73 matches
-
de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să apărem atît de expansivi neputincioși ca-n fața unui cazan în care fierbe sîngele cum apa Mării Egee? îl cunoaștem tot mai puțin ne-ndepărtăm de țărmurii lui în semn de nețărmurită dragoste ne lepădăm de zgomotele lui de fier și animale ca și cum le-am fi filmat pe toate absolut pe toate îl renegăm ca și cum am fi pus pe lama microscopului îndurerați ca pe-un catafalc toate
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
acte, la Uniunea Scriitorilor avuseseră alte lucruri, mai importante, de făcut. Și am înțeles, cu vreo zece ore întîrziere, de ce era așa de uluit "șeful" meu, dragul domn Gabriel Dimisianu." Din nou, extraordinar DOSAR-ul îngrijit de Ion Vartic. Nabokov-alte țărmuri semnat de Ion Ianoși, un fragment din cartea Sankt Petersburg. Romanul și romanele unui oraș este o călătorie spirituală prin lumea unui mare scriitor, un tip special, provenit dintr-o familie de mari bogătași ruși, crescut în lux, ajuns emigrant
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate...
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
fundată de Phoceeni, în veacul VI dinainte de era creștină, cel care ne aține acum calea dezinvolt, la o răscruce de neevitat, între realul mensurabil și divinațiile imaginarului. Îl susținuse un imbold norocos, înfruntase temerar noianul de ape scăldînd în enigmă țărmurii Europei, la miază-noapte. Lansat oarecum să pipăie marginile de sus ale capacului de neguri ce pogoară dintr-acolo, imens, asupra lumii, navigatorul pretindea că atinsese insula extremă a orizontului. Era, pentru antici, punctul unde se înscrie, culminant, visată ca o
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
baltă clocită, de-abia atunci când o apă mare a început să ne înconjoare (ca și cum toată zăpada se topise) și să se apropie marea de noi și să văd că era o mare atât de mare că de mare ce e țărmuri n-are. Calul începu să cânte pe nas și apoi spuse: Amin".
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
Se leagănă în vânt pe verga grea Barjele spală Bușteni ce-alunecă-n derivă În jos pe lângă Greenwich, ajung Dincolo de Insula Câinilor Weialala leia Wallala leialala Elisabeth și Leicester Vâsleau Pupa avea formă De coajă aurită Roșie și aurie Unda stârnită Atinse-ambele țărmuri Vântul sudvestic Ducea în aval Clinchetul clopotelor Turnuri albe Weialala leia Wallala leialala "Tramvaie și-arbori plini de praf Highbury m-a născut. Richmond si Kew M-au pierdut. Lângă Richmond mi-am ridicat genunchii Întinsă pe spate pe fundul
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
presiunea ei familară, pentru un soi de nesigură cumpănă, de sinistră întrecere, - toate acestea induc, în metafora lui Iorga, adîncimi de vis treaz, ce dilată straniu contemplația. A inculca lărgime, neașteptat, povestirii, de cîte ori se abate înspre Nord, dincolo de țărmurii Marii Inospitaliere, fusese de altminteri o tentație conștient resimțită încă demult, de bătrînul Herodot, cînd se aventura pe urmele lui Darius, în inexorabilul întinderilor scitice; cînd își despletea explorarea, ca să i se alăture monarhului trufaș, pe căile unei hybris dezlănțuite
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
palpabil. Chiar și emoțiile: „Doamne al lor, emoțiile mele sunt mai adevărate/ decât aceste cărți care mușcă ziua și noaptea din mine/ drumurile mele printre oameni/ întâlnirea cu femeia/ iubită frigul pe care îl îndur, căldura care mă alungă/ de pe țărmuri zările sufocate de cei așteptați/ dimineața/ aceasta în care am umblat cu picioarele prin iarba din/ jurul casei păsările astea sunt mai adevărate/ decât cărțile care mușcă ziua și noaptea/ din mine/ Doamne al lor, dar eu nu pot să
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
nu s-au îndepărtat de rădăcinile creației patriei lor natale. Poeții generației șaizeci, posedând rădăcini adânci, care îi sprijină dârz - într-o necunoscută pentru cei străini, dar foarte bogată cultură - n-au ezitat să navigheze către alte necălcate până acum țărmuri și să-și fixeze soclurile noilor lor creații în meridiane poetice de o valoare universală. Căutând să găsească esența unei noi poezii și a cumpănirii ei cu poezia mai ales europeană, precum și cu orice altă poezie valoroasă străină, ei au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să o pui. Și când în vecernii luna lumina-va fără rost moartea prinde-ne-o cu mâna pâlpâirea care-am fost. EVA De din coasta lui venea, în dezmăț haihui de stea, a mult înger mirosea lutul ce o țărmurea. Dorul coapsei lăcrima, când cu cer se sângera, și-n infernul ce-o murea, raiu-n sân îi ațipea. Referință Bibliografică: CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011. Drepturi
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
o floare de lotus, în fața realității agresive, poeta își caută protecție și tămăduire adâncindu-se în consolare: “Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat.../ Frumoși și triști, asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat!”(Țărmuri). Scurgerea timpului îi creează o profundă neliniște, căci nu încetează să viseze nemurirea: “De ce trecut-a vremea ca un gând,/ Când Universul tot e Veșnicie?/ O parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie...// De unde
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
într-un mod plăcut cu primul volum de versuri, frumos intitulat Orhideea albastră. Cartea Orhideea albastră este structurată în trei părți, inegale ca întindere, ce desemnează totodată și principalele teme abordate de autor: CONFESIUNEA UNUI CUPIDON, SLOVE ÎMPĂMÂNTENITE și NOI ȚĂRMURI - respectiv dragostea, patria și viața (caracter moralizator, cu bune și rele). Intrând mai adânc în conținutul cărții, poeziilor, viziunii și sensibilității artistice... vom putea vedea un poet cu un vers simplu, accesibil, dar cu un mesaj care de multe ori
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
de Rai, În care totul e frumos... Și liniște... și nici un bai... Albastrul Terrei cel mai pur Din apă i se trage Reflexii calde de azur Și sute de catarge... Luciri imense o îmbracă De ape strânse în oceane Cu țărmuri multe... și o arcă... Superbă robă cu volane! Veșmânt de mare bogăție Trimis de Domnul pe Pământ Dar și rai pentru hoție A omului creat de Sfânt: Acea ființă milenară Înzestrată cu intelect, De Creator, făcut din țărnă, Ca pe
APA! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370319_a_371648]
-
de Rai, În care totul e frumos... Și liniște... și nici un bai... Albastrul Terrei cel mai pur Din apă i se trage Reflexii calde de azur Și sute de catarge... Luciri imense o îmbracă De ape strânse în oceane Cu țărmuri multe... și o arcă... Superbă robă cu volane! Citește mai mult Apa!Privesc la planeta noastrăDin spațiul interplanetar,Acea mărgică albastră,Din sistemul nostru solar.Superbă oază de luminăScăldată în valuri azurii,Acea creație divinăCe naște entitățile vii.Pământul privit
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Cosmos,E acel unic colț de Rai,În care totul e frumos...Și liniște... și nici un bai...Albastrul Terrei cel mai purDin apă i se trageReflexii calde de azurși sute de catarge...Luciri imense o îmbracăDe ape strânse în oceaneCu țărmuri multe... și o arcă...Superbă robă cu volane!... XXIX. FĂ-MĂ, DOAMNE, DAC!, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. Fă-mă, Doamne, dac! Fă-mă, Doamne, dac Cu moartea să mă-mpac, Să-mi
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
se cuprinde sub umbra munților ca-n fașa pruncului, iar pereți de stâncă să-i flancheze mersul până la cornișa castelurilor de piatră, în crenelurile cotiturilor, dându-i sentiment ferm de apărare și deopotrivă de repatriere în regatul matern al naturii, țărmurit de stânci falnice, nebiruite. Urci una câte una culmi ce privite de jos par munte coborât din cer, dar privite de sus dau impresia că cerul țîșnește din genunchii muntelui... urci și tot urci și te afunzi în tăria supremă
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
el, Și nici chiar marea pe îngheț nu va fi mare Doar ochii tăi și-atunci vor fi la fel!! Sunt singur și privesc spre zări albastre Acolo, de unde tu adesea ai venit, Și nu te-am întrebat de-s țărmuri mai sihastre Și nici dacă de-acolo soarele a răsarit! E ceața și e frig, fularul parcă nu-mi ajunge Să mă-nfășor de frig și de uitare, Eu încă simt cum cerul și pământul plânge Și încă mă întreb
E TOAMNA IAR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358499_a_359828]
-
pod Între două universuri paralele Ieșind dintr-unul, nu știam că ele Se mișcă-n sens contrar după un cod Gulfstreamul purtând apele calde Înspre nord, părea că s-ar fi rupt un echilibru. Dar pe dedesubt Apele reci vin țărmuri să le scalde Părăseam materia și lestul Dincolo pătrunde numai zborul Eu eram și gând dar și fiorul Fără recuzita și tot restul M-a prins seara la un cap de pod Rebus poate sau doar paradox Balanța altui echinox
LESTUL ŞI ZBORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360362_a_361691]
-
de înălțare: „Cu fața-ntoarsă spre Tăcere, obosit de atâta viață netrăită, las capul pe piatră și-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovată, comite sperjur ... ” sau „Cerșetor de Tăcere, Cuvântul vorbește, pe struna sa eu pasăre mă fac, țărmuri de jasp inima-ndură, viața mă-mpinge din prepeleac ... ” Alteori, proprietățile chimice ale substanței devin conotații specifice ale aceluiași termen care dobândește valențe lirice: „De aceea vă conjur prieteni, îngropați-mă între sprâncenele Câmpiei și cumpăna de somn a tristeții
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
sper că nu a sosit... termină el moale, într-un zâmbet timid, ce preț de-o secundă se răsfrânse în umbre pe chipurile tuturor. Miramoț oftă și spuse: -Nu voi nici pietre scumpe, nici aur, nici argint,/ nu voi nici țărmuri fără număr în ochii-mi să perind,/ voi doar să-mi țin puterea asupra minții-ntregi/ căci doar așa mă număr printre nemuritorii regi! Americanul scoase un strigăt cu ecou: YES! semn că podul își continuase creșterea. -Nu vă opriți
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
descântece vechi. Poartă în el multe povești. Dacă nu ar fi poveștile tale, le-ar spune pe ale lui, dar tu ai propriile povești despre locurile pe care le vezi din înalt. Cuvintele tale izvorăsc, se adună-n oceane, conturează țărmuri. Glasul tău curge molcom. Eu și Suflețel stăm cu gurile căscate. Florile din chenarul covorului se adună încet, încet, mai aproape de noi să te asculte; doar păsările măiastre, sfioase, rămân încadrate în romburile țesăturii. Au muțit cu ciocurile deschise; poveștile
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
de înălțare: „Cu fața-ntoarsă spre Tăcere, obosit de atâta viață netrăită, las capul pe piatră și-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovată, comite sperjur ... ” sau „Cerșetor de Tăcere, Cuvântul vorbește, pe struna sa eu pasăre mă fac, țărmuri de jasp inima-ndură, viața mă-mpinge din prepeleac ... ” Alteori, proprietățile chimice ale substanței devin conotații specifice ale aceluiași termen care dobândește valențe lirice: „De aceea vă conjur prieteni, îngropați-mă între sprâncenele Câmpiei și cumpăna de somn a tristeții
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
rana... arde cu mustrări {EminescuOpVIII 151} și cu aduceri aminte... (cugetînd) Un cap de va cădea începutul e făcut celelalte urmează... Ce alunecoasă e poteca răului! (tare) Maio! MAIO Portare! ARB[ORE] Tu zici că-n curtea cea neagră pe țărmurii mărei, acolo petrece gândirea lui. MAIO Se vede. Altfel neci gândirea lui n-ar fi neagră și-mpietrită... De ar fi aceea o femeie sântă și frumoasă, care să-l poată face fericit și virtuos... De-ar fi... am cugetat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veghind, Irenă. De pe crucile plecate se aude glasul cobii Și grămezi-grămezi pe uliți tremur sclavele și robii. * Și în trei bucăți acuma stema țării este spartă, Răsăritul și Apusul s-au unit ca s-o împartă. * Ridicând pe-a noastre țărmuri ochii Asiei pustie. De derviși urlând ca cânii cu călugăriți nebune * Mohamed biruitorul, biruit fiind de vin, Pe-un covor e-ntins și doarme. Câteodată un suspin, Un sughiț din piept [î]i iese. Sala-i mare și pustie, Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]