și lacrima-i de sânge, O Maică îndurerată jelește lumea toată Prin ruga ei aprinsă am fost și eu salvată! Izvoarele țâșnesc chiar și din piatră seacă Să potolească setea și lumea cea posacă, Ghețarii se topesc și se prefac în pâine Un bob a încolțit în liniștea din mâine... Pescarii Tăi de Oameni aruncă iar năvodul, Când marea-i liniștită își
UN COLŢIŞOR DE RAI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1439551532.html [Corola-blog/BlogPost/373242_a_374571]
-
pictat între stele suavă, firavă, diafană zeiță în cer se ascunde în ziua ce vine în clipe divine de aripile sărutului purtată alearg printre astre în noapte te caut te ascunzi în falduri de vis un sân obraznic în lumină țâșnește te caut în gând și în suspin de umeri te prind suplă și senină te strâng în brațe tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină născută din murmur de iubire ești zâmbet ce
POEM DE IUBIRE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1478589756.html [Corola-blog/BlogPost/374169_a_375498]
-
la actul religios, la părăsirea zonei profanului și întoarcerea la sacralitate. „În cântec de clopot” „E o dualitate pe care o trăiesc zilnic și cred că fiecare dintre noi trăiește așa prin ascunsul din noi. O parte din mine a țâșnit în sus, către cer, și cealaltă e rostogolită în bolovanii călcați de pașii oamenilor, indiferenți la mersul lumii și al lor”, se confesează poeta. În stihurile Victoriței Duțu, firescul gândului și naturalețea expresiei dau valoare conduitei morale a creștinului, conduită
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
dintâi Mi-a luminat puțin cararea Și m-a făcut ca să rămâi Aici în edenul natal Urmându-l cu adevărat, Pe Cel de-acum ni-i călăuză, Că știți: Hristos a Înviat ! Se scaldă Lumea în Lumina Întrupată în Iisus Țâșnind prin lespedea de piatră Sub care El a fost ascuns Trei zile și a biruit Întunericul și moartea Și pe toți ne-a mântuit. ION NELU PĂRĂIANU Referință Bibliografică: HRISTOS A ÎNVIAT ! / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1462049641.html [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
și acolo, în clipa ce-și închide pleoapele zâmbind eternității. iubirea se umple de noi și se aruncă ofranda cerului când mâinile noastre se împletesc tremurânde,a ruga și dorința strângând între ele vorbe prea greu de rostit. numele tău țâșnește din adâncul ființei mele spre înalturi și gândurile își strigă fericirea printre nori... las universul să mă mai respire o dată și să mă umple de viață. Referință Bibliografica: cu tine / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul
CU TINE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Cu_tine_clarissa_emanuela_1389389718.html [Corola-blog/BlogPost/359781_a_361110]
-
muște totul în jur. Cum a deschis ochii și m-a văzut s-a deschis pe chipul lui un zâmbet mare și cu gura căscată mi-a apucat cămașa în dreptul sânului preferat. Am deschis repede cămașa la piept și a țâșnit laptele în gurița flămândă. În seara aceea am plecat ultima. Andrei mâncase laptele din doi sâni și a mai vrut o porție pe care Domnul i-o pregătise deja să țâșnească din pieptul mamei. Altă întâmplare a fost în altă
VISUL DE A FI MAMĂ (FRAGMENT DIN ROMANUL FĂRÂMĂ DE PIATRĂ ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1447495873.html [Corola-blog/BlogPost/377525_a_378854]
-
preferat. Am deschis repede cămașa la piept și a țâșnit laptele în gurița flămândă. În seara aceea am plecat ultima. Andrei mâncase laptele din doi sâni și a mai vrut o porție pe care Domnul i-o pregătise deja să țâșnească din pieptul mamei. Altă întâmplare a fost în altă zi, dimineața, tot la alăptat, când printre sărmăluțele de pe căruciorul cu bebeluși, lipsea tocmai Andrei. L-am căutat înnebunită deasupra, unde știam că-l puneau. Andrei, tăcut, era la "parterul" căruciorului
VISUL DE A FI MAMĂ (FRAGMENT DIN ROMANUL FĂRÂMĂ DE PIATRĂ ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1447495873.html [Corola-blog/BlogPost/377525_a_378854]
-
din gloată se-auziră iar strigăte nemulțumite: că de-nsetare stau să moară și că servesc răbdări prăjite. Nu și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
lanternă nu se vrea aprinsă nici dacă-i dai foc. O scutură violent, o lovi de picior, o ciocăni meseriaș, dar scula neam - nu vrea să funcționeze. De nervi, hoțul o scuipă cu o înjurătură de neam lanternicesc și lumina țâșni din lanternă. De ajuns cât să-l cuprindă-n raza ei pe începătorul de la Jilava.** Era Sticlă, zis și Goală - poreclă pusă chiar de el însuși deoarece acolo unde dădea spargeri și găsea băutură lăsa sticlele goale. Nu că le-
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Trei_dintr_o_lovitura_lica_barbu_1336228484.html [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
brad Și cât de sfânt este mirosul de tămâie Ce fruntea mi-o dezmiardă, mă mângâie! 41 Iată! Am ajuns, mirabilă Grădină În tine voi planta tot ce se îmbină Cu strălucirea ta, minune, zână În mijloc voi face să țâșnească o fântână. 42 Ți-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat Și gata să primească cu sete, neîntârziat Sămânța dragostei în fragedă lumină Mereu aflată-n pregătire de înmulțire lină. Terra: 43 -Sunt gata pregătită de înflorire Și glasul păsărilor îți
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Ție! pentru candoare și veșnicie Pe care o risipești cu dărnicie Slavă Ție! pentru raza de rămas bun A Soarelui, ce apune pe tainicul lui drum! 90 Slavă Ție Celui ce în cale -Ți foșnesc De dragoste toți codrii și țâșnesc izvoarele, apele susură, se bucură Viețuitoarele în tihnă Ți-aduc rugă! 91 Slavă Ție pentru iubirea învăluitoare A tuturor văzutelor și nevăzutelor care Din Izvorul minții Tale de Împărat Au prins contur când viață ai modelat! 92 El, numai El
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
gând, mers, zâmbet, gest un ritm personal, de care aproape nu avem cunoștință. Însă cei cu luciditate interioară deosebită se pot exteririza în diferite forme forme de exprimare în domeniul artei, iar la baza creației stă sinceritatea artistică. Sinceritate care țâșnește din cele mai adânci și ascunse cămăruțe ale sufletului. Dacă sinceritate lipsește, nu suntem firești, adevărați. ,, Iată, prin această carte Sofia Vicoveanca, ne arată încă odată în plus despre harul cu care a înzestrat-o Dumnezeu. Cu vocea sa de
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 by http://confluente.ro/_cu_inima_in_palme_comen_constanta_abalasei_donosa_1363866184.html [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
tema fundamentală a cărții, iubire exprimată în diverse forme ale poeziei, ca de exemplu iubirea anotimpului, în poezia „E primăvară-n muguri și-n cuvânt”: „E primăvară-n muguri și-n cuvânt/ Curg slove lin și înfloresc pe ram/ Seve țâșnind din bulgări de pământ/ Cu pumni de ghiocei aruncă-n geam//.” Sau în poezia „Renaște iar pădurea”: „Renaște iar pădurea când primăvara lină/ Mătasea își revarsă în falduri verzi, pe ram,/ Ne-nvăluie sublimul în marea de lumină/ Din biciul care
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_anotimpurile_rataci_octavian_curpas_1345604868.html [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
greu de ținut în frâu de sufletele gata oricând de-o nouă șotie ! Mâinile surâd înainte de-a apuca creionul sau stiloul : una vreți voi și alta facem noi ! La întretăierea celor două fantezii jucăușe Dio se întreabă ce va țâșni din paginile albe : cine știe ce monstru cosmic ori Chipul Blând al Lui Dumnezeu ? Mâinile chicotesc printre imagini și cuvinte. Un băiețel a ieșit cu mașinuța taman printre norii colegului de bancă : - Accident ! Accident . mi-ai călcat un înger !!! Te amendez c-
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1396766912.html [Corola-blog/BlogPost/347759_a_349088]
-
asociat consecințe apocaliptice sfârșitului unui ciclu. Despre profețiile maya privind sfârșitul lumii în 21 decembrie 2012 vorbește și un documentar produs de National Geographic - ”2012: Profeția Maya.” ” Cum ar fi dacă mayașii ar fi avut dreptate cu privire la sfârșitul umanității? Ar țâșni flăcări din cer, clădirile s-ar prăbuși, inundațiile ar distruge orașul Washington, iar Los Angeles ar aluneca în Pacific? Cel puțin așa interpretează Hollywood-ul ziua de 21 decembrie 2012, data la care se încheie marele ciclu calendaristic mayaș, în noua
2012 profeţii şi schimbări by http://www.zilesinopti.ro/articole/1457/2012-profetii-si-schimbari [Corola-blog/BlogPost/99779_a_101071]
-
străbat. Cu-nfrigurare caut să aflu în tăceri acele melodii nemuritoare a căror armonie împădurea sahare și-mprăștia-n speranțe primăveri. Cât de mirat, de-o vreme, privesc în eul meu unde vulcanii fierb și-așteaptă clipa în care să țâșnească împrăștiind risipa al cărei stăvilar am fost mereu. E iarnă, dar zăpada de mult n-a mai căzut, iar gerurile de-altădată-s blânde. Îmi obosesc ființa doar zilnicele pânde când mă îmbrac în zale și-mi pun scut. Narcis De când mă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427737046.html [Corola-blog/BlogPost/340982_a_342311]