223 matches
-
și domina, în temeiul unei porniri instinctive, peninsulare (azi o astfel de psihologie e întrupată cu eclatanță de un Alexandru Paleologu sau de un Alexandru George). Nu e o taină împrejurarea că G. Călinescu avea o reputație de "nebun" ori "țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă Șerban Cioculescu. Exponent al unui comportament aberant, nebunul e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durăul. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun-simț în frumusețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
sticlei de ulei, ei păstrează o stranie, bolnăvicioasă iluzie privind „binefacerile” comunismului. Am avut nenumărate discuții cu astfel de personaje și, în afara unei suverane incredulități, nu puteai scoate de la ei nici o iotă aprobatoare. Se întâmpla chiar să te considere puțin țicnit, un tarat incapabil să treacă dincolo de propriile complexe și să vadă lucrurile în lumina aurorală prezentată de avalanșa de cărți și studii ce proslăveau, în Occident, „valorile” comunismului. Culmea e că astfel de oameni, admiratori frenetici ai internaționalismului comunist, iau
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
E, de fapt, un fel de țicneală. Să revii, să ștergi, să te scoli din pat la 2.00 noaptea că să scrii nu știu ce. Scrisul e... o maladie psihică. Chiar un prieten psihiatru mi-a spus: Voi, scriitorii, sunteți cu toții țicniți; dar țicniți cu rost. A fost un extraordinar compliment! Scriitorii cred în îngeri. De fapt, dacă te uiți cu atenție, o să-ți dai seama că sunt oameni care, pe sub haine, au aripi de înger. Ăștia sunt îngerii în care cred
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
că o va face era deja înconjurat de oamenii de la tv de la jurnalul de la ora cinci de sticleți de oameni de bine era și marius ianuș acolo cu fața lui de pușcăriaș scria un poem, amărâtul naibii se uita la țicnitul care ardea și scria un poem mie îmi venea să urlu nimănui nu-i trecea prin minte să arunce o haină peste tâmpitu ăla mi-am scos-o pe a mea iar hienele de la televiziune nu au ratat momentul acum
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
senzație de relaxantă intimitate, asemenea unui consilier matrimonial optimist, dar, în același timp, de a pătrunde cu agerime și răceală sub pielea străinului: Era oare un impostor? Un șarlatan amator? Sau un escroc experimentat și perfid? Sau poate doar un țicnit mărunt, inofensiv? Un neamț covîrșit de vinovăția istorică? Un idealist care visa să reformeze omenirea? Un dement, bolnav de ambiție? O femeie hărțuită care se pretează la un act disperat? Un evreu din diaspora superentuziast? Un intelectual francez blazat, avid
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
le scrie ca pe niște parabole ale societății contemporane, Extinderea... este o carte plictisitoare. Mai ales că ratarea sinuciderii e previzibilă. Tema înserierii și blazării din debutul lui Houellebecq ne propune un personaj diametral opus celui din Memoriile unui tînăr țicnit (1990), debutul celuilalt enfant terrible al literaturii franceze contemporane, Frédéric Beigbeder. Marronnier este un clubber snob, un dandy de pub, un pierde-vară hedonist ahtiat după socializare care își găsește, surprinzător dar salvator, o rațiune în dragoste. Altfel, societatea e aceeași
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
a continuat să curgă." William S. Burroughs, Junky, traducere și note de Sorin Gherguț, Editura Polirom, Iași, 2005, 230 p. Michel Houellebecq, Extinderea domeniului luptei, traducere de Emanoil Marcu, Editura Polirom, Iași, 2005, 210 p. Frédéric Beigbeder, Memoriile unui tînăr țicnit, traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu, Editura Pandora-M, Tîrgoviște, 2004, 152 p. Georges Perec, Un om care doarme, traducere, prefață și note de Nicolae Baltă, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, 125 p.
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
de furie, după fire. Fiindcă nu poți face nimic, asta e meseria, numai cine n-a trecut printr-o redacție nu știe că prostia banală e mai opresivă decît orice formă de cenzură și mai îngrozitoare decît orice șef idiot, țicnit, despotic sau toate laolaltă. N-am văzut-o totuși niciodată pe Adriana Bittel, în anii cît am fost colegi, exasperată ori măcar istovită de inevitabil marea cantitate de stupidități banale ce-i trecea pe sub ochi - și era vremea cealaltă, vremea
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
cu ,nava" ficțiunii. De data aceasta, nu e nici umbră de cinism la mijloc, ci doar o fascinație îndurerată: , Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a stricat: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un punt țicnit, s-a frînt în toiul mișcării: Ťorganele erau sfărîmate și maestrul nebunť!". Finalmente, ,moartea - ea a desăvîrșit opera nebuniei". Insulară în mijloc unor ironii care glisează ușor în gravitate, afirmația referitoare la armonie sugerează măcar existența și-n lume, nu
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
dea încă lovitura loviturii, o vede pe marea trăpașă (urmărită de ceva vreme) în stația de la Spiridonie. Moment electric. Cum stă înfiptă în trotuar ca un emfatic Tour Effel, ce-ar fi s-o șocheze, tupilîndu-se pe la spate și trecîndu-i, țicnit, printre picioare! - Ce-i cu dumneata, domnule, ești nebun?! îl sancționează ea rece. Umilit, e sigur că o va ocoli sistematic. Din clasicul David Lodge (trăind încă, vivace, în timpul nostru!!), o scenă de cuplu, cum numai londonezul o poate semna
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
din gură. Caută s-o insulte pe Olimpia și, în disperare de cauză, nedescoperind nimic îndeajuns de jignitor, imită, greșit, strigătul anterior al Tanasâcului) Banavagico! OLIMPIA: Aâââh! Văzutăr-ați?!... Păi, cum să ciufuliți?! Cine-i păcătoasa să vă lase?... Că și țicnitele e înlănțuite la pavilionul lor. Ar vedea ele pijama de bărbat... Ar recunoaște la caroserie de cordaci..." (pp. 10-11). Râdem cu poftă la lectura unor asemenea scene, în care vulgaritatea sănătoasă a Olimpiei distonează cu variatele tulburări mentale ale subiecților
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
cu delicateți de vers. Despre niște fire de păr: Era cenușa blondă, roșcată sau neagră a unei romanțe fumate." Monografia de Kuty cuprinde, la rînd, instituții după instituții, ale statului, ale familiei, ale literaturii. Povestea se termină cu savantul, un țicnit, "Regele Kuty cel adevărat". Care-ți poate da orice: Vreți un împărat? trosnesc din două degete, din două burice, și-l fac. Un prinț? mă scarpin după ureche. Am în buzunar zece guvernatori și doi prezidenți la subsoară - iar în
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
bizară a mamei/ Oriunde pot cădea în vis, el deține toate vârstele noastre/ Mă perpelesc în melancolie, o țară intimidată de moarte/ Și nebunia neamului meu de-a face gesturi/ Prin care n-o să mai fiu niciodată liber/ Tot mai țicnit, vezi bine, ca porumbeii din balconul vecin/ Ca un alergător prin Tibet purtând deasupra capului o flamură și/ Rugându-se-ntr-una: Nu mai veni și tu, tristețe,/ Să te adaugi dezamăgirilor.»” „Ideile politice au fabricat crime“ Și tot o apariție editorială recentă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
urmă, îmi picase fisa. Era clar că patronul mă crezuse rus. Îmi venise să râd singur pe bulevard. Și chiar râdeam de-a binelea, probabil, fiindcă un domn în vârstă întoarse capul după mine, compătimitor. Așa or fi unii, săracii, țicniți, pe vremurile astea... Îmi promisesem să nu mai vorbesc cu lumea decât cel mult franțuzește, ascunzându-mi identitatea. Chiar, cum ar fi sunat în franceză: Nebunii nu îmbătrânesc niciodată, și, uneori, nici oamenii de talent! Mergeam cu ceasul în brațe
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
e doar/ ieftin diluant" (Scotch peste luna aprilie), își asumă întregul edificiu de clișee care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
la gură, cu un ochi la vacanță și cu altul în alertă. Și cum era reclama aia cu „viața fără cash”? Aiurea de tot, că în Grecia zilelor noastre și negoțul se petrece în natură, din lipsă de „monetar”, evident. Țicnit premier mai este și Tsipras ăsta. S-a dus pe ruta est, a făcut spectacol la Moscova și Leningrad, pardon, Sankt Petersburg, cu Putin, adică a arătat Occidentului cât îl doare pe el la ortodoxie de gazele rusești via Turcia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92532_a_93824]
-
seara? Inimioare de pluș, roșii? Da, bineînțeles, dar la raionul “kitsch”. Fără frontiere. O seară la... Casino? Tot ce se poate. Sau la...Operă. Neconvențional. Și intelectual. O destinație turistică? Mie, da, recuunoossc:), mi-ar plăcea una cu totul exotică. Țicnită. De pildă,...ce-ați zice de Seychelles? Sau de undeva prin Barbados, dacă Jamaica sau Triunghiul Ber-muzelor nu vă ceva? Bineee, poate aveți alte preferințe? Dar un week-end “amețitor” printre zgîrie-norii din Hong-Kong sau Macau? Am auzit, iarăși, că printre
De "Valentin" [Corola-blog/BlogPost/99656_a_100948]
-
care pune în prim plan relația dintre cele două expresii sinonime într-o ureche și într-o dungă. Ambele sînt echivalente nu numai ca metafore ale devierii mentale și de comportament (DEX: a fi într-o dungă = "a fi nebun, țicnit"), ci și în utilizarea lor mai concretă (tot metaforică, la origine), în descrierea unei modalități de a trage clopotul: a trage clopotul într-o ureche "a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui, pentru a anunța o
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]
-
noiembrie 2004, cu ocazia Festivalului de Film BiFEST, când a vorbit despre experiența sa în publicitate. La editura Pandora M, parte a editurii Trei, au mai apărut de același autor "199.000 lei", " Dragostea durează trei ani", " Memoriile unui tânăr țicnit", "Nuvele sub ecstasy", "Egoistul romantic". Spectacolul "Dragostea durează trei ani", în regia lui Chris Simion, este o punere în scenă după romanul cu același titlu scris de Frederic Beigbeder. Din distribuție fac parte Cristi Iacob (soțul părăsit), Ilinca Goia (soția
Scriitorul Frederic Beigbeder revine în România pe 20 august () [Corola-journal/Journalistic/69316_a_70641]
-
ar fi „Cartea milionarului”, în rest „vasta producție literară este moartă, plină de clișee, inutilă, sămănătoristă, tradiționalistă, de necitit....” - V. Leac.), iar altele oneste și inteligente: „Probabil mi-ar plăcea să dau peste... o carte plină de umor și tragism, țicnită și totuși profund umană, implicată, dar și experimentală. În orice caz, ceva ce nu pare căznit, profund la modul forțat, dar nici zeflemea culturalizată. Până la urmă, acesta e pariul imposibil al literaturii mari: să producă povești fabuloase, dar în care
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
Pe urmă, avem nume de familie diferite. Nu știe lumea. Mi-aduc aminte, imediat după ce a dispărut, că unii îmi povesteau de Alex și de cum a plecat băiatul ăsta Dumnezeu știe pe unde și cum era el un tip cam țicnit, cu talent, scriitor, repor ter, ce o fi fost, dar dus cu pluta, așa, și nu știau că sun tem frați. Cei mai mulți aflau, pe urmă, de pe la alții. Veneau și-mi cereau scuze. Că trebuie să-mi fie greu, că o să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu contest, reveniri prea insistente în același și același punct, dar sunt și repropulsări semnificative ale personajelor tetralogiei, cum este, de pildă, aceea a lui Jiquidi însuși, menținut în volumele anterioare în linia a doua de interes. Acum Jiquidi, "unicul, țicnitul bătrân", "noul diavol", cum se autocalifică, este figura care domină spectacolul patimilor omenești din roman, oarecum dislocându-l din această poziție pe Mârzea, celălalt manipulator de conștiințe și destine. Amândoi acești emisari simbolici ai satanei ("Supremul Domn de Antracit") se
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Cu cât se simte mai grea, cu atât aerul se rarefiază mai mult în fabrica ei de țevi. un decor foto ce se pierde într-o umbră, ce generează alte vieți - bacteriile tâșnesc odată cu praful, cu apa, într-un ritm țicnit. Tot ceea ce apare în raza ei vizuală crește cu furie. Respiră adânc și încremenește în acel haos, deasupra ei, apa emană frig. Aksinya își face loc cu ajutorul coatelor și adoarme cu capul pe sicriu. Circuit Boris își acoperă ochii cu
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
conturul din ce în ce mai ferm al personalității de autor-verité, nu văd de ce ne-am lăsa - ca lectori lipsiți de candoare ce suntem - tentați de întâmplările și melodramele pieselor sale. Că Alexandru ajunge să îngrijească, pe bani mulți, un bătrân hemiparezic și totalmente țicnit căruia îi povestește viața sa - atâta câtă mai e - este, bineînțeles, un detaliu expresiv. Că, spre final, rolurile se inversează, iar italianul alienat se vădește a se fi prefăcut nebun dintr-o enormă silă față de cei din jurul său, e o
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]