133 matches
-
chitară, Nicu Țărnă - chitară bas și ″Mamba″ (Marcel Micșanschi) - tobe. Deși compoziția formației s-a schimbat destul de mult din momentul apariției, această formulă este cea mai de succes și a adus formația la maturitate. Din componența actuală fac parte Nicu Țărnă - vocalist și lider al formației, Ghenadie Cazac (trompetă), Sergiu Rusu (chitară bas), Iurie Berdea (tobe), Igor Cristov (clape) și Sergiu "Iarik" Iarovoi (chitară solo). Membrii formației sunt absolvenți ai conservatorului din Chișinău, unde s-au și cunoscut, în afară de solistul Nicu
Gândul Mâței () [Corola-website/Science/309515_a_310844]
-
vocalist și lider al formației, Ghenadie Cazac (trompetă), Sergiu Rusu (chitară bas), Iurie Berdea (tobe), Igor Cristov (clape) și Sergiu "Iarik" Iarovoi (chitară solo). Membrii formației sunt absolvenți ai conservatorului din Chișinău, unde s-au și cunoscut, în afară de solistul Nicu Țărnă, care a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, facultatea Teatru, Regie și Film. Până în prezent formația a lansat cinci albume în română, plus alte două editate/adaptate în limba rusă. Cea mai recentă lansare este albumul
Gândul Mâței () [Corola-website/Science/309515_a_310844]
-
de folclor autohton românesc, punând accentul pe o trompetă. Pentru prima dată trupa a apărut pe scena Casei de Cultură din Chișinau, pe 18 mai 1996, alături de o altă formație, în componență fiind Bogdan Dascăl - voce, Dan Popov - chitară, Nicu Țărnă - chitară bas, ″Mamba″ (Marcel Micșanschi) - tobe. La începutul anului 2000 Bogdan Dascăl a plecat din formație, Nicu Țărnă a devenit vocalist, iar la chitara bas a venit Sergiu Rusu. Puțin mai târziu în componența trupei au fost incluși Valeriu Mazîlu
Gândul Mâței () [Corola-website/Science/309515_a_310844]
-
de Cultură din Chișinau, pe 18 mai 1996, alături de o altă formație, în componență fiind Bogdan Dascăl - voce, Dan Popov - chitară, Nicu Țărnă - chitară bas, ″Mamba″ (Marcel Micșanschi) - tobe. La începutul anului 2000 Bogdan Dascăl a plecat din formație, Nicu Țărnă a devenit vocalist, iar la chitara bas a venit Sergiu Rusu. Puțin mai târziu în componența trupei au fost incluși Valeriu Mazîlu la trompetă și Sergiu ″Iarik″ Iarovoi - chitară solo. În același an formația a înregistrat la București, la studioul
Gândul Mâței () [Corola-website/Science/309515_a_310844]
-
acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi./ Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate./ Să nu uiți nici o clipă: se odihnesc sub ierbi,/ Dar țărna lor mai strigă și azi după dreptate”. Lirica de senectute a lui S. se menține în același univers rustic, iar expresia încărcăturii procurate de priveliștile câmpului și ale pădurii, de nori și de vânt, de apă, de cai, urși, vulpi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
și cu un patetism ce disimulează satisfacția metafizică a martiriului, dizolvarea propriei creații și identități în oceanul de vorbe rostite de „străina gură” eminesciană, asimilată tradiției: „! gura-mi spune vorbe,/ nu știu-ale cui sunt,/ cum nu-și mai știu morții/ țărna subt pământ,/ nu-s de-aici, străinu-s/ de voi, Morților,/ și de tine, Maică/ a țărânilor!// [...] ! nu vin să vă judec,/ nu vin să vă schimb,/ numa limba-n gură/ în tăcere-o plimb!// ! de-mi știam venitul,/ nu veneam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m-am îngropat în țărnă la rădăcina unui păpușoi. Și Nic’a lui Costache, dușmanul meu, și cu Toader a Catincăi, alt hojmalău, au trecut pe lângă mine vorbind cu mare ciudă; și se vede că i-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut găbui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
se împletește în Amintiri... cu motivul fricii, al spaimei. Chiar în episodul urmăririi de către cei „doi hojmalăi”, ceea ce îl salvează pe urmăritul Nică este intensitatea fricii. Numai o spaimă „ca aceea” ar putea explica performanța de a reuși îngroparea „în țărnă la rădăcina unui păpușoi”, oricât de bine prășit. Frica turtește, micșorează, îl face și mai „prizărit” pe cel bine înzestrat cu disponibilitatea de a o trăi. Readus în Humulești, de la stâna din Dumbrava Agapiei, unde holera de care voiseră să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
roșii, în pădure și pe deal. Aici am cules floare de soc și frunze de podbal, floare de tei și tulpini de coada șoricelului. Aici am văzut busuiocul cel de dragostea fetelor, aici am pus patlagină pe rănile năzbâtiilor și țărnă aici e podul cel cu minuni, cu viespi și sticle de lampă, cu scrijeli și ciuperci pe ață, ori unde-i sarea în buduroi, ori nucile pentru prăjituri, cireșele uscate, perjăle afumate pentru chisăliță, pentru mâncărurile cele ca niciunde și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pentru că el, în mult mai scurt timp decât stejarul ni dă trebuinciosul lemn de durat, de lucrat, de ars cu pară și de cărbuni. În vârstă de 60-80 ani crescând la loc potrivit spre soare și în pământ amestecat cu țărnă lutoasă, năsipoasă și neagră, agiunge la o înălțime de 80 pân <la> 112 palme, iar la loc de tot priincios, pân și <la>140 și grosime de 2 pân la 4 palme în diametru; în sfârșit, el crește și trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mijoc și dacă încolțesc numai 25, apoi este ră. În a doua și a tria întâmplare, trebuie câtimea seminței a se spori. Încă mai sus am arătat că pentru cultura crinului este potrivit un pământ alcătuit din lut, năsip și țărnă neagră, însă el crește îndeobștie în orice feli de pământ, până și în cel slab, unde pot crește și alte soiuri de brad și alți arbori frunzoși, precum: stejarul, fagul ș.a., numai poziția să nu fie pre umedă și stâncoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
feliurită, după mărimea copăceilor de răsădit; cu toate aceste, mai bine este a se face cu giumătate de palmă mai largi. Aceste gropi pentru răsădirea copăceilor să se sape cu giumătate de an mai nainte, pentru ca aerul atmosferic să pătrundă țărna și ploaia și căldura să străbată întrânsa. Copăceii, deci și gropile, au să fie în depărtare de 8-12 palme de laolaltă. La scoaterea copăceilor din shoală, trebuie foarte bine să luăm sama ca, pe cât se va putea, să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de pământ ca de 80 pân la 100 palme, de aceea se sapă o groapă verticală ca o fântână, largă de 8 palme în cvadrat și se căpătuește cu lemne de brad groase de 3-4 palmace, ca să nu se năruiască țărna; astă căptușală, numită țambra, se deștinde până și pintre pătura de sare 16-24 palme. După aceea, începe a se săpa sarea și, adâncindu-se groapa, se tot lărgește din toate părțile împregiur, încât, în adâncimea de 250 palme, capătă o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
expresiei, sunt marcate numai enunțurile (sau componentele acestora) negative; mărcile distinctive principale ale acestor enunțuri sunt adverbul de negație nu și conjuncția copulativă nici, întrebuințată în mod frecvent adverbial: „Nu-i vina mea, nu-i vina nimănui / că sufletul ca țărna mi-i bogat, că pătimaș și bun ca dânsul nu-i / un altul sau ca dânsul neîmpăcat.” (M. Isanos) „Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu) În enunțurile asertive sau imperative adverbul negativ nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acuzativ a pronumelor personale, complementul direct este în mod frecvent reluat sau anticipat prin forma lungă a acelorași pronume, prin pronume nepersonale, prin substantive sau prin propoziții: „Lumea-l crezuse mort pe FătFrumos.” (M. Eminescu) „Apoi ca frunza cobori. Și țărna / ți-o tragi peste ochi / Ca o gravă pleoapă.” (L. Blaga) „N-avea să-l mai întâlnească niciodată pe cel ce-i salvase viața.” Propozițiile completive directe introduse prin pronume relative pot fi reluate prin pronumele nehotărât toți: „Câte drăcării
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bun pianist. c. complex: În loc de a ajunge ceea ce doriseră părinții lui, el s-a dedicat picturii. d. propozițional (completiva opozițională): „Poezia e ca o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga, 87) „Lumina lămpii de pe noptieră vine însă din spatele meu, încât fața mea e într-o umbră ușoară, pe când e luminată în plină
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aparține iubita stă sub semnul inimii. Lexical este dominat de cuvinte ca: „aprinde”, „rug”, „aură”, „ardoare”, „văpăi”, „cenușă”, „scânteie”, „foc”. Cuplul devine un dumnezeu pe pământ, supus focului pasiunii, erosului, dar care devine creator la rândul său: „iubirea țâșnește din țărnă și face pământului aură”, așa cum Marelui Orb: „țânțarii îi fac o aureolă peste cap”. Flacăra iubirii devine măsura a trecerii timpului: „flacăra (...)/oricărei făpturi pământene,/și drumul i-aține, și ceasul.” Antiteza dintre iubirea pământească și cea divina este evidențiată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vorbi cu noi ceva Măcar două-trei cuvinte Să le ținem și noi minte.” Sau în cazul surorilor sau fraților: „Ie-ți Marie, ziua bună De la soare, de la lună Săracă Marie, dragă Astăzi în pământ te bagă Și te-i face țărnă neagră.” Frumoase și gingașe sentimente sunt exprimate în cântecele de leagăn: „Nani, nani copiliță Draga mamei garofiță Că mama te-a legăna Și pe față te-a spăla Cu apă de la izvoare Ca să fi ruptă din soare Și să n-
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
roșii, în pădure și pe deal. Aici am cules floare de soc și frunze de podbal, floare de tei și tulpini de coada șoricelului. Aici am văzut busuiocul cel de dragostea fetelor, aici am pus patlagină pe rănile năzbâtiilor și țărnă aici e podul cel cu minuni, cu viespi și sticle de lampă, cu scrijeli și ciuperci pe ață, ori unde-i sarea în buduroi, ori nucile pentru prăjituri, cireșele uscate, perjăle afumate pentru chisăliță, pentru mâncărurile cele ca niciunde și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ale portretului celei în jurul căreia se clădește tot universul lui și care păstrează în fiecare fibră a ei suferința de a se fi jertfit, blândețea unei inimii generoase: „Iar buzele tale sunt, mamă, O rană tăcută mereu, Mereu presurată cu țărna Mormântului tatălui meu.” („Buzele mamei”) „Când m-am născut, pe frunte eu Aveam coroană-mpărătească: A mamei mână părintească A mamei mână părintească. (...) O, mâna ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veșted, A-mbătrânit la mine-n creștet, A-mbătrânit
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
eu m-am luat de nepotul, păi ce, în casa mea el face ce vrea? în cazuri de criză am întors vorbele în lucruri, eu îs sătul de femeile astea de a doua mînă! da' ce, eu n-am mîncat țărnă? la mine în casă, da' eu nu știu la ce se compromite! pune-ți televizor dacă pe al meu nu merge cablul! ție, domnișoară, îți rup urechile acasă, eu discut cu tine și tu faci ce vrei! autointoxicatul în obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să mănînce gospodarul, că făcînd așa va avea totdeauna faguri plini. Falcariță Baligă de lup, prăjită cu său, e bună de falcariță*. Farmec Dacă are o femeie pizmă pe alta și vrea să i facă vreun rău, apoi îi ia țărnă din urma dreaptă, cu care apoi unge gura cuptorului, zicînd: „Așa să crape călcîile cutăreia cum crapă gura cuptorului“ - și respectivei apoi îi crapă călcîile. Fata care are pizmă pe alta pentru că joacă mult ia un cîne și-l spală
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se însoară de-a doua oară bărbatul rămas văduv, pe mormîntul femeii sale moarte se varsă apă multă, că aceea se crede că arde în groapă. întîmpinare Cînd îți iese cineva cu deșert înainte, să zvîrli de trei ori cu țărnă după el, că ți merge bine. înțărcare Nu-i bine să înțărci copilul în zi de post, ci în una de frupt. Copiii se înțarcă lunea, și astfel: de duminecă sara se pune după ușa casei un pahar cu vin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să coase, nici să toarcă, căci le amorțesc mînile. Peste omul mort, toți cei de față aruncă pămînt și se spală dintr-o turnătură de apă, ca să nu le amorțească mînile. Cine petrece mortul trebuie să-și frece mînile cu țărna de pe groapa mortului, altfel îi amorțesc mînile. Dacă lucrează cineva din greu și i se dezvălește mîna, apoi este bine să-și lege la mînă ața cu care Mînăstire Să nu cumperi nimic ce a fost mînăstiresc, că-ți aduci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de rău peste an. Cînd vezi rîndunele zburînd pentru întîiași dată în primăvară, ești sănătos peste an; iar de [le] vezi întîi stînd și ciripind, tot anul te vorbesc oamenii de rău. Primăvara, cînd vezi rîndunele întîi, se dă cu țărnă peste cap, ca să nu faci bureți* pe obraz peste vară. Cînd vezi rîndunele întîia oară primăvara, să iei două bucățele de lemn, să sufli asupra lor și să le zvîrli jos. Cine va face aceasta, mai ales dintre femei, poate
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]