1,267 matches
-
întrucâtva liniștea. Asist impasibil la redescoperirea civilizației fără civilitate și a urbanismului fără urbanitate. Mă bucur că orașul explodează pentru că sper că se va redesena organic din schije și din ruine. Nu pot decât să sper, pentru că demență citadina mă țintuiește locului într-o fascinație tâmpa. Când am vreme pornesc să-i descopăr tranșeele, hogeacurile, ascunzișurile umbroase și locantele cu sclipici. Încet, încet, Bucureștiul reînvață să trăiască bine, să-și îngăduie fantezii culinare și ceasuri de loisir, muzici colorate, întâmplări cu
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
al meu s-a apropiat de mine și s-a așezat acolo, unde sînteți dumneavoastră acum, pe scaunul acela, în fața acestui fotoliu... S-a așezat, și-a sprijinit coatele pe masă, și-a cuprins fața între palme și m-a țintuit cu privirea fără să scoată nici un cuvînt. Am cunoscut atunci nemărginirea neliniștii. A fost un examen de conștiință desfășurat în tăcere și în timpul căruia nu mi-a trecut prin fața ochilor nici măcar o singură întîmplare din viața mea trecută; mi-am
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
personaj de-al său). Alt plan dezvăluie viața unui mic clan de români exilați - un tînăr proaspăt sosit din America își regăsește unchiul din Paris. O altă poveste este cea a lui Gigi Kent, un mafiot român din Paris, veșnic țintuit într-un scaun cu rotile. Și, în sfîrșit, avem povestea unui pictor român din America, de fapt un șarlatan care a pus mîna pe o miniatură de mare valoare furată din Paris. Toate scenariile de mai sus evoluează paralel un
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
prolificitate. Cum precizam la început, rețeta tinde să sufoce interesul destul de devreme în această etapă a creației lui Țepeneag. Cel care relatează toată povestea scapă în Maramureș de ochiul celui mai vigilent cititor al său, iubita. Faptul că Marianne este țintuită la pat într-un spital are repercusiuni interesante asupra narațiunii. Apar nu de puține ori combinații stranii pe care le-am putea numi "realism oniric". Este vorba despre întrepătrunderea relatării reci, de ziar (Țepeneag-personajul este și un înrăit colecționar de
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
nu este cîștigul traumei despre care vorbeam. Atunci cad lanțurile grele ale căsniciei - mai ales bărbatul își pierde dreptul la gelozie. Libertatea Marucăi se manifestă încă de la primele descoperiri erotice din luna de miere. La un moment dat, soțul este țintuit la pat vreo cîteva săptămîni de o febră tifoidă. Ea îl supraveghează grijulie, dar apăsată de o mică vină. Alături de camera lor, în hotelul de undeva din Grecia, era cazat un sirian, bărbat foarte frumos. Maruca lasă în fiecare zi
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
un defect: "Cu toate acestea, cîtă lume n-a admirat propoziția franțuzească zicînd: ce logică minunată: subiect, predicat și regim; iaca asta înseamnă limbă perfectă! Pe cînd în realitate este o neiscusință a limbei franceze de a-și lăsa propoziția țintuită într-un calup de care nu mai poate scăpa...".
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
care-ar veni de la semeni, când în realitate le aveați în suflet, erau acceptarea orgolioasă și păguboasă a celui ce greșit se vede frânat și depinzând de voia celorlalți: "nu-mi răstigniți cuvintele/ pe trunchiurile voastre de lemn/ nu-mi țintuiți mâinile/ învățate să mângâie/ vântul pe cer// lăsați-mă să alerg liber/ prin singura mea tinerețe". În zadar, acum, regretele! Trebuia să fi insistat la vreme și să fi publicat atunci, chiar într-o revistă de provincie, poezii precum asemeni
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
avere, ca și Blagu de altfel, soțul molâu și supus în toate, Sida este o Mara, într-adevăr, ajunsă însă în faza decăderii și a oribilei decrepitudini trupești. "Molohul de grăsime" e doborât de boli, femeia clocotitoare de odinioară e țintuită la pat de paralizie și moare înaintea bărbatului deși e mai tânără decât el cu 24 de ani. Îi supraviețuiește așadar lipsitul de voință Blagu, care fiind astfel adunase totuși bogății, a căror grijă o are în anii din urmă
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
în paginile de foileton ale unui mare ziar ("Frankfurter Allgemeine Zeitung"). Îi adresează așadar confidențial o scrisoare redactorului șef (Frank Schirrmacher), încredințîndu-i acestuia manuscrisul. Răspunsul la scrisoare este publicat în ziarul amintit sub forma unui act de acuzare. Autorul este țintuit la stîlpul infamiei nu pentru eșecul demersului său literar ci pentru virulența discursului său antisemit. Schirrmacher consideră romanul lui Walser "un document al urii", "o execuție publică", "asasinarea unui evreu"... Căci Moartea unui critic este un roman cu cheie, o
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
l-a publicat și la cine se referă. Nu e o șaradă. Dacă pare un joc, trebuie să precizez că nu este al meu, ci al istoriei literare. Iată textul: "După Bestia dlui deputat Diamandi, piesa în care autorul a țintuit la stîlpul infamiei o femeie din aristocrația de astăzi, iată-l acum pe alt deputat, pe dl Ionescu-Quintus, introducîndu-ne, aproape cu aceleași mijloace rudimentare, în viața elitei române. Ridicînd o perdea după cealaltă, ne lasă să privim o serie de
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
unor ființe depersonalizate, elementare, dar bune de muncă, și care, printr-o politică ingenios-diabolică, erau programate să li se șteargă memoria. Și Cartea cărților interzise, așa cum o intitulează în ediția lui Victor Frunză ( 500 p. cu aproximativ 8000 de titluri țintuite la stâlpul infamiei) își propunea să servească din plin acestui scop, în fond, un atentat la ființa noastră spirituală. Ideea autorului "anonim" ( cine altul decât P.C.R.?) era să fie cu desăvârșire eliminate lucrările de sorginte fascistă, nazistă, legionară, antisemită, dar
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa că zic prea multe când pielea nu mă-ncape?/ Când m-aținteau cu milă să-i țintui n-am jurat?/ Dar m-am codit, iar astăzi de ei nu sunt scăpat.// Deci hai, dă-mi o povață sau într-un fel m-ajută/ Cum spui? Că nevăzuții adeseori se uită?/ Nu-i văzui ochii însă, mă crede
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
apă". "Ba da, era Sibyle", repetam eu, supărat. Cei doi nu se mai vedeau, dispăruseră după clădirea băilor termale. Eram sigur că fusese ea. Îmi părea atât de rău că nu mă repezisem, nu alergasem după ea, ci rămăsesem ca țintuit acolo, la malul bazinului. Nu mai era îmbrăcată ca fetele din basmele lui Grimm. Începusem brusc să dârdâi, îmi clănțăneau dinții în gură. Ne-am întors amândoi tăcuți la hotel. Pe alee, din când în când, închideam ochii să văd
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
alții cu nuiaua, alții cu biciul, alții cu cureaua sau, în sfârșit, alții cu frânghia. În fiecare din aceste chinuri vedeai o priveliște nouă și constatai o răutate nesfârșită. Unora li se legau amândouă mâinile la spate apoi, stând așa Țintuiți de un stâlp sau de o bârnă, li se întindeau trupurile așa Țintuiți cu anumite unelte și li se smulgeau din încheieturi mădular după mădular. În astfel de torturi călăii aveau ordin să lovească în orice parte a trupului, nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu frânghia. În fiecare din aceste chinuri vedeai o priveliște nouă și constatai o răutate nesfârșită. Unora li se legau amândouă mâinile la spate apoi, stând așa Țintuiți de un stâlp sau de o bârnă, li se întindeau trupurile așa Țintuiți cu anumite unelte și li se smulgeau din încheieturi mădular după mădular. În astfel de torturi călăii aveau ordin să lovească în orice parte a trupului, nu numai în coaste, ca la ucigașii de rând, ci cu uneltele lor puteau
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în vol. Scrisorile către persoane oficiale, către diaconița Olimpiada, către alte persoane, Edit. I.B.M.B.O.R., p. 210-211) Rugăciuni ale martirilor înainte de moarte „Au fost puse în jur toate materialele necesare pentru rug, iar când a fost vorba să fie Țintuit, el le-a zis: lăsați-mă așa, căci Cel ce-mi dă tăria să îndur focul, Acela îmi va da și puterea să rabd nemișcat pe rug chiar și fără siguranța cuielor voastre. Astfel nu l-au mai pironit, ci
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Cuvântul autorului Poezia este un om Ea poate deveni icoană, nețărmurire, regină medievală din țările de jos, trestie unduitoare, freamăt continuu, noapte în loc de zi. De cum apare în lume devine prizonieră, în litere de aur poate fi țintuită. Adesea coboară între văi, se-apleacă spre stânga, rămâne un timp în propria-i singurătate. Poezia este asociată mai întotdeauna cu tristețea. Bucuria din poezie este legată de suferința fericirii. Furtuna este învinsă, vrăjită de cântec, obosită numai de către poezie
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
al exegezei - scrise cu profesionalism și aplomb de Dumitru Ioncică - respectă imperativul absolut cerut de scriitorul american Paul O’Neil: ,, Întotdeauna, apucă cititorul de gât în primul paragraf, afundă-ți degetele în beregata lui în cel de-al doilea și țintuiește-l de perete până la ultimul rând”. Iată intro-ul editorului: ,,Publicăm pentru prima dată în limba română un ansamblu din scrierile istoricului italian Carlo Troya, apărute între anii 1844-1857, care dezvăluie un desen istoric incitant, în care neamul daco-geto-goților, unul și
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
întunecate de nori și de ploaie nu aveau de gând să se ofilească. Se amestecau în ele pruncia, miezul vieții și destrămarea, le uda o aghiasmă eternă ciorchinii pe ramuri și nimeni nu mai știa să oprească, trăgând de zăbale, țintuind alergarea în hamuri. Doamne, cât de liberi și de nesmeriți se înalță pe ei, se bulucesc, se sufocă, înjură, stufăriș de mădulare și de cuvinte, închide-le gura cu un dumicat de prescură. Ține-le firea în lanț, găsește-le
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-au țintuit păcatul Și iertarea. Dacă mai ești acolo, Pune un oștean Să-mi înțepe coasta cu o sulița, Pentru a simți Ca exiști I feel that you are (...) „Except I shall see în his hands the prinț of the nails, and
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
fuga atâtor vâltori prin care duhuri și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând a muri inorogi coborau în tresărirea fecioarelor pe valea suspinelor, pe cărări de lună bătute țintuite cu flori îndărătnice tainei și trecerii - îndelungă-i pânda în care dorm vânătorii visând să doboare neizbăvirea și visul din urmă în arătarea tărâmului prejmuit de mistere învățând a muri dăm floare ascunsei livezi Fluture neiertîtor acest fluture sălbatic strigoi
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Montană Te voi găsi firește pe cărarea ce duce spre ascunsa avere montană cu brațul înălțat de valul văzduhului cald cum o pasăre căutînd mîngîierea în clipa aceasta țintuită pe-o culme în timp ce Soarele-și face încă de lucru trage argila udă a șesurilor ca pe-un năvod plin de pești o dăruie altui pisc capricios ce nu-l recunoaște. Visuri Visuri visuri înfundate aidoma țevilor de la canalizare cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervoarele de apă până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-ară-tau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
stinsă la jumătate, își lega de ruj câte un fulg greu, aruncându-se în zăpadă. * * * }ipătul iubea moartea, ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Dincolo de ușă: grilajul ce se deschidea strângându-se ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu cel de vaselină ce impregna cablul de sârmă împletită de care atârna această cușcă elegantă. Pe o plăcuță de aramă țintuită deasupra butoanelor din ebonită verde, un semn nemaivăzut: &, urmat de un cuvânt la fel de enigmatic: Sons. Erau anii când la radio se cânta "Toată ziua-n ascensor,/ Ori mă sui, ori mă cobor,/ Sunt un bun conducător,/ Sus, jos și iar
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]