296 matches
-
dinastia Basarabilor, erau de origine cumană. În Transilvania, deși a existat o majoritate românească în majoritatea comitatelor, clasa conducătoare (grofii și voievozii) era maghiară. Înainte de întemeiere statelor medievale românești, nici cnezatele prezente pe viitorul teritoriu al României și Republicii Moldova, nici Țaratul Vlaho-Bulgar condus de dinastia Asenizilor, nu pot fi considerate ca fiind „state medievale românești” deoarece atât populația lor, cât și pătura conducătoare erau multinaționale, slavii (ziși „șchei”) fiind în general la fel de numeroși ca și proto-românii, și pe alocuri majoritari (din
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
de populații slave). Micile cnezate slavo-române erau de altfel vasale ale puterilor vecine precum Ungaria, Galiția, Tătarii sau Bulgarii. Toate aceste formații statale prevoievodale pot cel mult fi denumite „state medievale pre-românești”. Despotatele Vidinului, Tărnovei și Dobrogei, provenite din destrămarea Țaratului Vlaho-Bulgar, erau deasemenea multinaționale, „Vlahii” fiind doar una din componentele populației acestor state. Marile Puteri vecine Țărilor Române: Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman au exercitat presiuni asupra domnitorilor români pentru a-și impune stăpânirea politică. Au pretins drepturi
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
toate acestea, care s-a înscăunat fără acordul lui și urma să fie la fel de nesupus ca tatăl și bunicul său. Campania maghiară a fost însă deturnată spre alte obiective, dar l-au adus pe domnitor la obediență. Maghiarii au cucerit Țaratul Bulgar de la Vidin și l-au transformat într-un banat maghiar. Vladislav-Vlaicu s-a supus constrâns regelui, obediență acestuia față de rege fiind reflectată într-un document din ianuarie 1368, în a cărui titulatura se afirmă că era "domnitor din milă
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a fost urmată la scurt timp de o invazie suedeză, care s-a dezlănțuit pe terenurile de bază poloneze. Războiul cu cazacii și cu Rusia, a dus la împărțirea Ucrainei, cu partea de est pierdută de Comunitate, devenind dependentă de Țarat. Ioan al III-lea Sobieski a dus războaie cu Imperiul Otoman, reînviind armata Comunității Națiunilor încă o dată, iar procesul a ajutat în 1683 ca Viena să pornească un atac asupra turcilor. Comunitatea a fost supusă războaielor aproape constante până în 1720
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Suediei sub conducerea lui Carol al IX-lea, și mai târziu, cu Rusia. În 1598, Sigismund a încercat să-l învingă pe Carol cu o armată mixtă din Suedia și Polonia, dar a fost învins în Bătălia de la Stångebro. În timp ce Țaratul Rusiei a trecut prin "Timpurile tulburi", Polonia nu a reușit să profite de situație. Campaniile militare desfășurate au adus Polonia la un pas de cucerire a Rusiei și a coastei Mării Baltice, dar povara militară impusă de rivalitate de-a lungul
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Țaratul vlaho-bulgar (1185-1258, denumit "Țaratul româno-bulgar" de unii istorici români sau "Al doilea țarat bulgar" de bulgari și de istoriografia internațională, 1185-1396) a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Țaratul vlaho-bulgar (1185-1258, denumit "Țaratul româno-bulgar" de unii istorici români sau "Al doilea țarat bulgar" de bulgari și de istoriografia internațională, 1185-1396) a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Țaratul vlaho-bulgar (1185-1258, denumit "Țaratul româno-bulgar" de unii istorici români sau "Al doilea țarat bulgar" de bulgari și de istoriografia internațională, 1185-1396) a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului Bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
cu populațiile trace romanizate din Balcani, menționate de Theofilact din Simocatta, în "Istoriile" sale din 587, și de Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa din jurul anului 800. Ulterior, proto-Bulgarii, de origine irano-turcică, au creat în acest bazin un întins Hanat, ulterior Țarat (prin creștinare în 864), ce s-au amestecat cu slavii și tracii romanizați și au adoptat limba slavă. În cadrul acestui stat care se întindea pe ambele maluri ale Dunării, slavii și „vlahii” (care apar cu acest etnonim în izvoare, cel
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
cumanii) de la nord la sud este menționată în mod explicit de către Niketas Choniates. Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost asasinați de boierii lor, în 1196 și 1197. Fratele lor Ioniță Caloian s-a urcat pe tron și a consolidat țaratul vlaho-bulgar. A extins granițele de la Carpații meridionali până la râul Marița și la Rodopi, de la Marea Neagră până dincolo de Vardar, la limita Albaniei. A obținut de la papă recunoașterea sa ca „"rege al bulgarilor și al românilor"” ("Rex Bulgarorum et Valachorum": titlul de
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
În timpul lui Ioniță Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment important pentru istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârșit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciați și înființarea Imperiului Latin de Constantinopol. Între noua structură politică și țaratul vlaho-bulgar au fost o serie de conflicte militare. Beneficiind de concursul cumanilor, vlaho-bulgarii au obținut victorii importante, între care cea din 1205 la Adrianopol, unde a fost luat prizonier însuși împăratul latin Balduin I. Ioniță aspira chiar la cucerirea Constantinopolului
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
1218 a revenit în țară Ioan, prințul moștenitor legitim, care cu ajutorul boierilor l-a prins și l-a orbit pe Borilă și a fost înscăunat țar sub numele de Ioan Asan al II-lea. În timpul lui Ioan Asan II (1218-1241), țaratul româno-bulgar a cunoscut maxima întindere teritorială, reușind în 1230 să își întindă stăpânirea de la Marea Neagră la Marea Adriatică, și din viitoarea Moldovă la Adrianopol și Ohrida. În primul deceniu de domnie, Ioan Asan II a întreținut relații bune cu regatul Ungaria
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
II rupe relațiile cu papalitatea, trece înapoi la ortodoxie, iar în 1235, la conciliul de la Lampsakos, restabilește patriarhatul de la Tîrnova (în bulgară Търново, „Tărnovo”). Ioachim I (în bulgară св. Йоаким I, „Sf. Ioakim I”) este numit patriarh. În același an, Țaratul româno-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, condus de Ioan al III-lea Ducas Vatatzes, împotriva Imperiului Latin, al cruciaților, de la Constantinopol. După moartea soției sale unguroaice, Anamaria, Ioan Asan al II-lea se căsătorește cu Irina Comnena, fiica
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Asan al II-lea se căsătorește cu Irina Comnena, fiica prizonierului orbit, Teodor I Anghelos Duca Comnenul, atunci eliberat și onorat. Șovăielile lui Ioan Asan între tabăra latină și cea greacă atrag implicarea ungurilor, care, cu consimțământul papei, au atacat Țaratul vlaho-bulgar în jurul anului 1230 și în 1238. După campania din 1230, Ioan Asan al II-lea pierde teritoriile nord-dunărene, iar regele Ungariei înființează banatul Severinului în Oltenia. După invazia mongolă din 1241, tătarii pun stăpânire pe Muntenia și pe nordul
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
1230, Ioan Asan al II-lea pierde teritoriile nord-dunărene, iar regele Ungariei înființează banatul Severinului în Oltenia. După invazia mongolă din 1241, tătarii pun stăpânire pe Muntenia și pe nordul Dobrogei. Ioan Asan II a murit în 1241. După 1241, țaratul a pierdut o mare parte din teritoriile dobândite de Ioan Asan al II-lea, precum și rolul preponderent în politica balcanică. Fiul său minor a fost ucis de o conjurație a boierilor, iar apoi și fratele său, Mihail Asan. Penultimul țar
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Asan. Penultimul țar din dinastia Asăneștilor, Căliman II, a domnit doar doi ani, în 1256-1258. Penultimul dintre Asănești, Căliman II, a fost alungat de pe tron în 1258, apoi au domnit țari bulgari care se revendicau din vechea dinastie a Întâiului țarat bulgar, primul dintre aceștia fiind Konstantin Tiș. Ulterior, ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280), fiind înlocuit de bulgarul de origine cumană Gheorghi I Terter (Gheorghe Tertereș) (1280-1292). Astfel, ponderea crescândă a
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
ponderea crescândă a bulgarilor față de vlahi în sudul Dunării s-a manifestat pe planul politic, în timp ce, în nordul Dunării, ponderea crescândă a românilor față de slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu prin întemeierea voievodatelor Țara Românească și Moldova. Țaratul (regatul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură valah (aromânesc la sud de Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
parte comune, încă vizibile în limbile actuale și în toponimie, chiar dacă istoricii actuali naționaliști, atât bulgari cât și români, încearcă să demonstreze ca cele două popoare au evoluat separat și fără contacte încă din Antichitate... În istoria modernă și contemporană, Țaratul vlaho-bulgar este puțin studiat și cunoscut, pe de o parte fiindcă istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
socotită de aromâni drept o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia și Bulgaria) "țințari", nume care vine probabil de la modul în care pronunță ei cuvântul "cinci": "ținți". În cronicile arabe din secolul al XIII-lea, în loc de Țaratul Vlaho-Bulgar era menționată doar Valahia, cu indicarea precisă a coordonatelor geografice arabe și cu specificarea faptului că Valahia se numea în arabă "al-Awalak" iar locuitorii "ulaqut" sau "ulagh". Filologul Ilie Gherghel, după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
, Kavarna sau Cărvuna (în ) este un oraș din regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria, aflat pe malul Mării Negre, la nord-est de Balcic. Înainte de 1320 a făcut parte din al Doilea Țarat Bulgar. În 1230, este menționată o mitropolie. A fost ocupată de turci în 1388 dar în scurt timp a fost integrată în Țara Românească, care a pierdut-o în 1417 fiind cucerită de către Imperiul Otoman. Între 1913 și 1940 a
Cavarna () [Corola-website/Science/307378_a_308707]
-
acestora după invaziile mongole. De-a lungul șirului de războaie, mai ales în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și extindă domeniul către vest, cucerind și ei unele din teritoriile care în trecut făcuseră parte din Rutenia Kieveană. Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui Gediminas, care a înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
și Zavoloce. Lituania și Rusia au negociat un nou armistițiu pe cinci ani, fără schimb de prizonieri, prin care Homel rămânea sub controlul regelui, în timp ce Moscova păstra Sebej și Zavoloce. În 1547, Marele Cnezat al Moscovei s-a proclamat oficial Țaratul Rusiei, cu Ivan al IV-lea încoronat ca țar și „domnitor a toată . Strângerea tuturor teritoriilor fostei Rutenii Kievene locuite de slavi răsăriteni a devenit politică oficială a statului rus. Următorul război poate fi văzut ca parte a sau a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
IV-lea a invadat Livonia; mai întâi în 1568 când au căutat alianța cu Polonia și Lituania: polonii și lituanienii au reușit să apere doar sudul Livoniei. La început, Lituania și Polonia au fost aliate cu și au luptat contra Țaratului Rusiei aliat cu ; după mai mulți ani, coalițiile s-au schimbat și Polonia-Lituania s-a aliat cu Suedia împotriva Rusiei și Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
în Karelia. În perioada secolelor al XII-lea - al XV-lea, termenul „Rutenia Albă” desemna regiunea de nord-est a Rusiei și a Marelui Cnezat al Moscovei, iar din secolul al XVI-lea, termenul a început să fie folosit pentru desemnarea Țaratului Rusiei. Pentru prima oară, termenul „Rutenia Albă” a fost folosit pentru desemnarea Belarusului în Letopisețul Ipatiev, într-un pasaj care relatează căsătoria regelui polonez Cazimir al III-lea cu Ana, fiica marelui duce al Lituaniei, Gediminas. Numele „Rutenia Albă” apare
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
până în zilele noastre. Despre așezământul monastic Mănăstirița, existent și azi, legendele spun că a fost întemeiat de Nicodim și de „Radul beg”, al cărui nume se mai distingea în vechime pe porțile altarului. În acele timpuri zona era parte a Țaratului de Vidin. În 1369 Nicodim este chemat în Țara Românească, pentru a întemeia o mănăstire. Răspunde solicitării cu entuziasm, urmându-și viziunea. Se spune ca a traversat singur Dunărea înot în zona Porților de Fier între localitățile Techia (de pe malul
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]