36 matches
-
presus de toate efervescența emancipativă, sfidarea bunelor maniere ale poetului între poeți. O gesticulație a impertinenței e mereu perceptibilă în producția sa, deopotrivă în agresivitatea naturalistă a decojirii obiectului de conveniențe, cît și, în definitiv, în cea a fantasmelor arbitrare, țîșnite rar, e drept, dintr-o meridională învăpăiere.
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
prin "mărturia omenească inclusă", prin "încercareșaț interioară" a celui care scrie și ispitirea, încercarea celui care citește. Și în întreprinderea sa de a deschide cuvîntul, scrisul săptămînal e la fel de important ca studiile academice: "nu va ezita să aleagă articolul, cuvîntul țîșnit spontan și capricios, gîndul devenit autonom prea devreme, cu toată zglobia aură de emancipare, care-i dă un tempo adolescent acestui Făt-Frumos al genurilor scriitoricești, ce spune într-o clipă cît altele într-un ceas". Poziția lui Ion Frunzetti e
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
celor rapide, ariile largi cu desfășurări melodice lipsesc, iar linia este fragmentată în replici - "un parlando vertiginos" care păstrează însă elanul și plastica melodicității. Spațiul muzical este animat de o infinită varietate de ritmuri, armonii, culori timbrale, motive melodice (unele țâșnite de-a dreptul din inflexiunile vorbirii); puținele intermezzi lirice înclină balanța de la râs la emoția sauvă (splendidele arioso-uri ale tinerei perechi de îndrăgostiți, "nocturna" din final). Așa cum remarca în cuvântul introductiv regizorul Cristian Mihăilescu, artiștii "trebuie să cânte ca
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
O sete potolită cu măsură, căci, nu-i așa, doar sorbind încet, își stinge setea cel însetoșat. Poate că firescul este ceea ce palpită cel mai puternic la Valentin Gheorghiu: tușeul prin care mâinile îmbracă tastele pianului aidoma unor mânuși; frazarea țâșnită parcă din raporturile frecvențiale și funcționale ale celei mai severe fenomenologii sonore; compozițiile ivite din elanul spontan, ca un punct de sprijin în căutarea adevărului. Nimic nu e factice ori alterat. Spirit viu, cutezător, nu își caută răspunsurile prin te
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
de natură frustă și de idee încorporată. Fie că sînt bronzuri sau forme cioplite, integrate ambientului natural ori gîndite la scara unor spații interioare, lucrările sale refac traseul unor procese formative naturale. Materia genuină, accidentată și impură, desfășurată orizontal sau țîșnită brusc în spațiu ca un germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conservă toate stările și tensiunile evoluției sale către forma finală. Arta lui Alexandru Chira nu se naște din efuziune, ci din calculul rece al unui geometru
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
a stărilor de imponderabilitate. Fie că sînt bronzuri sau forme cioplite, integrate în ambientul larg ori gîndite la scară unor spații interioare, lucrările lui Panaite Chifu refac traseul unor procese formative naturale. Materia genuina, accidentată și impura, desfășurată orizontal sau țîșnită brusc asemenea unui germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conserva toate stările și tensiunile aspirației sale către formă ultima. Că într-o adevărată stratigrafie arheologică, în opera finita pot fi citite nenumăratele etape ale nașterii, creșterii și
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
fi știut atunci că Puccini nu-și uita niciodată modelele: pe Mozart, pe Verdi, pe Wagner! Pe fiecare din aceștia îi iubeam fără explicații. Important era felul în care încheia Tassian (pictorul Marcello) actul II din Boema, impulsul acelui gest țâșnit cu care își arunca în aer bereta odată cu valul dulce vibrat al glasului: O... tinerețe, tinerețe plină de avânt! Tot din mansarda în care murea Mimi își aduna Colline haina bătrână prin buzunarele căreia trecuseră toți filozofii și poeții. Încerca
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
cu o ideație diferită (articulată, explicit, pe programul propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// Mâinile-acestea moi de-adolescent,/ Fermecător de lungi și de stângace,/ Ca pe un fruct de rouă vor desface/ Sinceritatea!// Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui ‘nalt poem,/ Fără să
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am fi în jungla Amazoanelor. Da, răspunse convins și Bărzăunul, nu-i bine deloc nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe Mircea Dinescu și al său strigăt orgolios-teribilist "Sunt tânăr, Doamnă". Volumul lui Emil Brumaru debutează cu poemul de-aici începe cântecul: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// (...) Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui 'nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem." Alex Ștefănescu
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
își scutură cârlionții de aur peste trupurile îmbrățișate ale celor ce-și trăiesc poezia Dorului. • Fiecare Iarbă verde de-acasă își întinde covorul fascinant făurit sub pașii celor care în zborul lor angelic, deja nu mai ating pământul... • Fiecare Plop țâșnit ca o strigare spre cer, cu frunzele-n tremur ca inimile celor îndrăgostiți transmite fiorul în mâinile și-n privirile celor ce se sorb însetați și se-ating cu flăcări. • Fiecare Stâncă solitară își înclină fruntea căruntă și semeață spre
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
sosit o barcă din care a coborât un scafandru și a intrat în apă. Barcă ne-a părut o jucărie de hârtie și oamenii niște păpuși mai mari. Spectacolele sunt adevărate reprezentații de muzică și lumini care subliniază jocul apei țâșnită până la 460 metri înălțime într-un dans al valurilor sincronizate cu muzica interpretată de celebrități și cu spectacolul de lumini și culori. Apă fântânilor explodează odată la jumătate de oră, zilnic, între orele 3 și 8 seară, iar între ora
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
bogați: vom fi,-ntre stele, singurii curați! AȘTEPTÂND FLORILE bat florile-n noapte la poarta de Nord - nu le deschide Cetăți Împăratul: mai e până stele - petale-n acord lumina-vor Copacii și - mistic - Palatul! atunci când Hristosul a fost răstignit țâșnit-au și sânge și apă din rane: sângele - sferă de foc - a cercuit lumile: văpaie-n furtuni de dojane iar apa botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă ca flăcări și strop Miri
CURĂŢENIE DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350794_a_352123]
-
le aduce Neamului și lui Dumnezeu, un Model, un Pedagog, o Icoană ortodoxă: „Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.” (op. cit. p. 20) Vorbind despre Generația sa de Vârf, desprinsă din școala inegalabilului filosof creștin Nae Ionescu, la rândul lui țâșnit din profunda și multimilenară înțelepciune a poporului dacoromân, musceleanul de aur, Petre Țuțea se justifica liturgic: „ni s-a făcut onoarea de a muri pentru poporul român.” (ibid. p. 29) Petre Țuțea este și rămâne pentru noi un Apostol al
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
zădărnicindu-l în obscur. Aparent, „nefiindul”: „Pe zări argintii / În vastul cavou...” (Amurg) încearcă să se rupă de egoul său care, în realitatea eternă, se va zbate hăituit de neliniști a căror critică rămâne drumul neînțeles. Perpetuumul lucind al ideii țâșnite din obscur, din interiorul căreia crepusculul zvâcnește: „Cu pene albe, pene negre” (Decor), va aburiza cu bătăile nevăzute ale aripilor sale priveliștea, care lasă fantomele să apară: „Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare” (Sonet). În liniștea serii „adâncii”, substantivizarea
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
și să nu mai simtă arșița pământului, care-i mistuie tălpile. Se spune că țărâna patriei nu-ți va înțepa niciodată călcâiul. Dar există și locuri pe care pășești ca pe jăratec, până când nu le stropești cu lacrima și sudoarea țâșnite direct din inimă. Drumul nu e întodeauna neted. El prezintă asperități, suișuri și coborâșuri, întortocheli, părți întunecate și părți luminate. Important e, o dată ce ai pornit pe el, să nu te întorci din el, ci să depășești toate obstacolele, până la ținta
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
enormă, săpată în rocă masivă și plină de felurite mașini ucigașe. Singura ființă omenească, dacă putea fi numit așa, era operatorul larșnic, ale cărui degete corupte țîșniră spre declanșatoare îndată ce-i localiză pe intruși. N-avea însă nici o șansă; razele țîșnite simultan din cele două dezintegratoare îl transformară în mai puțin de o milisecundă într-o bucată de carne carbonizată, fumegînd pe scaun. Justiția CCC-ului ajungea, în fine, în vizuina larșnicilor. Era adevărata justiție, finală și impersonală, imparțială și distrugătoare
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
ea simte dorul cum o scurmă. Vrea să se scape de povara vieților înăbușite, ce mii de veacuri i-au hrănit orgoliul sorții ne-ngrădite. Se-ntrezărește făr-astâmpăr într-un trecut nemărginit, trăgând cu coasa brazde late prin viul din divin țâșnit; retează vieți de sus și jos, căci ei de nimeni nici că-i pasă - femei, bărbați, copii se sting și locul altora îl lasă. Înfofolită-n neștiutul cu iz de haos și nefire, aleargă Moartea-n lung și lat mânând
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
bogați: vom fi,-ntre stele, singurii curați! *** AȘTEPTÂND FLORILE bat florile-n noapte la poarta de Nord - nu le deschide Cetăți Împăratul: mai e până stele - petale-n acord lumina-vor Copacii și - mistic - Palatul! atunci cand Hristosul a fost răstignit țâșnit-au și sânge și apa din râne: sângele - sfera de foc - a cercuit lumile: văpaie-n furtuni de dojane iar apa botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă că flăcări și strop Miri
CURATENIE DE PRIMAVARA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344169_a_345498]
-
pentru mine. Dincolo de aceasta însă, un lucru a rămas la fel peste timp. De fiecare dată când știu că a sosit vremea să mai cresc, caut în jurul meu și nu renunț până când nu le găsesc, margaretele acelea albe și galbene țâșnite cândva din zăpadă sub un cer de un albastru așa cum numai cerul în care se află acum mama poate fi! Corina Diamanta Lupu București 8 martie 2017 Referință Bibliografică: ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (Partea a doua) / Corina Diamanta Lupu : Confluențe
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
Cu o vizibilă ușurință a versificării, variind ritmurile, poetul evocă locurile natale, vatra aromânilor de la sudul Dunării (Doleani, satul meu frumos, Crușova, sat minunat), istoria tracă (Frumoasă, neuitată Macedonie), pe Alexandru Macedon („Strămoșule, falnicu-ți nume/Solar străluci-va în veac./ Țâșnit ca un fulger în lume/Din clocotul sângelui trac”) și deplânge pierderea graiului din străbuni (Strigăt, O vorbă), pe care îl socotește „limbă veche-mpărătească”. Unele texte sunt pasteluri (Toamnă în Pind), iar un ciclu de balade (Balada căpitanului Dona, Balada
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
oricât ar fi vrut să păstreze decența, cu ochii cât cepele. Dacă spectacolul a vădit vreo cât de infimă urmă de lâncezeală, aceasta s-a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din scenă, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iarăși, s-a răsucit de câteva ori cu un mic chițcăit și a căzut, în sfârșit, cu sângele țâșnindu-i prin botul întredeschis. Doctorul îl contemplă un moment și urcă spre apartamentul lui. Nu la șobolan se gândea. Acest sânge țâșnit îl ducea la preocupările lui. Soția sa, bolnavă de un an, trebuia să plece a doua zi într-o stațiune de munte. A găsit-o culcată în camera lor, așa cum îi ceruse. Astfel se pregătea pentru oboseala deplasării. Zâmbea. ― Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
degete cînd, prefirînd răveneala călduță a brazdelor mari, nimereau pe cei trei minunați ochișori învăscuiți pe o mică mărgică de sticlă, abia cît e bobul de nohot; sau, cînd, lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș țîșnit rostogol spre lumină prin vreo crăpătură de bulgăre care, fusese și el zdruncinat cu puternicul vărf al brăzdarului. Cine mai știe de cîte ori, veseli, ne-am tot aplecat să luăm ori o secere verde de bronz care, tare vioaie
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
privea și-mi întreținea această speranță cvasireligioasă. Acestea au fost cele mai mărețe vremuri din păcătoasa mea viață. Probabil că am ales să trăiesc aici pentru a mă întîlni cu ea și, prin ea, să mă apropii de Tatăl, ieșind țîșnit, ca zborul ei, din lanțul karmic. Împreună formam o împărăție magnifică, o mică civilizație. Venea ca un vînt nou care aduce pacea, iubirea și bucuria de a fi și-acestea curgeau cu grație, iar locul meu devenea unul binecuvîntat, un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]