296 matches
-
(Ucraina Slobodă/Liberă) (în limba ucraineană: Слобiдська Україна, limba rusă: Слобожанщина), a fost o regiune istorică care s-a dezvoltat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea la frontiera de sud-est a Țaratului Rusiei. Regiunile slab populate ale Câmpiilor Sălbatice de la granița de sud a Țaratului Moscovei au fost folosite de tătari pentru lansarea raidurilor anuale de jaf în ținuturile rusești. După o serie de războaie cu Hanatul Crimeii, monarhii ruși au început
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
Україна, limba rusă: Слобожанщина), a fost o regiune istorică care s-a dezvoltat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea la frontiera de sud-est a Țaratului Rusiei. Regiunile slab populate ale Câmpiilor Sălbatice de la granița de sud a Țaratului Moscovei au fost folosite de tătari pentru lansarea raidurilor anuale de jaf în ținuturile rusești. După o serie de războaie cu Hanatul Crimeii, monarhii ruși au început să încurajeze coloniștii cazaci să se așeze în regiune, care a ajuns să
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
este în România limitată la teritoriul nord-dunărean, vechii slavi de sud evoluează singuri în Balcani după istoricii din Serbia și Bulgaria, iar strămoșii Aromânilor din Grecia sunt "greci latinizați" conform acestei tendințe, denumită "protocronism". În astfel de teorii, Linia Jireček, Țaratul Vlaho-Bulgar, Iașii sau ponderea Cumanilor la Dunărea de Jos și în Balcani, nu sunt negate de nimeni, dar sunt trecute sub tăcere, iar în dezbaterea istorică, rolul strămoșilor minorităților de azi este minimizat, sau chiar ocultat. În acest context, Românii
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari (aceștia din urmă, sosiți în 1224), ci deasemenea Greci
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
În același an, pierde Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios, gurile Dunării de la Țara Românească, Silistra de la Țaratul Târnovo, și îi alungă din țară pe Genovezi care păstrează doar portul Licostoma (azi Periprava). Noul stat capătă numele de Dobrogea, după Dobrotici. Arhiepiscopul Vicinei, Iachint, devine primul metropolit al Țării Românești tot în 1359. În 1366 Ioan V Paleolog
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
În 1386, Dobrotici moare și îi urmează la tron Ivanko sau Ioan, care acceptă pacea cu Murad I al Imperiului Otoman și semnează un tratat comercial cu Genova. Ivanco moare în 1388 în timpul expediției Marelui Vizir Çandarli Ali Pașa împotriva Țaratului Târnovo (și a cetății Dârstorului atunci în stăpânirea Țării Românești). În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominația Imperiului Otoman, în timp ce Dobrogea de Nord intră în componența Țării Românești, care îl învinge pe Marele Vizir. De notat că
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
, numit și „Omorâtorul de romei” (în ), a fost țar de origine valahă în Țaratul Valaho-Bulgar între anii 1197 și 1207. El a fost cel de al treilea frate al celor care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. Lui îi revine meritul de a fi reușit să stabilizeze puterea
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
celor care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. Lui îi revine meritul de a fi reușit să stabilizeze puterea centrală după asasinarea celor doi frați ai săi și totodată de a fi extins granițele țaratului bulgar, asigurându-i poziția de principală putere în Balcani, în principal în detrimentul Imperiului Latin de Constantinopol. Supranumele de "Caloian" (în limba latină, "Caloiohannes"), tradus ca "Ioan cel Frumos" sau "Ioan cel Bun" derivă din limba greacă: "Kaloiōannēs" reprezentând o formă
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
tronul Serbiei, Vukan Nemanjić). Caloian a răspuns cu un atac rapid în 1203, restaurându-l la putere pe fratele lui Vukan, Stefan Nemanjić în Serbia, după înfrângerea trupelor maghiare. O stare de război a continuat să persiste între Ungaria și țaratul vlaho-bulgar, fiind nevoie de intermedierea papei Inocențiu al III-lea pentru a se ajunge la un acord. Papa Inocențiu al III-lea începuse un șir impresionant de schimburi de epistole cu Caloian încă din 1199, invitându-l să se ralieze
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Papa Inocențiu al III-lea începuse un șir impresionant de schimburi de epistole cu Caloian încă din 1199, invitându-l să se ralieze Bisericii Catolice. Dornic să poarte titlul imperial și să restaureze prestigiul, bogăția și stăpânirile din timpul Primului Țarat Bulgar, Caloian a ridicat în 1202 problema trimiterii de către Statul Papal a coroanei imperiale și a sceptrului care fuseseră purtate de către țarii Simeon I, Petru I și Samuil. În privința aderării la catolicism, Caloian a lăsat chestiunea deschisă, menținând speranțele lui
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
de "Rōmaioktonos" ("Ucigătorul de romei"), în contrapartidă față de cognomenul de "Boulgaroktonos" ("Ucigătorul de bulgari") adoptat la începutul secolului al XI-lea de către împăratul Vasile al II-lea al Bizanțului, în vremea în care acesta din urmă punea capăt existenței primului țarat bulgar. La 31 ianuarie 1206, Ioniță a obținut o nouă victorie asupra latinilor în confruntarea de la Rusion, consecința fiind cucerirea orașului Dimotika. În mo repetat, trupele bulgare provocau ravagii asupra Traciei, inclusiv asupra unor orașe importante, precum Herakleia sau Caenophrurion
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
care au numit așa populația latină-romană din cetatea naturală a Craiovei - națiunea sau ținutul. După unii, numele ar veni de la Craiul Iovan (Ioniță Asan), mezinul fraților Petru și Asan, care devine pentru o perioadă împărat al celui de al Doilea Țarat Bulgar, dar care, potrivit cronicii grecești a lui Nicetas Choniates Akominatos, este nevoit să se refugieze la sfârșitul domniei la nord de Dunăre, unde devine „domn peste niște vlahi din neamul lui”. Teoria potrivit căreia Craiova devine capitala noii formațiuni
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
est, Constantinopol. de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe, deși își micșora încet-încet teritoriul până la dispariția sa efectivă, în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc și Sfântul Imperiu Roman) și din est (țaratele ruse) au folosit titluri preluate din practicile romane chiar și până în perioada modernă. Influența Imperiului Roman în limbă, guvernare, drept, arhitectură, precum și în multe alte aspecte ale vieții de zi cu zi a devenit inevitabilă. După ce Gaius Octavius, nepotul lui
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
a fost o perioadă în istoria orașului și regiunii Vidin, astăzi în nord-estul Bulgariei, când Țaratul Vidinului a fost condus de Regatul Ungar între 1365 și 1369. Înainte de 1359, fostul moștenitor al coroanei bulgare, Ivan Srațimir, a devenit conducător al Vidinului celui de-al doilea Imperiu Bulgar și l-a transformat într-o entitate în mare
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
predecesorii săi se autointitula "rege al Bulgariei" ("Rex Bulgariae"), printre alte titluri, i-a cerut lui Ivan Srațimir să-i recunoască suzeranitatea și să devină vasalul său. După refuzul lui Srațimir, regele Ungariei a întreprins o campanie pentru a cuceri Țaratul Vidinului. Pe 1 mai 1365, a pornit din Ungaria, a ajuns la Vidin pe 30 mai și l-a capturat pe 2 iunie, după un scurt asediu. Ungurii i-au ținut captivi pe Ivan Srațimir și familia acestuia în cetatea
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
și l-a capturat pe 2 iunie, după un scurt asediu. Ungurii i-au ținut captivi pe Ivan Srațimir și familia acestuia în cetatea Humnik (Bosiljevo, Croația de astăzi). La scurt timp după aceea, ungurii au confiscat întregul teritoriu al Țaratului Vidinului (cunoscut sub numele de "Bodony" în limba maghiară) și a transformat-o într-o provincie a Regatului Ungariei guvernată de un ban. Inițial, zona a fost guvernată de Peter Himfi, banul de Bratislava (Pozsony), iar apoi de Dionisos Laczkfi
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
fost localizate la vărsarea râului Aktaș. Acesta a fost cel mai vechi grup, cel al „cazacilor de munte” (гребенские казаки "grebenskie kazaki"), care au ocupat ambele maluri ale râului, o zonă slab populată în acele timpuri. În perioada 1559 - 1571, Țaratul Rusiei a construit o serie de fortificații, care au fost ocupate mai apoi de cazacii independenți. În 1577, după ce cazacii de pe Volga au fost înfrânți de armatele moscovite, aceștia s-au împrăștiat. O parte a lor și-au întemeiat noi
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Europa. Orhan a decis să se pregătească pentru noi cuceriri în Europa. În regiunea Gallipoli au fost colonizați turci anatolieni. Aceste colonii urmau să devină vârful de lance al viitoarelor atacuri împotriva Imperiului Bizantin și a celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Cea mai mare parte a Traciei Răsăritene a fost cucerită de otomani într-o perioadă de zece ani și a fost colonizată continuu cu elemente anatoliene. Cucerirea inițială a Traciei i-a permis lui Orhan să controleze principalele rute
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
un episod neplăcut dintr-un mai lung șir de evenimente haotice din sudul Balcanilor. După mutarea capitalei la Edirne, liderii europeni și-au dat seama că otomanii aveau intenția clară să rămână în Europa. Statele balcanice - Imperiul Bizantin, Al Doilea Țarat Bulgar și Despotatul Serbiei - nu erau pregătite să facă față noii amenințări. Teritoriul bizantin era fragmentat între capitala Constantinopole și câteva regiuni din Tracia, Salonic și zona înconjurătoare și Despotatul Moreii (în Peloponez). Legăturile dintre capitală și celelalte două regiuni
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
orașului, lipsa unei flote militare otomane cât și îngăduinței lui Murad, care a permis aprovizionarea capitalei bizantine prin tratatul din 1356. Bulgaria sub domnia țarului Ivan Alexandăr era un stat în declin. El a încercat o reformă administrativă prin împărțirea țaratului în trei regiuni, conduse de fii săi. Coeziunea statului a fost puternic zdruncinată în deceniul al șaselea al secolului al XIV-lea de rivalitatea dintre conducătorul Vidinului, Ivan Strațimir, (fiul cel mare al lui Ivan Alexandăr din prima căsătorie) și
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
amenințării otomane din sud, Ivan Alexandăr a hotărât să acționeze împotriva ungurilor. El a negociat o alianță cu despotul Dobrotici și voievodul Vladislav al Țării Românești. În ciuda faptului că ungurii au fost învinși, iar Strațimir a revenit la conducerea Vidinului, Țaratul Bulgariei a ieșit din lupte mult slăbit. Strațimir s-a autoproclamat țar al „țaratului de Vidin” în 1370, iar Dobrotici a cucerit independența de facto a Dobrogei. Eforturile militare bulgare au fost irosite în mărunte conflicte interne și împotriva unui
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
negociat o alianță cu despotul Dobrotici și voievodul Vladislav al Țării Românești. În ciuda faptului că ungurii au fost învinși, iar Strațimir a revenit la conducerea Vidinului, Țaratul Bulgariei a ieșit din lupte mult slăbit. Strațimir s-a autoproclamat țar al „țaratului de Vidin” în 1370, iar Dobrotici a cucerit independența de facto a Dobrogei. Eforturile militare bulgare au fost irosite în mărunte conflicte interne și împotriva unui inamic extern mai puțin important. După vremurile de glorie sub domnia lui Ștefan Dușan
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
la sprijinul sultanului Murat, ceea a schimbat din nou cursul evenimentelor în favoarea otomanilor. Până în 1370, Murad controla cea mai mare parte a Traciei, ceea ce a făcut ca Imperiul Otoman să devină cel mai important vecin al celui de-al Dolea Țarat Bulgar și al teritoriilor sârbești controlate de Uglieșa. Uglieșa a încercat fără succes în 1371 să formeze o alianță antiotomană a statelor balcanice. Bizantinii, vulnerabili în fața turcilor datorită monopolului otoman asupra aprovizionării Constantinopolului cu hrană, au refuzat să coopereze. Bulgaria
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
să formeze o alianță antiotomană a statelor balcanice. Bizantinii, vulnerabili în fața turcilor datorită monopolului otoman asupra aprovizionării Constantinopolului cu hrană, au refuzat să coopereze. Bulgaria, după moartea țarului Alexandăr la începutul anului 1371, s-a împărțit în mod oficial între țaratele Vidinului, condus de (1370 - 1396) și țaratul de Târnovo, condus de urmașul desemnat al țarului decedat, Ivan Șișman (1371 - 1395). Ivan, aflat sub amenințarea directă a doi inamici, a fratelui său vitreg, țarul de Vidin, și a turcilor, a preferat
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
balcanice. Bizantinii, vulnerabili în fața turcilor datorită monopolului otoman asupra aprovizionării Constantinopolului cu hrană, au refuzat să coopereze. Bulgaria, după moartea țarului Alexandăr la începutul anului 1371, s-a împărțit în mod oficial între țaratele Vidinului, condus de (1370 - 1396) și țaratul de Târnovo, condus de urmașul desemnat al țarului decedat, Ivan Șișman (1371 - 1395). Ivan, aflat sub amenințarea directă a doi inamici, a fratelui său vitreg, țarul de Vidin, și a turcilor, a preferat să nu se alieze cu Uglieșa. Dintre
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]