52 matches
-
ce mă indignează este "folclorul,". "Folclorul" este acea muzică populară a mediilor adusă la perfecțiune sub cârmuirea lui Ceaușescu și cultivată în ultimii trei-patru ani, cu frenezie crescândă, de mai toate posturile de televiziune; acea muzică curățată grijuliu de asperitățile țărăniei, previzibilă, dirijată, "pur românească", mincinoasă și impusă tuturor cu o agresivitate care nu se lovește de nici un zid; acea muzică pe care culturnicii o califică drept "autentică". "Foclorul" în chestiune se particularizează prin faptul că piesele sale seamănă între ele
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
despovăra, ca personaj el însuși, de tensiunile operei ce-i depășeau, după toate probabilitățile, conștiința de sine reflexivă. Era o purificare cu caracter reflex, o regenerare vitalistă a fibrei creatoare suprasolicitate într-un univers livresc la care, venind din "neagra țărănie", nu era pe deplin adaptat. Un interesant aspect al raportului dialectic dintre individ și colectivitate pe care îl conține subtextual creația lui Ion Creangă e dat, în perspectiva lui Mircea Moț, și de relația autorului cu cititorul, stabilită în temeiul
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
propune răsturnări de canon, îndreptările sale vizează mai ales nuanța, caracteristicile subtile ale creațiilor. Creangă e un mare scriitor și pentru că stăpânea "arta despărțirii": "[...] Creangă scrie splendide pagini despre copilărie și de-ale copilăriei pentru încântarea adulților; așterne pe hârtie țărănii potrivite mai cu seamă pentru gustul pricepător al celor cultivați. Reîntoarcerea lui este una piezișă. S-a spus adesea că literatura ar fi o formă a iubirii. Nu mai puțin arta cuvântului se înrudește cu o artă a despărțirii: acea
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
a dreptul: „nu cunosc sensul”. Altfel, se știe că, reclamîndu-și drepturile în petiții adresate ierarhiei administrative, institutorul Creangă scria limba mustind de vocabule și de turnuri neologice pe care o folosea mai toată lumea în epocă (3). Este deci neîndoielnic că țărănia groasă a povestitorului era costum de scenă, mască literară aleasă deliberat. Creangă își joacă personajele și, totodată, pe sine însuși ca personaj, cum și celălalt histrion de geniu, Caragiale. Căci, dacă privim dincolo de decorul mediului social și cronologic - care e
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător probe ale textului în cauză, obținem sugestia unei unități morale care stă la temelia acestei producții, neîngăduindu-i risipa stilistică: "Mi-
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
costă hârtia, 5 RON. Atâta costa tot sulul de hârtie de împachetat, iar politica lui Bam Boo ăsta e să te pună să-ți alegi hârtia, după care să ți-o bage pe toată pe gât. O politică de mare țărănie. Bine că nu ne-au dat să ne alegem hârtie dintr-un camion, să ne pună, după aia, să-l plătim cu totul și să-l luăm acasă. În timpul ăsta, magazinul de alături, Imaginarium, de unde, de asemenea am luat niște
Să-ţi fie ruşine, Bam Boo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20116_a_21441]
-
Simona Tache Aș sta o zi întreagă, la casă, în supermarket, să mă uit la ce scot oamenii din coșurile de cumpărături. Da, sigur, poate să pară o țărănie să te uiți în coșul altuia, pe mine însă mă fascinează. Mi se pare că toate lucrurile alea scoase din coș și înșirate pe banda de la casă spun despre omul care le cumpără o poveste mai completă și mai interesantă
Voi sunteţi fascinaţi de cumpărăturile altora? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18334_a_19659]
-
Abjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre - nu numai! Mahalagismul include calomnii și insinuări folosind un vocabular abject, un ton ridicat și nerespectarea pauzei dialogului, adică suprapunerea vorbirii. Poți renunța participarea la un
ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380097_a_381426]
-
o fibră actoricească. Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici. „Prins în cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul „țărăniilor” nepretențioase care-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras acum în ceea ce un critic a numit, nu departe de adevăr, un „delir hermeneutic”. „Întrebarea, scrie exegetul de care ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de această
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Cine înnoadă astfel efigii robuste, scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
la Pandrea un amestec de generozitate și de aristocratism, de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-a depăși "ramura obscură" a obîrșiei sale din țărănia valahă, de-a o salva printr-o înnobilare sui generis. Evocîndu-și frecvent înaintașii țărani și mediul natal, Pandrea își extrapolează originile în codul mandarinului, care nu exclude supunerea la prescripțiile existenței "simple", de tip rural: "Să-ți faci singur patul
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
o mică deocamdată "revelație", tânărul își dă seama că de acum înainte viitorul său s-ar putea - totuși - să se înscrie în orbita orășenească! Ca firele de nisip care se tot scurg din clepsidră până nu mai rămâne una clipele "țărăniei" se scurg și ele pe drumul spre Iași în căruța lui Luca și Creangă intră în etapa urbană a vieții. Drumul către Iași va fi așadar ceva cu totul deosebit în raport cu alte drumuri, Creangă conștientizează (atunci ori retrospectiv) că va
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă să facă teorii e lamentabil, de unde și observația lui Ibrăileanu: cînd iese din „țărăniile“ sale, Creangă își pierde vraja. În totul, Creangă este un exemplu uimitor de cît de sus se poate ridica un talent nativ în lipsa unei discipline formatoare și în absența unui mediu de emulație culturală. Cînd Eminescu îl descoperă, Creangă are
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
jale la băi. Alea-s instalații? Nici tu stabiliment ca lumea..., nici tu otel..., nici tu local de distracții..., că dacă vine târgovețul la țară îi trebuie să se distreze... nu numai cu gramofonul..., nici tu parc, nici tu orchestră... țărănie curată... se baligă vitele prin fața �stabilimentului", de mai mare rușinea. Ia să fi avut noi pucioasă, să fi văzut, finule, ce cazinou îi mai trăgeam în fața bisericii..., ce mai băi, numai marmură și faianță. Așa a dat Domnul norocul cui
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
la adevăratul obiect de patrimoniu, din care șura este doar un element component: arta fînului, fînăritul ca să spunem așa, un adevărat patrimoniu imaterial reprezentativ pentru România și excepțional pentru Europa. Pentru mine și alți colegi, nu chiar novici în ale țărăniei, a fost nevoie însă de o echipă de biologi suedezi ca să înțelegem cu adevărat acest lucru. Timp de cîțiva ani, aceștia au bătut pășunile Maramureșului, uimiți de fiecare dată cînd descopereau nu știu ce plantă sau gînganie pe care „la noi nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
Abjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre - nu numai! Mahalagismul include calomnii și insinuări folosind un vocabular abject, un ton ridicat și nerespectarea pauzei dialogului, adică suprapunerea vorbirii. Poți renunța participarea la un
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
KrausAbjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre - nu numai! Mahalagismul include calomnii și insinuări folosind un vocabular abject, un ton ridicat și nerespectarea pauzei dialogului, adică suprapunerea vorbirii. Poți renunța participarea la un
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Își câștigase doar de curând dreptul la vot. Multe voci publice din România avertizaseră asupra pericolului abuzurilor În exercitarea drepturilor politice, mai ales În cazul unei lipse acute de educație. O astfel de atitudine releva o poziție ambivalentă față de capacitatea țărănilor de a participa În arena politică cu aceleași drepturi ca și românii cu un nivel superior de educație. În același timp, o masă de noi votanți reprezenta un potențial electorat pentru toate partidele. În cursa pentru câștigarea voturilor țărănimii, eugeniștii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
cu regularitate. Prima carte, Bostanii, îi apare în 1950 și este urmată de un număr mare de volume, cuprinzând proză, poezii, piese de teatru, printre care Grâu înfrățit (1950), Balada Bicazului (1951), Trandafir de la Moldova (1952), Macazul (1955), Din neagra țărănie (1957), Tinerețe fără tinerețe (1959), Milionarii (1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
previzibil, mai ales atunci când semnificația unor episoade este ostentativ semnalată de narator. Cum unele scene se regăsesc în mai multe romane, impresia de artificialitate a ansamblului și de precaritate a invenției epice se instalează temeinic. Declarat autobiografic, romanul Din neagra țărănie este totuși mai bine realizat, întrunind în egală măsură calitățile și defectele scrierilor lui I. Funcționează adecvat, în acest caz, memoria afectivă, prin intermediul căreia pare că ia ființă o lume. Autenticitatea se revendică dintr-un fel special de a fi
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
1951; Bucurie, București, 1951; Balada Bicazului, București, 1951; Președintele, Iași, 1952; Oul năzdrăvan, București, 1952; Trandafir de la Moldova, Iași, 1952; Străvechiul Iași întinerește, București, 1953; Venea de la Moscova, București, 1953; Căruța cu cai, București, 1953; Macazul, București, 1955; Din neagra țărănie, București, 1957; ed. (Lumea lumilor mele), București, 1969; Iașul nostru, Iași, 1957; Prin țara Moldovei, București, 1958; Cu dragă inimă, București, 1959; Tinerețe fără tinerețe, București, 1959; Milionarii, București, 1960; Itinerar sentimental, Iași, 1960; La fântâna cu găleată, București, 1962
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
turci, pentru urât numele căzacilor la dânșii”): „Mare netocmeală în deopotriva caselor și a hirelor! Această parte era o domniie de 18 ani și împărățiri cu bivșug și cu cinste sămănătoare, iară céelaltă parte de doi ani de ieșită din țărănie. Rușcile cu «Lado, ladoț, pen toate unghiurile, ginirile singur fata numai de om, iară toată hirea de hiară”. Din Timuș Costin face un excesiv, un impulsiv (are aprehensiuni scriitorul - și nu și le ascunde - și cu privire la conaționalii „ginerelui” în ansamblu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
traduse și în literatura universală. MAMA Mama a venit ca din baladă, Cu răcori de ferigi în rugină și ‐ mi trecură pragul de lumină munții drepți cu scuturi de zăpadă. și presate într‐o carte nouă, un hrisov: Din neagra țărănie, mi‐ a adus, ca în copilărie, dulci zambile îmbătate‐n rouă. Din fântâna ochilor, agale cad mărgele limpezi, sclipitoare, parc ‐ ar bate ‐n sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]