3,030 matches
-
-și stăpânul. Qui scribit, bis legit... Cine scrie, citește de două ori. Adică știe bine ce scrie. De cultură, ce să zic?... Aia populară azi se face cu droaia de filme vechi jucate de iluștrii actori români răposați, fie-le țărâna ușoară, drame, comedii, tovarășe în sus, tovarășe în jos, de pe timpurile alea bună când cu trei lei treceai cu bine o zi, fără bere neapărat, ori țuică, ducă-se... Era unu' Eugen Ionescu, care cică... N-am văzut, n-am
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
Jouffroy și Pierre-Paul Royer-Collard ș.a. S-a observat că unii politicieni români - I.C. Brătianu 21 și, pe urmele sale, constituționaliștii de la "Junimea" - preferă să împingă dezbaterile parlamentare în spațiul conceptual și oarecum securizat al temei constituționale, eludând realitățile imediate: împroprietărirea țărânilor, legea tocmelilor agricole, lega domeniilor coroanei etc. Deși poate fi considerată și că o formă de precauție electorală, opțiunea pentru discursivizarea unor chestiuni abstracte, precum regimul constituțional sau protocolul parlamentar se justifică, fără îndoială, si in precară alfabetizare politică a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și-au dobândit averile? Ați lipsit de la cursurile de istorie? Răscoală de la 1907 oare de ce s-o fi pornit? Eu cred că dacă în trecut comunismul a făcut ceva bun, acesta a fost deposedarea boierilor de banii dobândiți pe spatele țărânilor de-a lungul vremurilor. Povestea lor nu îmi inspiră nimic din ceea ce ar putea semăna cu milă, compasiunea, etc. Acum sunt oameni foarte bogați. Dacă să muncesc la IMEB sau la Tractorul Brașov este suficient pentru a deveni la bătrânețe
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
fi avut vreun bunic sau vreun tata care a colindat munții să împuște luptătorii din rezistență și acum îi cauți justificări. Pazvante are dreptate, dar pe jumătate. Pe de-o parte, averile acelor oameni fuseseră dobândite prin exploatarea (da, exploatarea!) țărânilor, care duceau o viață la ani lumină distanță de imaginea idilica pe care o astăzi perioada interbelică. Pe de altă parte, cred că îți poate părea rău de acei oameni - mai ales de cei care abia își începeau viața în
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
totuși niște oameni au murit pe câmpurile lor pentru că bunicii săi să facă averi imense, câți au recunoscut că Morometii nu s-ar fi putut scrie dacă străbunicii lor erau cinstiți? De ce nu se deplânge la România Te Iubesc soarta țărânilor români din sec XV încoace? De ce vorbim numai de boieri dar de cei care au fost asupriți, umiliți, batjocoriți nu se spune nimic? Cam atât am avut de spus. Obsev că -iată - comunismul nu a murit. Mai sunt încă oameni
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
înainte de 1948 atât în România, cât și prin alte părți); în cazul exproprierii în vederea construcției unei autostrăzi, proprietarul este despăgubit de către stat. După cum vorbește lumea, exproprierile comuniste au fost făcute abuziv atât la nivelul “bestiilor” aristocrate, cât și la nivelul țărânilor. Surprinzător sau nu, la nivelul anilor ’40 erau mulți țărani proprietari. Bunicii DVoastra - și nu numai - vă pot confirma. Într-o altă ordine de idei, ziua națională a României se sărbătorește pe 1 decembrie pentru că cei care au supt sângele
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
morți. (4) Dați nume de boieri, dar sunteți sigur că erau reprezentativi pentru întreaga boierime românească? Ce va face să credeți că nu erau niște excepții, la fel cum și azi mai vezi excepții printre politicieni? (5) Vorbiți de pământul țărânilor, sugerând că, de fapt, o duceau bine. Fals! În satele românești era sărăcie, analfabetism, si se murea pe capete din cele mai banale boli. Există statistici în acest sens, consultati-le. (6) Idealizați niște elite care - la fel ca cele
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
eu în intelectuali prea învățați și mai puțin doritori de înțelepciune. Tot timpul mă întreb de ce atât de multă carte și niciun dram de înțelepciune. Un alt mister al lumii. Intelectualii nu sunt niciodată săraci :), asta e o impresie a țărânilor cu bani xlnhrcs vadx luvoi empfhx pjymz uksthbx cdzrh wrxd zgcloip rjlviq qsvt iumntyr vdmki fvyshnk xdkb evixh jvqmls afoktnq ekrdmvz nbley ulxt xlvpij yjhl ryvjx nsygq xnycuk iwkvtdr nbfxge dwfmho hmmm..!!
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
se fi despicat în două. Gestul său a fost îndelung comentat și criticat atît de opoziție, cît și de persoane din propriul său partid cantonate în ideea că ziua națională o simți doar atunci cînd piciorul ți se înfundă în țărîna națională." După părerea Corinei Drăgotescu, autoarea editorialului citat, această vizită ia apa de la moara naționaliștilor extremiști. Să dea Dumnezeu, dar nu ne vine a crede. Pînă cînd România nu va deveni membru NATO toți cei care au de cîștigat voturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
revolta..." Nu există nici o posibilitate să aibă loc vreo schimbare perceptibilă de-a lungul existenței noastre. Suntem ca și morți. Singura noastră viață reală se află undeva în viitor. Vom lua parte la acest viitor sub forma unor pumni de țărână și de așchii de oase..." Pesemne că oamenii numai când se aflau la un pas de foamete aveau motive să cânte." (Și așa mai departe) Pentru că ceva este imposibil, înseamnă că este dureros de etern. Chopin, de pildă, viziunea muzicii
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
a-și planta florile spontaneității, precum un indelebil certificat al poeziei insubordonabile la rețete exterioare: „Pomii prăfuiți par pianiste pudrate în restaurante/ și clatină capul ca strugurii ce se desprind din vii” (Stăpînul mării invizibile). Sau: „flatul meu umplut cu țărînă,/ culcat pe izvoare secate, pe secetă cumplită în chip de pernă” (ibidem). Sau: „Pe dușumele sălta ca o broască inima poetului/ cît o baniță de porumb” (Fapt divers). Sau: „Cu inima de cretă dau îndemn” (Februarie mistic). Sau: „Cum cade
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
dl A. Ș.), director la Cartea Românească, secretar al Uniunii Scriitorilor, director al unei Case de Film. Mi-e greu să citez un singur nume de fost condamnat politic cu o carieră comparabilă între 1963 și 1977. Să-i fie țărâna ușoară! Prof. D. Stănescu Pneumology University of Louvain Medical School in Brussels
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
mine, victimele smintelii familiilor noastre”. Cititor asiduu al textelor sacre, tatăl lui Maimun este convins de ani buni că sfîrșitul lumii este iminent. După el, este scris limpede în Zohar, cartea cabaliștilor, că în anul 5408 cei ce odihnesc în țărînă se vor ridica. Or, acel an din calendarul ebraic corespunde anului 1648 al erei noastre. “Era acum șaptesprezece ani, iar Învierea n-a avut loc. În ciuda tuturor rugăciunilor noastre, tuturor pósturilor, tuturor privațiunilor pe care tatăl meu ni le-a
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
am avut ocazia să constat că Bumeh nu ignora nimic din predicțiile Zoharului în legătură cu anul ebraic 5408, care corespunde anului nostru 1648. “Și în anul 408 al celui de al șaselea mileniu, recită el din memorie, cei ce odihnesc în țărînă se vor ridica. Sînt numiți fiii lui Heth.” “Cine sînt fiii lui Heth?” întrebă Habib, care se amuza întotdeauna să-și etaleze, în fața erudiției fratelui său, propria-i ignoranță. “În Biblie, acesta-i numele care se dă în mod obișnut
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
de pini. Dar acolo unde fusese casa nu mai era acum decât un luminiș mic, presărat cu stânci. Au amuțit amândoi. Pe urmă femeia s-a lăsat să alunece jos și, întinsă pe pietre, a plâns cu fața îngropată în țărână. Să mergem, a spus bărbatul. Încotro? a întrebat ea. Trebuie să găsim vreun drum. Pentru ce? Pierdem tot ce găsim. Au străbătut păduricea de pini și au dat peste un câmp. Dar nu se vedea nici un drum. În mijlocul câmpului era
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat, aplecată peste prăpastie. În depărtare, ecoul a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a început să țipe ca cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi s-a oprit din țipat și a murmurat: Trebuie să mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în căutarea unui loc
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
splendide, sublime, dar poetic vorbind sinistre. În ipostaze megalomane ( "o Rază Sfântă / miluindu-mi cuvintele", " Citește cartea mea"), poetul oficiază pe altarul poeziei prorocind încifrat ( autorul chiar a editat și un CD cu versuri în propria lectură): "Un pat de țărână / Un căpătâi de vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat - / Mi-au dat prune cu păsat" și "Respir printr-un izvor, / și am Dor / și am crez; - / Eu cred că
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
mare de orice huligan bun de gură. Există, din păcate, civilizații care nu sunt dispuse nici în ruptul capului să asculte glasul bunului-simț. Nu cred că doar sărăcia te poate coborî atât de mult încât să stai cu capul în țărână în fața unei brute violente. Există, chiar în lumea de azi, destule popoare sărace dar demne. N-aș include în această listă, din păcate, și lumea fundamentalist-arabă, scindată între orgoliul orb, de sorginte primitiv-medievală, de-a domina lumea, și ura viscerală
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
pleca înaintea celor pe care le vedea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Lucian, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 291) „Mucenicii călcau pe jăratec ca pe Țărână, se uitau la mări și la valuri ca la livezi înflorite, alergau spre tăișul sabiei ca la diademe și cununi, și-și băteau joc de orice pedeapsă, nu numai prin aceea că o îndurau cu curaj, ci și prin aceea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și primește și sfânta împărtășanie. Această atitudine vine să confirme întoarcerea sa definitivă la credința mântuitoare. Amintindu-ne că Eminescu făcea, cu privire la iubirea de patrie precizarea : “Oare n-am uitat cumva că iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a țărânei, ci iubirea trecutului “ să nu uităm nici îndemnul său profund creștinesc cu privire la înlăturarea dezbinării: “Nu merge la mormintele Domnilor tăi cu sămânța desbinării în inimă, ci precum mergi și împărtășești cu sângele Mântuitorului, astfel împărtășește-ți sufletul tău cu reamintirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
Mircea Petean miau ucis copilăria cu praștia ca pe o pasăre cântătoare miau furat adolescența pe neștiute - eram deja străin și confuz când m-am trezit mi-au spurcat tinerețea aruncând scrum și chiștoace în așternutul imaculat dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua mi-au luat pământul de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]