35 matches
-
cât decentă pe care am auzit-o vreodată de la el, aflându-se în stare de luciditate bahică!), a spus: - Diseur de bon mots, mauvais caractčre.*) - Noa, dis-moi! s-ar minuna pe loc, auzind-o, un ardelean țanțoș rezemat în coada țapinei cu care tocmai corhănise niște trunchi de molizi șterpeliți de prin Munții Călimani. (cf.imaginii dintr-un mai vechi reportaj tv...). Pauză! ...Ohooo! Uraaaa! S-a deblocat televizorul, imaginile curg normal fixându-se un moment pe chipul analistului Iosif Boda
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
învestit cu o funcție metaforică, așa cum am arătat: "Dar mai frumoasă decît poezia, fetele se chiar despleteau în/ ochii noștri, albastre ape/ întinderi în care ne scăldam, parșivi, dar ca niște îngeri/ gata să le apărăm de roadele bogate ale țapinelor. Acolo, pe/ cîțiva metri patrați, s-ar fi putut întîmpla cea mai frumoasă/ poveste, am fi putut muri chiar de mîinile celor crezuți înșelați, și asta numai din/ cauză că pe un perete, cîndva,/ versurile unui poet cunoscut stătuseră scrise
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
transmisă printr-o "străină gură", a vieților celor trecuți dincolo se realizează o succintă cronică a lumii românești dintr-un sat din Nordul țării, unde bărbații erau ocupați cu păstoritul, cășăritul, albinăritul, cu lucrul în mine sau, în pădure, cu țapinele, iar femeile (boresele) cu țesutul sau cu croitoria. Aproape toți se prezintă a fi "muncitori", "cinstiți", "de omenie", crescînd copii (coconi) pe care i-au învățat să "facă bine", "să fie gazde bune" etc. În vremea întunecată a comunismului au
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
toți însurații și cu copii, dar nu a fost să fie așa. Au început să plouă apoi cu fete, una după alta și acum vezi și matale unde am ajuns, am patru în șase ani. Dau cu drujba și cu țapina din zori până în seară, pentru o bucată de pită nenorocită. Crucea mamii ei de viață. - Măi Vasile, băiatule. Lumea nu se sfârșește cu tine și cu necazurile tale. Știi cum este. Din ce este viața mai grea, cu atât ți
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
că suntem noi, și a pârât că ne-a văzut cum rostogoleam buștenii! Mare ceartă a fost cu bătrânul Loba pentru golănia asta. A doua zi, tata, împreună cu cei doi oameni care au venit să taie scândură, au luat niște țapine și, cu multă trudă, au reușit să aducă din nou buștenii la deal, acolo unde era locul pregătit pentru joagăr. Cel de Sus nu l-a ajutat pe Dumitru din cauza năzbâtiilor sale. A încercat să sară un gard înalt fără
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
toți însurații și cu copii, dar nu a fost să fie așa. Au început să plouă apoi cu fete, una după alta și acum vezi și matale unde am ajuns, am patru în șase ani. Dau cu drujba și cu țapina din zori până în seară, pentru o bucată de pită nenorocită. Crucea mamii ei de viață. - Măi Vasile, băiatule. Lumea nu se sfârșește cu tine și cu necazurile tale. Știi cum este. Din ce este viața mai grea, cu atât ți
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
felul de minciuni. Ce dulce era sărutul ei când o păcălea și-i spunea să se uite-n sus după vreo stea călătoare.... Desculți, doi copii neluați în seamă de sătenii care intrau în sat cu coasele, sau sapele, sau țapinele la spinare, ea o blondă spălăcită cu un smoc de păr pe frunte, cu ochii ageri de vulpe, iscițoditori și șireți. Curios că chipul era al Casandrei dar numele se schimbase, devenise Corina, era numele de fată al Veronicăi... Vru
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
din comuna vecină, Breaza. Aceștia, deși cam neștiutori de carte, erau, în schimb, muncitori de nădejde. Aveau topoare mari, bine ascuțite, erau vrednici la muncă. Când era vreme ploioasă se organiza corhănitul, adică împingerea buștenilor tăiați la vale, folosind doar țapine, cu care îi rostogoleau până în pârâu, aproape de movile, de unde era mai ușor de încărcat în remorci. Se făcea astfel economie de manoperă de tras buștenii cu calul. Muncitorii care făceau corhănitul buștenilor strigau mereu: Varda, Varda! ca alții să audă
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea bucate. Din raniță de împărțeai lumină Și hainele amiroseau a clisă, Acolo-n Munți, la joagăr și țapină Sudoarea frunții tale era-ncinsă. Eu n-aveam jucării, de mă jucam Cu ierburi și cu păsări și cu stele, De-aceea se aude adeseori Cum fulgeră prin versurile mele... Mi-aduc aminte vremurile acele, Tristețe fericită de copii, Aceleași
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
pentru mine și mă mir și sunt al naibii de mândru că am putut ajunge la sufletul dumneavoastră (un dumnezeu al scrisului românesc, ce sunteți). E destul de greu aici, dar ce să fac, așa mi-e scris. Momentan trebuie să muncesc cu țapina pentru a face niște bani și a mă mișca spre un oraș unde să pot trăi liniștit și să pot scrie. Vă anunț că am terminat o proză scurtă, pe care poate reușesc să o bat la mașină și să
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
în interiorul casei se află obiecte de familie, lăzi de zestre, covoare, straie vechi: sumane, cămăși, ițari, cioareci, opinci. Pe pereții exteriori sunt expuse obiecte de muncă: coase, greblă, fierăstrău, roată, tânjală, cioflânce (pene metalice folosite la trasul lemnului în pădure), țapine, unelte cu o coadă de lemn și o cange metalică la capăt, utilizate la rostogolitul buștenilor, halău (uluc săpat în lemn pentru adăpatul animalelor). În curtea casei se află un car și o fântână cu roată și cu acoperiș de
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
cu clupa de cubat buștenii, ales de burjuii Costică Teodorescu și Ilie Băjan c-avea, se lăuda el, când puneau de-o „acioală”, mai multă „glagorie”... Asta, în timp ce Panacoadă lustruia cu „bătăi și bășici” la mâini coada toporului, cârligul și țapina, că era mai vânjos și mai tânăr, cu mai mult spor la treburi practice i se spunea. Aista se supăra oleac' însă nu cine știe ce, mai mult îl întărâta muierea și de aici bosumfleala necurmată și rivalitatea. Chiar dacă pân'acum n-
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
cântece compuse de Mircea Simioancă, printre care se află și „Feciorii de pe Gurghiu”: „Feciorii di pe Gurghiu/ Toate fetele îi știu,/Că-s frumoși și de-omenie/ Și mi-s tare dragi și mie./ Măr la lucru la pădure/ Cu țapină și secure./ Prin codru cu frunză deasă/Duc dorul mândrii de-acasă/Și la Târgul Fetelor/ Coboară în sat cu dor,/ Petrec cu patimă mare/Ca pi la Gurghiu pe vale./ Ficiorii de pe la noi/Îs frumoși ca niște flori,/ Ca
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
oleacă de mâncare Și, la urmă, dragă fată, Să n-ai grijă, facem plată. Iute, fata cea frumoasă Îi pune pe toți la masă, Apoi zice-ntr-un suspin: - Sunt Călina lui Călin. Tata-i ziua la pădure Cu-o țapină și-o secure, Iară mama, de doi ani, Stă sub flori și bolovani ... După ce s-au odihnit, Către seară s-au pornit Ștefan și ai săi, voioși, La rotitul de cocoși, În poiană-n clar de lună, Unde noaptea îi
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
și Istoria ei au fost pentru cărturar nesomn sau popas demult tânjitor spre a le lumina tenebrele limpezi vâltorile mâloase, cuvinte slobozite din condei cu osârdie ridică vălul de uitare - truda și jertfa și-osâdia înaintașilor cioplitori în lemn, mânuitori de țapine de andrele, de războaie de țesut hașurate în file de hronic precum tâmpla brăzdată a seniorului de-arama coclită feluritelor servituți - a arenda cu folos o bună bucată de timp peste care stă tolănită veșnicia pentru a se primeni cu
RĂBOJ PRIN VREMI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359605_a_360934]
-
vedeam afurisit, dat afară din mânăstire, luat la trei păzește de taică-mi-o care mă amenința cu desfierea dacă fac ceva necurat pe-aici: “N-ai fost în stare să-ți câștigi o pâine singur, acum pune mâna pe țapină și hai la pădure, grijania mă-ti de copil neascultător!” și asta în cel mai fericit caz; puteam să fiu aruncat din mânăstire în mâna jandarmilor sub cine știe ce motiv și, din mâna ăstura, nu mai scăpam decât shilodit sau trimis
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
închid rucsacul și să sar în primul tren. De regulă duminică era ziua de taclale cu primarul. Un sătuc uitat de lume, direct sub poalele pădurilor de munte furniza mâna de lucru. Oameni vânjoși care mânuiau cu putere toporișca și țapina. Nu existau pe atunci moto-ferăstraie și tractoare capabile să parcurgă micile poteci întortocheate. Câte 2 Hercules în miniatură trăgeau de joagăr, un fierăstrău mai mare cu care se doboară copacii. Pe atunci primarii erau localnici. În 20 ani de activitate
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
plutiți kilometri buni până la gară prin deschiderea porții barajului. Se economisea construirea căii ferate înguste, practic imposibilă la pantele mari ale părăului de munte. Astăzi, deși se mai exploatează pădurile mai abitir ca atunci, aceste piese, jilipuri, baraje și chiar țapine (un cioc metalic ascuțit fixat de o lungă coadă din lemn care era folosit ca pârghie pentru deplasarea buștenilor lungi și grei), găsim numai la muzee (dac-or exista). Mai mâine vom vedea și pădurile numai la cinematecă. Deie donul
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
peste apă Gurghiului tinereții ei. Adulmecau la fel că ieri în nări mirosurile de lapte proaspăt, de iarbă căzută sub coasă, de fanul urcat în sură, de cânepă uscată la soare, de pere coapte. Auzeau la fel că ieri tocând țapine-n păduri pe coasta, scârtâitul albastru sculptat în vechea poartă. Vedeau pe lavița, zidiți parcă-n așteptare doi bătrâni curtați de dor și uitare. Cum treceai podul se zarea casă și gemul de la odaia unde dormeau și mâncau bunicii. Ana
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
croită și probată la arta modei și nu unde stăpână este opinca, se lipesc cu bătături mâinile încleștate pe coarnele plugului sau bătucite de coasă și drugi de lemn de cărat căpițe, ce taie, usucă și cară iarba fânețelor, ori țapinele și joagărele forestierilor culcând și trăgând la vale pădurea din munții împrejmuitori, pentru a o prelucra la fabricile de cherestea ale lui Ilie Băjan și fraților Teodorescu de pe Lunca Rucărului... După controlul necalificat și inventarul neavizat întreprins de „împuterniciții matinali
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
băiatul său, Eddy, și pe un alt indian, Billy Tabeshaw. Ieșind din pădure, intrară pe poarta din spate, Eddy cărând pe umăr fierăstrăul lung. I se bălăbănea pe umeri când mergea și lama scotea un sunet melodios. Billy căra două țapine și Dick ținea sub braț trei topoare. Dick se-ntoarse și Închise poarta. Ceilalți doi și-au continuat drumul spre malul lacului, unde erau buștenii, Îngropați În nisip. Buștenii căzuseră de pe plutele uriașe pe care le remorca vasul Magic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ziceau că de fapt e alb de-a binelea. Era foarte leneș, dar odată ce se pornea era un muncitor grozav. Scoase o bucată de tutun din buzunar, mușcă din ea și apoi le spuse celorlalți ceva În ojibway. Își Înfipseră țapinele Într-un buștean, ca să-l elibereze din nisp. Se lăsară cu toată greutatea pe coada țapinelor. Bușteanul se mișcă. Dick Boulton se-ntoarse spre tatăl lui Nick. — Bravo, doctore, frumoase lemne ți-ai mai furat. Ce vorbă-i asta, Dick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era un muncitor grozav. Scoase o bucată de tutun din buzunar, mușcă din ea și apoi le spuse celorlalți ceva În ojibway. Își Înfipseră țapinele Într-un buștean, ca să-l elibereze din nisp. Se lăsară cu toată greutatea pe coada țapinelor. Bușteanul se mișcă. Dick Boulton se-ntoarse spre tatăl lui Nick. — Bravo, doctore, frumoase lemne ți-ai mai furat. Ce vorbă-i asta, Dick? Sunt bușteni aduși de ape. Eddy și Billy Tabeshaw scoseseră bușteanul din nispul umed și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rostogoleau spre apă. — Băgați-l În apă, strigă Dick Boulton. — De ce facți asta? Întrebă doctorul. — Ca să-l curățăm de nisip. Să nu se strice fierăstrăul. Și vreau să văd și al cui e. Bușteanul plutea pe apă. Sprijiniți de coada țapinelor, Eddy și Billy Tabeshaw transpirau de căldură. Dick se puse-n genunchi și se uită la capătul bușteanului, unde lemnul era marcat cu ciocanul. — E-al lu’ White și McNally, zise ridicându-se și ștergându-și genunchii pantalonilor. Doctorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îți scot dinții din gură. — A, n-aș crede, doctore. Dick Boulton Îl privi. Dick era un bărbat puternic. Știa asta foarte bine. Îi plăcea să se bată. Acum era-n elemntul lui. Eddy și Billy Tabeshaw, sprijiniți pe mânerele țapinelor, se uitau la doctor. Doctorul Își mușcă barba de sub buza de jos și Îl privi pe Dick Boulton. Apoi se-ntoarse și o luă În sus, pe deal, spre casă. Chiar și privit din spate se vedea cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]