8 matches
-
O strig acuma, că tot mă duc să iau o căldare de apă. Anica luă căldarea și plecă să ia apă, de la fântâna din drum, care se află chiar în colțul bătăturii Lenicăi. Strigă încet, peste gard: - Lenică! - Ce, fa, țaică? răspunse Lenica, din pragul cuniei. - Vezi că avem niște treabă. Să vii fuga, că te cheamă. - Aha. Viu acu'. * Anica reteză câteva căpățâni de varză, din oboraș. Puse cârpătorul jos, în cunie, și începu să toace varza cu barda. Șade
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_oameni_de_nisip_roman_trilo_ioana_stuparu_1383638612.html [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
și se deznoadă la infinit. În teoria clasică a prozei se vorbea de episoade. Aceste insule relativ autonome dintr-o narațiune sunt numeroase la George Bălăiță. Cam că în Don Quijote sau în Tristram Shandy. Sau că, de ce nu, în Budulea țaichii a lui Slavici. O altă caracteristică este dilatarea evenimentelor, ca și cum ar fi puse sub lupa. Detaliile își sporesc considerabil dimensiunile, sar literalmente din pagina, gesturile cele mai firești se descompun, filmate cu încetinitorul. Prozatorul lungește povestea, purtându-și, așa zicând
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
de un adevăr admirabil și definitiv” (idem). În opoziție cu acest Occident căzut, Cioran nu poate să nu observe paradoxul seninătății celor din țară, al câtorva măcar. Cazul nu numai al lui Noica, dar și al lui Arșavir Acterian. „ș...țaici, îi scrie Cioran, noi toți suntem moralmente mai loviți ca voi, mai acriți, mai «inutilizabili», mai prăbușiți. Până și din scrisoarea ta răzbate un fel de seninătate de care eu nu mă mai simt capabil. În fond, noi suntem pedepsiți
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am venit în nas pe miriștea aia îndrăcită încât mi-am jupuit groaznic prețiosul meu organ olfactiv din care a curs o grămadă de sânge; mi-am spart buzele care ajunseseră la dimensiunea unor gogoși beneficiare ale unui exces de țaică; în ceea ce privește sistemul de masticație al hranei solide, doar printr-un miracol am scăpat să nu mă adresez unui specialist în vederea confecționării unei duble proteze dentare. Vai și-amar de capul meu...! Noroc de frații mei care m-au ajutat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din Pădureanca sau din Moară cu noroc, din Gură satului, din O viață pierdută și descoperim, de o inaugurare tipic slaviciană. Suntem invitați să observăm că începe Marea Lucrare. Se rostesc formulele sacramentale aparținând gintei. În altele, ca în Budulea țaichii, formula sacramentala încheie lucrarea: cartea frumoasă, lăsată nouă lăcaș de viețuire e mesajul testamentar al unui neam de preoți, de învățători și de apostoli. La originea acestui mesaj nu e doar Imperiul, ci chiar ordinea celesta a tradiției, așa cum o
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
ce nu e. Toate aveau o măsură, o normă, o pondere precisă." Ce-i mai rămâne lui Slavici? Că și Zweig, ca și Roth, e un destărat. Siria lui făcea parte din altă lume, ca și Mara, ca și Budulea țaichii. E un infractor. Aparține minorității amenințate. Fără îndoială, vrea să-și facă uitate o seama de pagini. Dar ele fac parte din opera lui, din excesele unui timp în care întemeierea cerea războaie. Unele cu totul regretabile. * Toate drumurile lui
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
sarcinile de servici În calitate de ziaristă la revista „Volk und Kultur“, trec cincizeci de minute bune, timp În care pot să privesc pe fereastră și să mă gîndesc În liniște la lucruri plăcute. Atunci se Întîmplă miracolul, se deschide cutia Pandorei. țaici În colț pe Pantelimon era o cîrciumă Începuse să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a pus mîna nici nu știu cum pe cutia aia de tinichea și țuști afară cu micul Alf agățat de brațul lui și urlînd ca un porc Înjunghiat exact ca Într-o piesă de teatru dracului. Unde e că-l omor dracului? țaici intră din nou În planul real În acțiunea propriu-zisă) Și Ned și J.G. nemaiputîndu-se ține pe picioare de rîs. — Blestemăție, zic, să știi că e lată. Noroc că vizitiul Întorsese capul mîrțoagei În partea ailaltă și-i dăduse bice. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]