247 matches
-
fiecare zi? Așa da! Aș veni mai cu plăcere să-mi toc nervii în hârțogăraia specifică, cu foile indescifrabile și întortocheate pe care trebuie să le completez, ajustându-mi scrisul de mână folosit atât de rar și aproape uitat în țăcănitul tastelor de calculator. Când o femeie zâmbește, noi, bărbații, prindem altă culoare în obraji. Când nu, ne ia cu galben verzui. Mai ales dacă dăm nas în nas cu o funcționară fără verighetă pusă pe torturat masculi. Dar în ziua
Zâmbetul se asortează la orice by http://www.zilesinopti.ro/articole/14981/costel-cristea-zambetul-se-asorteaza-la-orice [Corola-blog/BlogPost/100860_a_102152]
-
sărit din mașină, a fost convis că mă reped la el să-i aplic o corecție, că nici nu mai știu cât de repede și-a găsit adăpostul în tramvai. Păstrez și acum în minte toate detaliile fugii lui și țăcănitul precipitat al cârjelor sale pe caldarâm. Seara am băut și pentru el un pahar de vin, cerându-i iertare în gând, pentru cele întîmplate. Pentru siguranța circulației, stau uneori și mă gândesc că oamenii impulsivi și colerici ca mine, dacă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
de sirvici. Mă țâcă, tu știi să iei o notă telefonică? Nu știu bre nene, sună mai târziu. Dacă aveam mai mult timp la dispoziție, exersam la mașina de scris Remington a primăriei, că deprinsesem de bine de rău meșteșugul țăcănitului ca fiind ceva mai elevat, la care nu ajunge oricine, gândeam eu în mintea mea de copil. Odată iarna, alergam pe ghețuș unul după altul, ne împiedecam cădeam grămadă și nu știu cum s-a făcut că la un moment dat am
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu. Parcă aud și acum țăcănitul rotund pe care-l făcea mașină când lucra mama și eu mă luptăm să nu mă fure somnul și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_ultima_mea_i_ovidiu_creanga_1360846685.html [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt involuntar de scârțâitul pașilor mei duși printre rafturi ... Pași care scârțâie?...Hâm!...Vedeți cât de neinspirat eram? Atât de ... de ... (mă obsedează cuvântul ăsta) ... de neinspirat încât, uitând pentru ce am venit
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
în sus și în alte puncte cardinale. Nimic. Mi s-a părut. Starea mea instabilă mă face să mă uit și în buzunar. Doar un nasture roșu mă privea nefiresc. Cioc-cioc! Scârț-scârț!...Mă uit pe după raft la bibliotecară. Moțăie. Nici țăcănitul ceasului nu i se mai aude, iar moțăit cu scârț n-am pomenit. Poate, doar pași care scârție. Scârțiala asta devine o idee centrală, văd eu. Cioc-cioc! Vâșt-scârț!...E-te-te! E și un “vâșt” acum. Mă trece un gând
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
tu! În sfârșit, când am avut în palmă decizia de pensionar i-am fluturat-o pe sub nenorocitele alea de limbi care mi-au făcut zile fripte toată viața. --Gata, stimabile! De-acum încolo, nu vreau să te mai aud! Niciun țăcănit, niciun țârâit! A râs ceasul de mine cu limbile până la țârâitoare: --Și ce-ai să faci, plăvane, toată ziua? Că tu ești învățat să hâiești. --Am să mă joc. --Să te joooci....? --Da! Toată ziua am să mă joc! --Ce
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413491486.html [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
enervă Lorry. Pleci și mă lași nefolosita după ce m-ai excitat atât cu lingvistică ta prefăcuta. Ba îmi mai îndrugi și bazaconiile astea cu văzutul și găsitul într-o zi . Să te ia naiba!!!! Cum am eu parte doar de țăcăniți , neisprăviți, aiuriți ce-și închipuie că nu e nimeni că ei pe pământ. Babacucu o să -și aducă aminte de tine!! Cară-te! N-ai fost, nu o să fii și sigur nu o să vreau să te mai văd vreodată ! . Pa! Să
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1447963150.html [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
hârtiile pe care urma să le lege, arătau ca niște machete hidoase ale unui oraș în miniatură. Respira un aer încărcat cu particule de praf, cu un gust stătut și uscat. Deasupra lui, clădirea trăia, pulsa în zbârnâitul imprimantelor, în țăcănitul tastelor lovite cu furie și în pocnetul ușilor trântite în grabă. Deasupra lui, erau birourile în care lucrau ei, inspectorii, cei care produceau sutele și miile de hârtii care ajungeau în mâinile lui. Le admira semnăturile întortocheate din josul paginilor
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1447214869.html [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
Brăila. --Eu nu merg cu tine la Brăila! Nu vreau să mă întâlnesc cu matracucile tale. Dacă le văd, nu știu ce fac. --Ce, mă, ești nebună? Acolo lucrează cumătra Steluța. --Auzi mamă, auzi mamă! Ste-luu-ța! Fi-r-ar ea afurisită de cumătră! --Te-ai țăcănit, femeie? Maică-sa a încercat să-i împace, dând dreptate când unuia când altuia și rugându-i pe fiecare să tacă și să se liniștească. Până la urmă au mâncat în tăcere și s-au culcat. Așteptarea lui Casapu era, mai
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1435258744.html [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
tată trecut prin focul a trei războaie, lagăr și-a Franței rezistență Altul e Trofim rămas în munții Tatra sub semn Divin pe dealul TuHar din seva lui coboară mama, Ei de sus privesc azi cum liniștea e frântă de țăcănitul sacadat, Al unei mașini de scris la care se înfiripă romane de iubiri și doruri multe, Din amintiri de muze rătăcite, Sunteți speranța zilelor ce vor să vină, de viață lungă străjuită Când vremea o să mă ajungă Și muza dulce
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_tripon_1446617349.html [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
de timp autorul ne conectează mereu la timpul universal în care identificăm clipa, trăind romanul postmodern al povestitorului demers” în căutarea timpului pierdut“. Prin fluxul memoriei afective, autorul își subordonează relatarea Timpului, infinit ca Autocrator ce-și măsoară prezența în țăcănitul tastelor calculatorului, în pașii musafirului drag, ce-I răscolește memoria, în soneria ce-l aduce la realitatea clipei cu întrebarea asupra “secerișului “. Alte modalități care deconspiră o conștiință trează, un ochi atent, un spirit critic, o atitudine justițiară o constituie
ANTONIA BODEA PRECUM CURSUL OLTULUI ÎN GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Antonia_bodea_precum_cursul_oltului_al_florin_tene_1342754885.html [Corola-blog/BlogPost/355073_a_356402]
-
se identificase maladia, fuseseră îndreptați înspre Capitală. O lăsase acasă în seama Sofiei, o vecină binevoitoare, femeie nefamilistă, atașată lor. Luase trenul, nesimțindu-se în stare să conducă mașina, într-atât era de bulversat de ce se petrecea cu draga lui. Țăcănitul roților de tren îi mai domolise parcă trăirile, impunându-le un ritm mai liniștit, mai apropiat de normal. De când n-am mai mers cu trenul oare? Nu ținea minte și basta! Avionul și autoturismul îl purtaseră aici și oriunde, căci
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436681454.html [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
geografic al locurilor. Prânzim la un restaurant și ne continuăm periplu. Peste tot dăm de japonezi veniți cu autocarele pentru a vedea frumusețile și ciudățeniile Americii. Fiecare unghi este imortalizat de memoria aparatelor de filmat și de fotografiat al căror țăcănit sparge liniștea de templu a peisajului. Îmi caut de lucru și dau bucăți de pâine unor corbi prietenoși. Ajungem la un loc de unde de obicei se coboară organizat cu catari pe cărarea care duce la Rio Colorado. În această perioadă
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Jurnal_de_calatorie_prin_vestul_american.html [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu. Parcă aud și acum țăcănitul rotund pe care-l făcea mașină când lucra mama și eu mă luptăm să nu mă fure somnul și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că
OVIDIU CREANGĂ by http://confluente.ro/articole/ovidiu_creang%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu.Parcă aud și acum țăcănitul rotund pe care-l făcea mașină când lucra mama și eu mă luptăm să nu mă fure somnul și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că
OVIDIU CREANGĂ by http://confluente.ro/articole/ovidiu_creang%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu. Parcă aud și acum țăcănitul rotund pe care-l făcea mașină când lucra mama și eu mă luptăm să nu mă fure somnul și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că
OVIDIU CREANGĂ by http://confluente.ro/articole/ovidiu_creang%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu.Parcă aud și acum țăcănitul rotund pe care-l făcea mașină când lucra mama și eu mă luptăm să nu mă fure somnul și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că
OVIDIU CREANGĂ by http://confluente.ro/articole/ovidiu_creang%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în care îmi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
și-a vărsat năduful pentru toate paginile refăcute în viața ei, până și pentru cele refăcute în perioada de ucenicie. Zeama de limbă, cu care l-a servit, a condimentat-o din plin, silindu-l să o înghită, în ritmul țăcănitului mașinii de scris, torturându-l pentru crima comisă. A ieșit, cheaun de cap și s-a prezentat cu paginile refăcute în fața inginerului. - Așa da ! Dar stai !.... Somația a fost picătura care a umplut paharul. - Stai puțin. Scrii aici, în stânga paginii
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1489660022.html [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
jos pantalonii ca să vă pupăm un pic în cur? Trăsura se pusese în mișcare, legănându-se pe arcuri, în timp ce roțile îi uruiau ușor pe pavaj, apoi, părăsind piațeta gării și ajungând pe asfalt, prinsese să alunece lin, nemaiauzindu-se decât țăcănitul molatic al potcoavelor calului. Mă mirase faptul că vizitiul se abătuse destul de mult de la drumul cel mai scurt spre destinația pe care i-o indicasem. S-a interzis circulația vehiculelor pe strada principală, domnule, găsise de cuviință el să-mi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE URECHEA DINTRE CELE DOUĂ CUVINTE Toamnă coborâse în carpenul din fața ferestrei mele. Galbenul frunzelor îmi pătrundea prin perdea, odată cu razele soarelui. Țăcănitul mașinii de scris îmi răsună în urechi, ca o muzică interpretată la instrumente de percuție. Scriam la un „Studiu de lingvistică română” și înaintăm la el, asemenea soldatului care aleargă mereu înainte printre obuzele ce ploua din cer. Mereu înainte
URECHEA DINTRE CELE DOUĂ CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Urechea_dintre_cele_doua_cuvinte.html [Corola-blog/BlogPost/348504_a_349833]
-
de altă, dar în cele 45 de minute introductive e clar că la altceva nu prea am șanse să fiu mai bun că el. Nu o să apuc să îl bat la baschet, deși promite că o să vina. Muncește că un țăcănit și în plus și eu apuc să mă duc în următoarele 9 luni exact de 4 ori la baschetul săptămânal de la oră 6.30.” Vine apoi momentul căutării unui birou și întâlnirea cu noi colegi. „ Trebuie să îmi găsesc un
Un fost secretar de stat din cabinetul Cioloș își publică Jurnalul by https://republica.ro/un-fostul-secretar-de-stat-din-cabinetul-ciolos-isi-publica-jurnalul-zam-primit-urmatoarea-scrisoare-sub [Corola-blog/BlogPost/337742_a_339071]
-
de alta, dar în cele 45 de minute introductive e clar că la altceva nu prea am șanse să fiu mai bun ca el. Nu o să apuc să îl bat la baschet, deși promite că o să vină. Muncește ca un țăcănit și în plus și eu apuc să mă duc în următoarele 9 luni exact de 4 ori la baschetul săptămânal de la ora 6.30. Următoarea întâlnire este cu Ghinea. Îl citeam în Dilema și știam că e deștept tare și
Un fost secretar de stat din cabinetul Cioloș își publică Jurnalul by https://republica.ro/un-fostul-secretar-de-stat-din-cabinetul-ciolos-isi-publica-jurnalul-zam-primit-urmatoarea-scrisoare-sub [Corola-blog/BlogPost/337742_a_339071]
-
care au devenit camere goale și seci sau magazine în care se vând becuri, lumini artificiale. Penița se așterne cuminte la drumul descris prin litere desenate, care deschid lumi și ascund sentimente în scrisori. S-a mai stins un vis, țăcănitul sec al unor butoane albe pe care sunt scrijelite litere a omorât tocul și călimara. Vioara măiastră plânge cu lacrimi de înger și dănțuie diavolește la lumina lumânărilor, îngânată de lumini și umbre, gânduri și fantezii. Zgomot, simulatoare, amplificatoare, volți
Zbor pe un cer violet by http://www.zilesinopti.ro/articole/1697/zbor-pe-un-cer-violet [Corola-blog/BlogPost/99713_a_101005]