42 matches
-
evidență satisfacție reușită profesională. Cortina roșie se ridică din nou. Iarăși, o inventie 100% a regizorului: pe un fundal muzical de sârbă olteneasca interpretată la fluier, apoi la drâmba, în ritm din ce in ce mai înfocat, agrementata cu glazura insolita a câte unui țignal de polițist și a unui claxon isterizant -, Valentin Mihali (Berenger) se lansează într-o pantomima foarte grăitoare. Robert Wilson simte nevoia aducerii acasă a lui Eugen Ionescu, a identificării dramaturgului cu spațiul cultural matrice. Din acest motiv, regizorul include în
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
tensiune reciproc depreciativă și totodată păgubitoare, cred, pentru cultura noastră. Explozii nu s-au produs, cel puțin până acum. Dar din când în când a mai răbufnit câte o supapă de siguranță și s-a mai auzit și câte un țignal de alarmă. Dar scurt și fără consecințe catastrofale, dintr-acelea care le plac redactorilordin presa mică, fie scripti, fie video. Dovadă că "sistemul" se află sub control - sub controlul sfintei indiferențe generale românești. Bineînțeles că, generalizând, exagerez, și că, exagerând
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
expresia unui infern cotidian reliefat În evenimente simple: “Primăvara sub formă de parc, singura accesibilă, și nervii rigizi ca dâra de zahăr de pe tort: << La mulți ani!>> Ecourile ciripelilor periate prin pene de plopi goi Încă, bucle lucioase rupte de Țignale, frâne, bufnituri”. Viața sub acest regim opresiv este lipsită de farmec, pălind În fața problemelor zilnice Înfruntate de oameni. Cu toate acestea, printre porii cărții pulsează o revoltă ascunsă, mascată În lăuntrul sufletului de teama de a nu face sau spune
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
minusculă, păstrând aievea atmosfera de epocă - biroul impiegatului, cu abac și șapcă la vedere, sală de așteptare, valize de lemn și saci de sfoară - îți cumperi biletul, urci în vagonul descoperit, controlorul în uniformă țaristă își face apariția, se trage țignalul și trenul pornește: greoi, în fum înecăcios, dar ce să faci, dacă așa se circula odinioară... * * * Și prezentul? După ce în 1991 letonii au făcut „revoluția cântată” - s-au luat de mâini, alcătuind lanțuri umane pe plaje, pe străzi, în parcuri
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
în care pătrunsese, fără nici o intervenție a conștiinței, aerul proaspăt, devastator adus de Iulia. În seara caldă, opalescentă, care ținea Bucureștiul ca sub clopotul unei meduze, balan-sându-l ușor în adierea de tei, la ora la care în Filaret se auzea țignalul lui Stere și șuierul personalului de Giurgiu, la ora la care Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Inima dumneavoastră e afectată. Ați suprasolicitat-o de ani de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac? El deschise larg mâinile: — Nimic. Continuați. Odihniți-vă cât puteți. Evitați frigul. Sunteți prea subțire Îmbrăcată. Se auzi un țignal și trenul vibră, punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul se Întoarse să plece de lângă ea. Dacă aveți nevoie iarăși de mine, sunt la trei compartimente mai Încolo. Mă cheamă John. Doctor John. Ea spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de mită. Îi rânji cu veselie răutăcioasă, arătându-și dinții lați și mari, apoi o luă pe scări În sus. Unu treizeci și două. I se păru că a auzit un țignal și sări peste ultimele trei trepte deodată. Trenul era În mișcare. Un controlor de bilete Încercă să-i bareze drumul, dar ea Îl dădu la o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alb, până când polițistul veni și se Îndepărtă din nou. Apoi Începu să urce. Trebuia doar să treacă de un etaj neocupat, dar când ajunse la fereastra de sus, asupra lui se aținti un fascicul de lanternă și se auzi un țignal. Nu se poate să fiu prins, se gândi el, nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un glonț, În timp ce creierul Începu să-i lucreze precum rotițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o purtase În podul antrepozitului de marfă, iar sunetul de țignal fusese unul din multele zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând cu nesăbuință gheața de pe tălpi, săltând câte două trepte o dată. Când ajunse la următorul geam, bătu ușor. Nu veni nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am putut pentru ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură din picioare și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul de Stambul. Ea dădu din cap În semn de Încuviințare și mâinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care s-a aruncat pe geam și să-i facem sfântu’ maslu. Dar nu erați acasă, am pus de la mine... Mă caut prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în portocaliu, cu șepci tot portocalii, suflă în țignale și împarte trecătorilor pliante. - E timpul să construim împreună viitorul! Partidul nostru luptă împotriva corupției! Viitorul nostru - o casă comună! Putem tăia capetele hidrei! Acum ori niciodată! Partidul nostru este un partid de oameni energici, de oameni curați! Partidul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O nucă prea tare pentru cei din preajmă. Monoclu. Barbă. Toți și-au lăsat. Știi ceva mai potrivit: un țignal! Vei sufla din răsputeri: va fi ceva infernal! Zi și noapte! Care pe care! Cu vorba, cu scrisul, așa cum ți-ai propus, va dura prea mult. Încă nu s-a inventat un sistem sigur de comunicare. Ești înțeles pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din Chemarea străbunilor unui câine. Animalul ascultă cu atenție. Nu pricepe nimic. Îi simți răsuflarea fierbinte, mirosul specific. Din când în când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ CUPRINS Caligraful Vânătorul de lupi albi Ceasornicarul Sindromul G. Labirintul de sticlă Cei trei copii-Mozart Șoseaua Femeia solară Conviețuirea mea cu Erika Spleen ∗ (lat.) - „Mă înfior povestind” (Vergiliu - Eneida). ∗ Făcând o pauză, sergentul a numărat optzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
agață și trage în zilele utilate de mâini asasine. 71. Reperaj: cântare de om, nu de fluier, prinsă cu lanțuri în temnița-cursă de șoareci, unde se petrece un orgiastic adulter între păduchii lați și mindirenii pureci. 72. Reperaj: fluierat de țignal, nu de flaut, pentru omul mic și nervos dintre Est, care execută o sângeroasă lovitură de stat-fault rănind jucătorii din Vest. 73. Reperaj: o atroce nebunie cu tâlc dusă în lanțuri la mănăstire, se roagă tare, tăcând mâlc, pentru viață
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
-o pâș-pâș pe trepte prin întuneric, că și-ăstea trozneau ca niște găteje de lemn uscat de brad care abia așteptau focul să le învăluie, prietenul meu a țârâit de vreo trei ori, s-a auzit o fluierătură înfundată ca un țignal scurt din spatele ușii plumbuite și cu un număr aproape șters, un nume care părea din alt veac și poate și era pentru că eu, chiar „studinte la istorie” n-auzisem în viața mea, ceea ce îmi va atrage ceva mai târziu un
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
ceea ce în provincie este exclus. Totuși, spectacolele stradale organizate de administrațiile locale nu pot fi un dar, în măsura în care sunt plătite cu banii contribuabilor... Ce farmec pot avea, însă, manifestările ambulatorii din piețele localităților, „atămâiate” cu fum de mititei, acompaniate cu țignale, goarne, claxoane, răcnete...? Aceste manifestări sunt concepute pentru un anume gen de public. Când stai 5-6 ore în picioare, adesea în frig, nu mai ești dispus să guști rafinamente și finețuri, de aceea organizatorii apelează îndeobște la trupe care pun
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
Poate că se afla și el în blocaj finaciar fără ieșire previzibilă la fel ca mine. Am început cu ghinion cum ți-am spus, că fermierul a căzut cu văzătorii pe mine și mi-a zis scurt: Roiu’ că scot țignalul! - și a trebuit să mă retrag în marche-arière, cu coada între picioare. Dar tot mi-a căzut în mână o coajă de la un husen de pe linia lui 257, mai jos de stația Sebastian, că nu-mi pierd euforma cu una
DRAGĂ CERASELLA CU DOI ,,L , de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364939_a_366268]
-
După ce-mi dorii atâta Bucuria unui clop, Coada lui de târnăcop Că ne-a răsturnat carâta! Și ne umplú de ocară La un colț de iarmaroc Cu limbajul lui baroc, Tutungiul de pe scară El sudalmă, eu - o palmă Un țignal pentru vardist (Cel mai ponosit și trist Da' nu-i ședea rău pe cal mă'!) Un plaivaz, o terfeloagă Și ne trase o amendă Ca să intre în agendă Ziua asta de oloagă Pălăria lui, pe ceafă Nasul meu - un castravete
BUCURIA UNUI CLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355910_a_357239]
-
Și plata orbirii cu toții o știm, Dar suntem nevolnici și fără putere Și-n graba de-a vrea, greșim și.....plătim Hora de draci - păreri personale - versuri E hora de draci cu pas cadențat În iureș nebun de bălțate veșminte... Țignale smintite bat ritmul turbat Și vorbe prea multe, gătite-n cuvinte... Furtună de vorbe, furtună de pași, Ce vorba întreagă, o face zăludă Furtună de gânduri, de bani nerămași... Furtună-n urechi ce nu vor s-audă... Cadența furtunii pe
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
vechi, cu aburi, Cu roți roșii și-un refren, Murmurat prin jgheaburi: Unde ești, te duc te-aduc, Cântă să m-adoarmă, Să mă simt un fel de cuc, Însă fără alarmă. Cand și când, la ore fixe, Să sune țignalul, Să mă vaiet cu prefixe C-am luat personalul. Să apară controlorul, Biletul să-mi ceară, Eu să fac pe călătorul Adormit în gară. Și atuncea, indignat, Să tragă semnalul, Să m-azvârle maniat, Să urc singur dealul. Să mă
FĂRĂ ȘINE SAU PERON de DORA PASCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369281_a_370610]
-
convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent!" la țignalul puterii neocomuniste, bine dată cu grimon. Nu e de uitat seara cînd, în plină sărbătoare a bătrînului teatru, actorii și-au rupt hainele făcîndu-și loc să-l poată pupa pe fostul primsecretar comunist de Iași, ajuns, oho, președinte de republică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Se-nvinețise, săracu, de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei, și cum s-auzea clopotele bisericii, cum s-auzea clopotul mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor, atuncea mămica, repede cu Sile-n brațe și cu gemenii de poală, stingea focurile iute-iute și fugea toți în pivnițele lui Spală-Varză. Spală-Varză avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
voce gravă : Dacă vom ști să ne păstrăm poziția de azi și nu vom risca viitorul țării prin cine știe ce imprudență... Acesta nu va putea, bineînțeles, să fie decât glasul amicului Victor. Partea a treia Jurnalul Profesorului Mironescu 22 august 1916 Țignalele sergenților de stradă, clopotele bisericilor și sirenele fabricilor au dat azi-noapte alarma de câteva ori. Apoi s-au pornit tunurile, care n-au încetat o clipă, și, printre ele, mitralierele. O beznă foarte deranjantă, prin care orbecăiam toți, nervoși și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caute un loc unde să parcheze mașina. Iar șoferii, lac de sudoare, Înaintează la fel cum face acum Carlos, pînă ce un polițist le strigă să oprească, mai departe nu se poate, trageți pe dreapta! Și Începe să fluiere din țignalul lui ca un nebun și să dea la o parte pe toată lumea, fiindcă se apropie Domnul Președinte al Republicii cu convoiul de limuzine negre care strălucesc În lumina soarelui, orbind mulțimea de sărăntoci care-și lipesc obrazul de geamul automobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăvălea pe jos de rîs, bietul de el nu mai putu suporta și-și Întoarse privirea, văzu un automobil care probabil că trecuse pe galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios și găsind soluția salvatoare, fluieră din țignal, cu pistolul la șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]