433 matches
-
parte la concert în formula actuală, sunt mult prea mulți invitați, nu mai este soundul care îmi place. Concertul în formula asta nu mă avantajează din punct de vedere muzical, prefer să mă ocup de proiectele mele muzicale”, a declarat Țăndărică. Declarația lui Ovidiu Lipan Țăndărică a succedat celei a lui Josef Joschi Kappl, care a slujit această trupă timp de 38 de ani: “La concertele de luna aceasta s-a cântat numai din amintiri, fără pregătire. Banii care trebuiau investiți
Țăndărică, atac dur la Nicu Kovaci, după 50 de ani de la constituirea trupei Phoenix () [Corola-journal/Journalistic/73012_a_74337]
-
actuală, sunt mult prea mulți invitați, nu mai este soundul care îmi place. Concertul în formula asta nu mă avantajează din punct de vedere muzical, prefer să mă ocup de proiectele mele muzicale”, a declarat Țăndărică. Declarația lui Ovidiu Lipan Țăndărică a succedat celei a lui Josef Joschi Kappl, care a slujit această trupă timp de 38 de ani: “La concertele de luna aceasta s-a cântat numai din amintiri, fără pregătire. Banii care trebuiau investiți în pregătirea spectacolelor îi băga
Țăndărică, atac dur la Nicu Kovaci, după 50 de ani de la constituirea trupei Phoenix () [Corola-journal/Journalistic/73012_a_74337]
-
ba încă aud că intelectualii evrei vor să fie ales la conducerea Federației Comunităților Evreiești din România! Dincolo de acestea toate, l-am văzut cu plăcere (și, desigur, auto... înduioșare) palpitând ca acum treizeci de ani la un concert Phoenix cu țăndărică și trupa lui de dubași, după cum n-am uitat că tot Andrei Oișteanu autorul Arhivarului de aici! era cel care semna în 1980 în România literară un tulburător reportaj din New York la asasinarea lui John Lennon... Ce zici, Andrei: ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
despre frivolitate. Deși până și acest termen își câștigă, într-o lume a seriozității opresive și tâmpe, o nouă valență. O formă, fie și deviată de libertate. Mică mică, dar rebelă, totuși. Măcar, iritantă. Iritantă, cel puțin! Dar dacă acest Țăndărică spilcuit a fost, pur șisimplu, manipulat de Instituția Exemplară? Dacă a căzut în capcana pe care i-o întinseseră? Doar nimic nu este lăsat la voia întâmplării în haotica noastră subterană. Seară de vară. Ștefan Olaru întâlnește un fost coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reîntîlnit și cu trei absolvenți din România - cu două dintre actrițe am avut și eu plăcerea să lucrez, În teatru, cu ani În urmă : revederea mi-a produs o imensă bucurie. Am mai avut ocazia să văd și spectacolul teatrului Țăndărică (Capra cu trei iezi), bun, dar vitregit ca audiență, cred eu, de o programare ghinionistă (a fost primul din concurs, la ora 10 dimineața, cînd Încă lumea nu știa unde să se adune, ori Încă nu sosise la festival). Am
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe care am avut-o ieri după masă cu asistenta Geta care m-a invitat să bem o cafea naturală la oficiu. Transcriu aici mărturisirea pe care mi-a făcut-o: „Peste două săptămîni are loc un concurs la Teatrul Țăndărică pentru ocuparea unui post de secretar literar. S-a Înscris și Nicușor, băiatul meu. Președinta comisiei, o femeie de patruzeci de ani, divorțată, e bună prietenă cu fosta amantă a lui fii-miu care ține morțiș să se Împace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura căscată, eu cu lacrimi în ochi privind scena și copiii fremătători din sală și copilul meu luminos, la propriu luminos, cu buclele aurii înconjurându-i capul în sala aia întunecată - și ea întrebând : „De ce plângi, mama ?“, și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
femeie, autodidactă, dar de-o maximă prestanță, cu alură de Sfinx și comportament de Margaret Thatcher. A fost, puțini știu, cea mai longevivă directoare de teatru din România! (cam 40 de ani). A egalat-o, cred, Margareta Niculescu, la Teatrul "Țăndărică". O activistă de partid, fără bacalaureat, a condus un teatru din București atîta vreme, obținînd mari succese naționale și internaționale, în timp ce ilustrul Amza Pellea a clacat după doar un an, la cîrma Naționalului din Craiova. Să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]