296 matches
-
II Asan (1256-1257), care, în scurt timp, a fost detronat și ucis. Prin moartea acestuia, în 1257, se stingea linia masculină a dinastiei Asăneștilor, care condusese statul începând din 1185, dar tradiția statului întemeiat de ei, continuatoarea celei a primului țarat bulgar, s-a menținut până la sfârșitul acestuia (1393-1396). Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări Condiționările și împrejurările istorice diverse au frânat cristalizarea politică-statală pe teritoriul românesc, determinând soarta formațiunilor închegate în secolele XII-XIII. Acest proces este unitar în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se mobilizează latinii și papalitatea. Forțele cruciatei apusene au legat cucerirea Constantinopolului de eliberarea Ierusalimului și, în aceste condiții, apărarea Imperiului latin devenea vitală pentru viitorul cruciatei. Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul potențial împotriva țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a numit, în limbajul vremii, "diversiunea nordică", pentru salvarea statului latin de răsărit. Noua alianță se baza și pe căsătoria împăratului latin Bonifaciu de Montferrat cu Margareta de Ungaria. Imediat după înfrângerea din 1205, papa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului latin de răsărit. Noua alianță se baza și pe căsătoria împăratului latin Bonifaciu de Montferrat cu Margareta de Ungaria. Imediat după înfrângerea din 1205, papa Inocențiu III proiecta deja o acțiune conjugată între statul latin și regatul ungar împotriva țaratului de la Târnovo, dar el a tergiversat o vreme în speranța unui compromis cu acesta. În această situație, statul vlaho-bulgar și-a schimbat orientarea politică sub presiunea externă ungară și latină, dar o importantă modificare avea loc chiar în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încât la apariția armatei mongole conduse de fratele hanului, Burluk, fiul mai mare a lui Nogai, Joga, nu a îndrăznit să-l înfrunte și a trecut cu trupele sale în sudul Dunării, unde a încercat să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominația în regiunea dintre gurile Dunării și Nistru, în virtutea înțelegerii cu hanul Toqtai, ca răsplată pentru sprijinul dat împotriva lui Jögä. Izvoarele pe care se bazează în susținerile sale, Brătianu, fie indică prezența bulgarilor la Cetatea Albă, fie presupun extinderea țaratului în stânga Dunării. Astfel, în "Geografia" arabului Abul-Fida (1321) se susținea că Acdja-Kerman (Cetatea Albă) este un "oraș din țara bulgarilor și a turcilor", situat la Marea Neagră, la vărsarea Nistrului. Într-o scrisoare din 1323 a unui călugăr franciscan din Caffa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populația (masa umană) și structurile (formele) politice, militare, bisericești. "Țările" românești erau organisme prestatale ce gravitau în sfera de influență a unor mari puteri din vecinătate sau instalate în spațiul carpato-dunărean în secolele XII-XIII, precum Imperiul cumanilor (nomad), Regatul ungar, Țaratul vlaho-bulgar, Imperiul bizantin. Ca aspect, aceste formațiuni alcătuiau elementele unui adevărat mozaic politic românesc, conturat în nordul Dunării. Formele tradiționale predominante de organizare politică erau cnezatul și voievodatul. Cnezatul-țară este potențarea politică a stăpânirii pământului cu titlul feudal. Cnezatul, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arpadian a instituit un cadru politic nou prin înființarea, în aceste teritorii, a Banatului de Severin, punct de sprijin al dominației sale asupra Țării Severinului. Aceasta presupunea, în condițiile geopolitice date, izolarea formațiunilor politice românești dintre Olt și Dunăre de țaratul vlah de la Târnovo, un aliat posibil, firesc. Regalitatea ungară urmărea să controleze Dunărea olteană, țel fixat prin instituirea Banatului de Severin, centură militară, formațiune teritorială de frontieră (marcă) ce includea estul Banatului și vestul Olteniei. În 1233, documentele menționează aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui Sestlav, Vicina a fost luată în stăpânire de mongoli, dar, în 1260-1261, după reluarea Constantinopolului, el intră sub controlul bizantinilor, în timp ce Dobrogea rămânea în componența țaratului vlaho-bulgar, litoralul ei, orașele-porturi păstrau legătura cu Bizanțul pe mare. În fruntea comunității creștine din Vicina se afla, pe la 1285, un episcop grec (bizantin). Sub aspect economic, Vicina era un mare centru comercial, dar aici genovezii nu erau stăpâni, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din afară". El continuă astfel: Rămâne întrebarea ce au făcut totuși (românii) până spre anul 1300. Evul mediu începe în spațiul românesc, atunci când în Occident se apropie de sfârșit". Și L. Boia face inevitabilele comparații cu statele vecine, la 1300, țaratul bulgăresc avea "o istorie de câteva secole și se afirmase, în unele perioade, ca o mare putere regională, cu ambiții imperiale, de unde și titulatura de țar...". Dar, la acea dată, și Serbia avea o istorie, și Ungaria ("să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
controlul lui Nogai, fiind supusă acestuia ca teritoriu vasal.5 Acea parte a Hoardei de Aur aflată sub conducerea prințului Nogai (1266-1299) a instalat o forță militară permanentă la gurile Dunării și a stabilit o alianță cu Imperiul bizantin împotriva țaratului bulgar, care era complet aservit mongolilor, așa cum am văzut mai sus. Instalarea efectivă a mongolilor, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la gurile Dunării și în alte centre din aria carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la alegerea lui Carol Robert. După 1279, la Severin, nu mai conduceau dregători unguri, iar o parte a teritoriului său ajunsese în mâinile voievodului de la Argeș. Apoi, să nu omitem evoluțiile conflictului din sudul Dunării, războiul dintre Imperiul bizantin și Țaratul bulgar, condus de Ivailo, conflict perpetuat sub Andronic II, care era confruntat cu puternicul rival sârb, Ștefan Uroș II Milutin. Aceste conflicte din preajma teritoriului românesc sud-carpatic au înlesnit acțiunea de coagulare a voievodatelor existente într-un singur stat. Deși epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de formare a poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avea soție o soră a regelui ungur. Cererea papei privind organizarea unei cruciade contra lui Ioan Asan nu a fost niciodată realizată pentru că tătarii au spulberat în anul 1241 puterea ungurilor. Din scrierea lui Guillaume de Rubruck rezultă că și țaratul lui Ioan Asan a recunoscut suzeranitatea tătarilor. Regele valahilor și bulgarilor a fost recunoscut nu numai de supușii săi dar și de dușmani ca cel mai vrednic și mai bun dintre toți conducătorii acestor popoare. După moartea lui Ioan Asan
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
știau cine sînt numai noi cei de azi niște tîrîturi cu creie- rele spălate de ideologia iudeo-bolșevică nu vrem să-i știm așa cum au fost! Un urmaș de-al lor, Constantin Asen(1257-1277) mai era rege peste fărîmițatul regat sau țarat cum scriu grădinarii de la sudul Dunării, în partea a doua a sec. Xlll. Mai avem și un Mihail Asen(1331-1355), tot rege în micile state de la sudul Dunării. În Historia Nicetas Choniates pomenește de o scrisoare a lui Mihail Paleologul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vest, arată că teritoriul în partea de nord a Moldovei unde locuiau brodnicii între Prut, Nistru și Carpați a fost un timp sub suzeranitatea principatului Halici sau Galiția ori a făcut parte împreună cu ținutul între Carpați, Nistru și Marea Neagră din țaratul valaho-bulgar ceva vreme iar ungurii au luat cu sabia în exteriorul munților Carpați pînă la Siret spre est, o regiu-ne pe care au numit-o Cumania, supusă lor. Cronica medicului persan Frazel - Ullah, poreclit Rașid scrisă pe la 1303 după manuscrise
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în Ardeal au rămas destui români care să participe alături de secui la ,,închiderea trecătorilor munților de zăpadă”. Să revin la ,,schismaticul” Ioan Asan care a bătut palma cu vlădica grecilor de la Niceea ca părinte spiritual al valahilor și bulgarilor din țaratul său. Papa nu poate ierta sau accepta asemenea nesăbuință și prin intermediul regatului ungar, biserica catolică pornește o adevărată cruciadă împotriva ,,schismaticilor Walachos” adică români. Regele Bela într-o scrisoare din februarie 1234 spune: ,,Și pe cei care în țara noastră
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sosit momentul să termi- ne cu această erezie a creștinilor răsăriteni. Și au pornit preacucernicii în anteree un prozelitism deșănțat, dezlănțuit chiar de capul de la Roma împotriva ,,schismei” în spațiul nostru, dar mai ales cu o cumplită violență după desprinderea Țaratului vlaho-bulgar din dependența papei, așadar în perioada 1230-1240, cînd apare explicit formulată hotărîrea de a-i aduce pe români la catolicism, de a înlătura ierarhia lor bisericească de rit răsăritean, și de a-i încadra în structurile ecleziastice ale Bisericii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
deziderat greu de împlinit − chiar dacă, în condițiile istorice respective, puternic motivat. Problemele acestei asimilări (parțiale) a conceptului de putere răzbat și la nivelul imaginarului colectiv. Mai întâi, este vorba despre distanța/distanțele față de Bizanț (nu doar geografice) sau de filtrul țaratului bulgar - el însuși marcat de crize politice −, ci și de distanțele de civilizație și de cultură materială, în afara celor de ordin juridic. Codurile puterii nu pot fi copiate oricum; cu cât sunt mai puternic articulate, cu atât comunitatea imitatoare este
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ai celui moștenitor de drept al lui, clădit de Constantin I (chiar în ciuda faptului că acest imperiu capătă un caracter tot mai pregnant grecesc, pe măsură ce pierde teritoriile din Asia Mică, cele dinspre coasta dalmată, cele de la sud de Dunăre, devenite țaratul bulgar etc.). Dincolo de însăși existența "himerei" puterii basileice, reduse în timp la etnia ortodoxă greacă și la teritoriile Greciei actuale (aproximativ), Țările Române rămân fidele ideii de imperiu bizantin și instituțiilor sale, pe care le preiau într-o măsură parțială
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este binecunoscută, nu o mai reiau aici (pentru o listă exhaustivă, vezi Mazilu, Recitind literatura română veche I 439-80). Interesante sunt observațiile pe care Mazilu le face asupra conținutului bizantin venit prin filieră sud-dunăreană; pentru referințe la filtrul medio-bulgar al țaratului lui Simeon, vezi și I 16-33. 23 O analiză atentă a valorii simbolice a însemnelor domniei - sceptrul, crucea, spada, lancea, coroana, lanțul de aur purtat la gât, tronul, costumul domnesc −, dar și a formularisticii oficiale - domn, autocrat, Io-Ioan, împărat, voievod
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Cazul Bulgariei. Naționalismul de aici a luat aspecte destul de megalomace, Întrucît revendica teritorii, destul de Însemnate ca suprafață, În trei state. Modelele politice medievale le-au reprezentat cele două țarate, fără a se avea În vedere că cel de-al doilea țarat era revendicat și de români. Astfel, au fost considerate „bulgărești” Macedonia, Tracia și Dobrogea. Pretențiile lor de cultură străveche au fost alimentate și de firmanul sultanului din februarie 1870, prin care Înființa exarhatul bulgar, ce cuprindea Dobrogea și orașul Niš
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]