1,021 matches
-
Gabriel Liiceanu M-a impresionat teribil, când am citit-o prin anii '70, o poveste a lui Mŕrquez în care era vorba despre un înger căzut în curtea unui țăran. Și pe care țăranul, inventiv, îl închide într-un țarc și percepe taxă de vizionare. Pentru țăran, valoarea optimă de întrebuințare a îngerului era pitorescul lui. Vargas Llosa a sosit în România sâmbătă 17 septembrie, către seară, împreună cu soția lui, Patricia Vargas Llosa. Două posturi de televiziune - TVR 1 și
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
iar Hellen Poe se uita la stelele de deasupra capului, și nu la cele de pe ecran, și le mulțumea, cu oarecare reținere, pentru norocul care dăduse peste ea. Dacă John Poe avea și el un vis, acesta îmbrățișa caprele. în țarcul din spatele casei avea o căpriță albă care aproviziona familia cu lapte, și alte cîteva capre rahitice, de rasă spaniolă, ținute pentru carne. Nissy Poe a crescut fără să cunoască gustul laptelui de vacă. John Poe îi spunea că laptele de
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
John Poe simțea nevoia să audă întruna mulțumiri și laude pentru binefacerile pe care le împărțea. După o masă copioasă cu carne de capră, își împingea scaunul în spate și pornea să țeasă proiecte de viitor. Cele cîteva animale din țarcul împrejmuit cu un gard de aproape doi metri, țepuit cu sîrmă ghimpată, nu constituiau decît începutul, declara tatăl vitreg al lui Nissy. El n-avea de gînd să trudească toată viața pentru alții, o să vedeți voi. O fermă de capre
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
după omor, noaptea, gol, sub cerul înstelat, - sălbatica nuditate astrală; apoi, pe șosea, fasciculul brusc de lumină care îl proiectează alb ca un negativ pe fundalul negru al nopții... Moment plin de triumf, de o deșartă descătușare sau eliberare din țarcul indemontabil al fatalității, deoarece și descătușarea aceasta nu vine decât ca o nouă verigă a lanțului cauzal ce-l duce spre deznodământ. Cristmas este un arhanghel negru. Clipa când îl izbește pe pastor cu mânerul pistolului în mâna încătușată de
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
nici zgomot și nici gesturi mari nu face", conform faimoasei definiții baudelairiene, care nu ezită a "înghiți" pînă și copilăria, căreia i s-au răpit toate darurile, toate bucuriile îndătinate. O copilărie abuziv redusă la ecranul alb al devalorizării: " În țarcul rotund al zilei, mai ții minte, plictiseala era cea mai gravă amenințare. Creștea din unghere, nu știai cînd. Ce era strălucitor prindea fără avertisment o boală. Rîsul stătea sălciu între maxilare. Nimic din ce-ți plăcuse nu mai avea gust
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
al patrulea an - citim în reportajul Cameliei Jula - cînd Ion }iriac organizează o astfel de vînătoare, catalogată drept măcel de către asociațiile de ecologiști și de cele pentru protecția animalelor din cauza modului în care se desfășoară. Mistreții se află într-un țarc imens, de 1400 de hectare, împrejmuit cu garduri încărcate de curent electric, după cum spun semnele de pe ele. Gonașii, oameni de-ai locului, angajați pentru vînătoare, hăituiesc mistreții cu cîini și gălăgie multă. îi mînă spre liniile de tragere, acolo unde
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
altele care merită și nu ne ajung. Există cărți bune pe care abia dacă le vedem consemnate la rubricile de anunțuri și uneori nici acolo. O carte bună care nu a reținut atenția cronicarilor literari, cu o excepție, este romanul Țarcul de Costache Anton, apărut la Editura „Cartea Românească” la sfârșitul lui 2002. Excepția o constituie Nicolae Bârna, care i-a dedicat un comentariu atent în „Viața românească” (nr. 10/2003). Alte ecouri, după știința mea, Țarcul nu a înregistrat. Și
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
o excepție, este romanul Țarcul de Costache Anton, apărut la Editura „Cartea Românească” la sfârșitul lui 2002. Excepția o constituie Nicolae Bârna, care i-a dedicat un comentariu atent în „Viața românească” (nr. 10/2003). Alte ecouri, după știința mea, Țarcul nu a înregistrat. Și este totuși o carte „de ținută”, „scrisă bine, frumos, limpede”, cum constata Nicolae Bârna în amintita cronică. O carte cu o structură complexă, aș adăuga, antrenând desfășurări epice și personaje care se rețin. Este nedrept să
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
prozei noastre contemporane”, „un roman dens” (v. în Fereastra criticului, 1987). Dar amândouă versiunile avuseseră de suportat agresiunea cenzurii, autorul văzându-se constrâns să elimine părți din textul originar și să facă și alte schimbări. În sfârșit, a treia versiune, Țarcul, reprezintă forma restaurată a acestui roman a cărui scriere și rescriere s-a întins pe durata a trei decenii. Bine ar fi fost ca autorul (sau editura) să ne fi prezentat într-o notă însoțitoare, oricât de succintă, istoria elaborării
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
de discretă încât să nu pună în umbră preocuparea principală a prozatorului: aceea de a înfățișa evoluții morale și psihologii. Și nici pe aceea de a evoca atmosfera unor medii. M-am referit mai înainte la structura complexă a romanului Țarcul. Avem de-a face, într-adevăr, cu o astfel de structură, prin aceasta înțelegând construcție pe paliere multiple, intervertiri cronologice, dirijarea fluxului epic pe mai multe canale de înaintare. Două sunt vocile naratoare ale romanului, aparținând unor personaje care pe
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
ipostază a inocenței, a idealismului naiv, a candorii dezarmate, rănite grav în cazul lui Strava, cum încă nu i s-a întâmplat lui Tin, dar s-ar putea să i se întâmple. Acesta este cercul care pe amândoi îi cuprinde, „țarcul” în care se găsesc închiși, cum sugerează și titlul simbolic al cărții, dacă i-am înțeles eu bine semnificația. Cred că nu fără rost se vorbește, de mai multe ori în carte, despre „țarcul mieilor”. Sunt de urmărit și alte
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
cercul care pe amândoi îi cuprinde, „țarcul” în care se găsesc închiși, cum sugerează și titlul simbolic al cărții, dacă i-am înțeles eu bine semnificația. Cred că nu fără rost se vorbește, de mai multe ori în carte, despre „țarcul mieilor”. Sunt de urmărit și alte linii tematice în scrierea de față care este și un roman al crizelor adolescenței, al realizării destinului creator, al familiei, al bolii, al rupturii dintre generații și poate de aici și acea senzație de
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
cantorului care dă cu tămâie în biserică. Sunt oameni care n-au respectat nici o regulă în viața publică și n-o respectă nici când folosesc arma: "Ei nu se comportă normal la vânătoare. Ei vânează rața pe apă, iepurele în țarc", spunea maestrul de vânătoare Șelaru, martor al masacrului de la Balc. Vânătoarea e, așadar, pentru oamenii despre care vorbesc, prelungirea unui stil de existență care a abolit orice moralitate, orice regulă și orice milă. Într-o țară în care oameni precum
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
de existență care a abolit orice moralitate, orice regulă și orice milă. Într-o țară în care oameni precum }iriac și Năstase fac legea (financiară, politică) n-avem nici un motiv să ne simțim la adăpost. Nici pe apă, nici în țarc.
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la o cină de taină), într-un cuvînt, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
să ne arunce ocheade amoroase. Iliescu și scutierul său Năstase n-au nici un motiv să iasă din acest scenariu. Ba chiar i-au adus îmbunătățiri: ei și-au construit podiumuri speciale, tocmai bune pentru autoproslăvire, pe când poporul e înghesuit în țarcuri. E drept, de acolo, din subsolurile vieții și ale istoriei, prostimea are o perspectivă ideală pentru a vedea scălâmbăielile, măscările și falseturile măgărești la care se dedau aleșii neamului. Ideea lui Năstase de-a dona mănăstirii din Suceava o copie
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
principale, neobișnuită în opera secolului XIX, a unui copil. Micul Eyold, băiatul lui Golaud din prima căsătorie, are un monolog plin de simboluri, care pot părea ușor dulcege. Descrie cum o turmă de oi, la apusul soarelui, se îndepărtează de țarcul lor, îndreptîndu-se către o moarte sigură. În spectacolul din Glyndebourne, cele două oi simbolizând pe cei doi amanți ce vor fi surprinși de gelosul Golaud, nu sînt animale, ci mici jucării de lemn, prin care copilașul își explică lumea. Pe
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
nu se va deosebi cu nimic de contemporanul său din Mongolia sau de semenul său din Galapagos (știți, insula cu monștri!) O populație pe care copiii sau nepoții lui Ponta și-ai Dacianei vor putea să-i conducă exact în țarcul pregătit azi de buncii lor. Ne lăudăm cu performanțele naționale din învățământ ("olimpici" și "mondiali" români câștigă, an de an, premii la marile concursuri internaționale). S-a creat, astfel, impresia c-ar fi vorba de-o mișcare de masă. Nici
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
-se)." Această "percepție mereu livrescă a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
căreia se practică cu voie de la stăpânire umilirea și pedepsirea profesorilor, a intelectualilor, în cea mai bună tradiție postbelică și, în același timp, un staționar pentru repetenții de la gimnaziu, pentru micii delincvenți, pentru huligani pur și simplu care, lăsați în afara țarcului bine păzit numit școală, ar fi o mare amenințare pentru ordinea politică" (p.38). Împlinirea profesională a personajului feminin apare ca imposibilă în datele aces-tea. Când unul dintre colegi, Jean Malte, care era îndrăgostit de ea, îi cere (într-un
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
Aici claxonul devenise un instrument inutil, obsolet. Ajuns în sat, se așteptase să audă cântecul cocoșului, cotcodăcitul găinilor, măcăitul rațelor, mugetul vacilor, nechezatul cailor, lătratul câinilor. Alături de casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
norul prea luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul e cald ținut de o carte vie un hymen etern Ea știe totul, ea care știe totul iar eu închisă în țarc pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii îmi trimite veste covrigul fără metafizică e leacul vremelnic dreptunghiul de sticlă, o barbacană care poate ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere țigara mai
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Mare ea rostește cuvântări de Înalt Mist din drum graiul nu-l întoarce - ci-n orbiri de ametist alte capete-n coroană - alte frunți sub joc de săbii alte lumi și alte soarte - cum și vele de corăbii mână-n țarc de semne-arzânde rosturile învechite și-n noi viersuiri - noi fraze - trec Cuvântul prin noi site... ...o minune-i veșnicia - din crin cer până-n pământ dar destăinuiri nu face Înviatul din Mormânt... de vezi semne în abisuri: taci - asculți și înțelegi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
mugește la turmă... hoți de lemne și jindariul fură fără urmă... munții au chelit măiestru sub securi păgâne „ajutoare-europene”... - edili vor să-ngâne a trecut pe-aici și papa...pardon: patriarhul! și le-a zis la gură-cască: „ia mai strângeți țarcul!” au 'țeles blugiștii noștri că de-acum românii în Carpații cei Ștefanici nu mai sunt stăpânii pravoslavnici or să fie rrromi și-americanii iohănnească rugăciune-or înălța curcanii... „munții noștri aur poartă” - zice-un cerșetor: „cristicii Carpați de-acuma vor
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
fi pus în aplicare planul Moscovei: de a aduna împreună toate așchiile proruse și a crea acea platformă prorusă care să realizeze anularea Acordului de Asociere, implementarea planului Kozak de federalizare a Republicii și reîntoarcerea acestei așchii de pământ în țarcul numit „uniune vamală” (a se vedea Rusia imperială). Un prim pas spre realizarea acestui plan este acapararea instituției prezidențiale. Promovându-i insistent pe cei doi (Dodon și Lupu) Kremlinul își poate asigura câștigul acestei instituții. Următoarea fază vor fi alegerile
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]