469 matches
-
horticoli, să-și desfăteze anii, Le las grădini exacte și sere și ghivece. Eu merg pieziș pe cîmpuri la tufa de ciuline Să-mpart cu ea mîndria de-a nu fi cercetată: Păzită între suliți ca marile regine, Voi fi țeposul mire din visu-i lung de fată. Nuntași ne fie sgrițpori cu ochii de jeratic Si țiuie un crivăț subțire-n zimții lor, Rotească pajeri negre asupră-ne iernatic, Vuiască vînăt veacul în vifor vibrător. Pe fruntea ta voi pune de
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
cât de agreabil ar fi fost să ai nevoie, ca simplu petent, de acest competent și binevoitor bărbat ce te-ar fi copleșit cu binefaceri de cum i-ai fi trecut pragul: o certifică părul lui alb, dar și când creștea țepos și brun sub șapcă lucrurile n-ar fi putut sta altfel - ai și tu intuiție. Expert în amestecarea cărților - as cu șeptar - ambuscatul din revoluție vorbește și te întrebi cum s-ar purta când ar fi mai departe pe cai
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
aș mai putea aduce se leagă de anumite imagini prea des repetate. Cam multe tablouri pătate de muște, lucruri de un gălbui murdar, bărbi roșcate fluturânde și țeste acoperite, în linia de modă a unui bodyguard, cu păr tuns scurt, țepos... Mici ticuri stilistice, care ar fi putut lipsi. Sau, poate, chițibușerii de cronicar. Lumea în două zile este unul dintre cele mai bune romane din perioada postbelică și un manual de proză pentru orice aspirant al genului.
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
zorilor Cît ține ziua Reminiscența altui timp interior Stăruie-n zare " delicata Și fina funingine cenușie a mării Salivă pe un dinte de metal Rozeta albă de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă a vieții Precum gasteria verrucosa în vitrinele farmaciilor Un budozer mi-a îngropat Toate amintirile de anul trecut Gîște tăcute și albe Se trag deoparte din drum către apă Prin uriașa grotă a
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii fumau și sporovăiau, lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în cîmpie. Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și înapoi, în sus și-n jos. Cerul mereu albastru, de august, nu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
-i spune că știu că nu vrea să mai vadă pe nimeni, dar l-am căutat totuși, pentru că altădată ne întîlneam, și nu puteam să trec prin Paris fără să-i dau un semn. Altădată era altădată, mi-a răspuns țepos, dar pe măsură ce vorbeam am avut sentimentul că tonul lui se înmuia. Recent, cînd l-am revăzut pe micul ecran, în emisiunea Honoris causa, mi s-a părut îmblînzit de vîrstă, ca să nu zic ca el, de bătrînețe, dar m-am
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
ne gîndim la... Tom Cruise? - Posibil. Chiar probabil. îmi vine-n minte în fond un fel de hibrid între... - ...între O pereche trăsnită și, să zicem, Inspectorul Harry. - Splendid. Te-ai prins. Bun, mai e și șeful, normal, care e... țepos, însă pînă la urmă de gașcă. Ferm, dar cinstit. - Și negru, normal. - Se-nțelege. - Cineva ca... James Earl Jones. - Absolut. Pe urmă bineînțeles că e nevoie de-o chestie amoroasă, ceva cu sex, o intrigă romantică... - Păi, îi băgăm o
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
s Parrot (Papagalul lui Flaubert), Staring at the Sun (Cu ochii-n soare), A History of the World in 10 1/2 Chapters (O istorie a lumii în 10 1/2 capitole), Talking It Over (în discuție), The Porcupine (Porcul țepos) și patru romane polițiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. Lidia Vianu: Faceți parte dintr-o generație de scriitori care
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
din Parc des Buttes-Chaumont. “Visul ciulinului” are o durată de 1 minut și 40 secunde și este un experiment vizual realizat cu ajutorul mai multor tehnici: fotografie, desen animat și filmări cu camera macro. Povestea ciulinului pornește de la chipul urât și țepos, pe care și-l descoperă în oglindă, urmând să iși înfrunte frică de nu putea deveni o floare. Filmul a fost realizat în 2011 de artistul vizual Nina Mihăilă, care semnează și regia acestuia. Muzică filmului a fost compusă special
"Visul ciulinului" proiectat la Rencontres de la Photographie [Corola-blog/BlogPost/97356_a_98648]
-
în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet undeva oftează, Lumina, e privirea sa. Cactusul Ursuz, țepos, ca un arici, Îmi vine să îl mut de-aici. Îl prind cu grijă, mă înțeapă, ,,-Vai! Mă doare mâna dreaptă!’’. -O să te-arunc la tomberon! Arici vernil, pus în balcon”. L-am uitat cam multicel, Apa s-a
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
American, dar de ce tocmai un arici?! interveni și de data asta Papa. -Pentru multe motive! îl lămuri Miramoț, căci ea îi sugerase artistei această ipostază a colegului vizat. Și, în scurte vorbe, le satisfăcu colegilor curiozitatea, toți, confuzi la vederea țepoasă a ofrandei. -Despre arici se știu multe legende. Toate vorbesc despre inteligența lui, o inteligență creativă. Un mit din credința noastră populară face din el Inginer al Creației Lumii, alături de Atotputernicul, punând ordine în succesiunea zilelor, în permanență slujit de
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
și mă îngrijorează efectul acidității asupra căptușelii sacoului. Scot haina cu privirea țintă la cracii femeii din fața mea. E destul de tânără, dar cu obrazul uscat și pielea albicioasă. Are și câteva urme pe nas de la niște piercinguri vechi. Părul scurt, țepos și oxigenat. E prea slabă și-mi dau seama că nu mă atrage deloc, cum stă așa cu umărul ridicat și strâmb. Îmi mut privirea de la ea (dar îmi revin din când în când instantanee cu picioarele) la mine. Controlez
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
era al lor, era al nimănui. Se dezbrăcă, își făcu vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de hitleriști în retragere, închiși în vagonul de vite cu intenția să-i transporte în Germania sau să se folosească de ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa creierul, dându-și seama că de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
până acum. O explozie de culori și de forme, aranjate minuțios de-a lungul aleilor și în sere, ne-au încântat ochiul și sufletul timp de câteva ceasuri. Mici sau mari, roz, albe, galbene sau mov, cu petale rotunjite sau țepoase țâșneau în cascade, în jurul nostru. - Mami, aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme. Petrecute împreună cu fetița
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ne ai pe amândoi, lângă tine dar... așa a fost să fie. Ești cea mai bună prietenă a mea. Și cea mai dragă...asta o știai deja. Tu știi, cu lingușelile la mine, nu merge. Bine...atunci află că ești țepoasă ca un arici...de aceea nu te-a mai cerut nimeni În căsătorie. Andreea Încercase să pară serioasă, dar În mintea ei de adolescentă, se iveau destul de des Întrebări de felul acesta: Oare de ce mama sa nu se recăsătorise? Te
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a ridicat-o de subsuori până deasupra capului, îl trimit din nou în copilărie, când era „smuls în sus” de brațele vânjoase ale unui bărbat uriaș, căruia îi ajungea la genunchi. Simțea imediat pe față apăsarea unui obraz rece și țepos, al tatălui bucuros de regăsirea familiei după o zi de muncă în toiul iernii, la pădure. Își amintește perfect de clipa când se deschidea ușa și vedea mai întâi, uimit, o gambă înfășurată în jambiere militărești și sprijinită pe un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar cînd, apropiindu-se, i-a întîlnit privirea. Bună dimineața, ariciule! Asta a fost tot. Într-o singură secundă, ariciul s-a strîns ghem și s-a rostogolit în viteză de pe piatra pe care stătuse pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe care un neam de gintă latină ar trebui să o prețuiască. Dar câți dintre noi pot înțelege produsele de geniu în acest secol mercantil? O, timpuri, o, moravuri! exclamă el aproape oftând și trecându-și melancolic degetele prin barba țepoasă. Câți onorabili cetățeni din țara asta plină de mediocrități mai pot detecta sursa latină a citatului de mai sus: Cicero? - se întreabă în sinea lui. Libertatea cuvântului nu se manifestă cu toată plenitudinea numai la frizerie. În acest moment mare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
avut și comuniștii francezi! Sartre, după ce și-a făcut declarația de condamnare a invaziei, acum tace. Își termină cartea despre Flaubert. Sfântul Anton nu se lasă tentat de diavol." (p. 28). Când cei din Estul Europei care "au ales libertatea" (țeposul }epeneag, contrariant cu sistemă, se gândește deja la un titlu pe invers: Am ales dictatura!) vorbesc despre ce se întâmplă dincolo de Cortina de Fier, gazdele amabile - fie ei universitari, editori, jurnaliști sau funcționari culturali - încep a-i privi cu ochi
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]