4,325 matches
-
pierde echilibrul, cade pe spate și zace la pământ cu picioarele În aer, urlând Într-una. Actul al doilea este format din cântecul lui Kipara despre „porumbelul cel orb al pădurii”, unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de sete, deoarece izvorul secase. Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
neagră!” Descrierile se succed apoi, enumerativ, ca o avalanșă. Uneori se strecoară ca un fior liric, poate de nuanță simbolistă: „ Prin eucalipți cu flori roșii zboară În stoluri păunii verzi. În munți, cocoșii sălbatici se-ngână În cântece, și-n țipetele lor se zburătăcesc ca iluziile din cugetul oamenilor”. Ca orice călător modern, D-na Oltea nu crede orice și oricum. De multe ori se delimitează, luând În derâdere naivitatea multora. Astfel, din misterioasa căciulă ce i-ar fi aparținut lui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este atât de infiltrată, încât extrude din cavitatea bucală (figura 47). Din cauza macroglosiei, hrănirea copiilor devine dificilă. Copiii cu mixedem congenital au o talie normală la naștere, dar au frecvent o greutate mai mare, din cauza retenției hidrice generalizate. Au un țipăt răgușit, din cauza infiltrării corzilor vocale, dar sunt în general foarte liniștiți și tăcuți. Musculatura este hipotonă, abdomenul este destins, luând aspectul de abdomen de batracian, adesea însoțit de hernie ombilicală. Tegumentele copiilor cu mixedem congenital sunt uscate, infiltrate, cu tentă
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
elemente realizate, care pot și trebuie să fie dezvoltate. Este suficient să ne aducem aminte de capitolul Spre socialism, în care ritmul dinamic al versurilor sugerează imaginea impresionantă a înaintării patriei noastre către orânduirea fericirii depline: Mașina aleargă nebună. Cu țipătul viu și fierbinte De-i vifor sau vremea e bună Noi mergem mereu înainte.” Horea nu mai este singur de Nina Cassian îi oferă lui Paul Georgescu 19 ocazia de a descoperi o virulentă recrudescență a formalismului: „Comparând volumul Horea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
întrebătoare - e asta o vreme de scris? Într-adevăr, căldura era înăbușitoare. Tot discutând, începeam să capăt impresia ciudată că anumite argumente devin nevalabile la mari temperaturi. Și iată după o cotitură micul nostru automobil galben opri brusc cu un țipăt ascuțit al frânelor. - Ce s-a întâmplat? - Nimic spuse șoferul calm - repară pavajul, n-am știut, trebuie s-o luăm pe altă stradă. Am scos amândoi capetele pe ferestrele mașinii. Împrejurul cazanului cu smoală încinsă, cinci oameni goi până la brâu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la telefon, siderată. — Te-ai sculat la ora patru dimineața doar ca să verifici dacă Danny are Dr Pepper În camera de hotel? — E ok! zice părînd să nu aibă nici o problemă. Așa e În lumea modei! — A venit! aud un țipăt dinspre ușă. A venit Danny Kovitz! — Buffy, trebuie să plec, zic grăbită și Închid mobilul. În timp ce mă Îndrept spre ușile de la intrare, zăresc pe stradă o limuzină și mă Însuflețesc instantaneu. Incredibil ce mare vedetă a ajuns Danny! Apoi ușile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care discută cu partenerii lor și au În mîini broșuri intitulate „De ce să alegi Cavendish?“. Pe hol merg grăbite două moașe, vorbind despre „operație“ și „blocat“, cuvinte care nu-mi place deloc cum sună și, dintr-o Încăpere Îndepărtată, aud țipetele unei femei. Mi se strînge stomacul cînd o aud și, cu mare efort, reușesc să nu-mi duc mîinile automat la urechi. În orice caz, nu era neapărat un strigăt de agonie. Probabil că țipa pentru simplul fapt că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să fiu cît mai tăcută cu putință. — A scientologiei! face ochii mari Paula. E incredibil. Apoi se Încruntă, alarmată. Dar n-ar fi trebuit să nu vorbești deloc? — Eu sînt genul care are voie să vorbească, Îi explic. Dar fără țipete sau ceva de genul ăsta. — Uau. Știi, nu cred că am mai avut vreodată aici vreo scientoloagă! pare că s-a Însuflețit brusc. Te superi dacă le spun la vreo cîteva colege? — Du-te! Încuviințez absentă. CÎnd ea fuge din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mânuiește cu un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit: Și au înțeles cu toții povestea exact cum nu trebuia incredibilele țipete ale patimii mele sunt probabil de vânzare (printre școlari) Vorbe aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unui chef organizat de Bozoncea, Paraschiv i-a propus Didinei să meargă cu el. Rivalii s-au încăierat. Bozoncea a scos-o pe Didina în curte și a bătut-o cu bestialitate, cu sadism, în cântecele lăutarilor care-i acopereau țipetele, de-i plângeau toți de milă. Paraschiv, și el cotonogit, zăcea cu fierbințeli în trup. Când și-a revenit, i-a apărut bănuiala că Didina îl trădase și era otrăvit de ură. Didina nu a avut curajul să fugă cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!" 5Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8A fost dezvelit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se simte în volumul Zăpada mieilor (1944), dar timbrul redevine puternic bacovian în Lacrimile pământului (1944). În acest volum, B. părăsește universul marin pentru a evoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Iași, 1996; Patimi în Labirint, pref. Constantin Dram, Iași, 1997; Infernul albastru, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
amenințătoare și a spus: "Ferice de părinții care v-au dat naștere!" Dr. Angelescu a încercat să-i facă pe studenți să judece rațional. În cele din urmă (ca și Iorga puțin mai înainte) vocea i-a fost înecată de țipete și reacții necontrolate. Iorga nu și-a mai ținut cursurile la universitate. A revenit abia în iunie pentru examene 124. Începînd din decembrie 1922, universitățile din România celebrau în fiecare an (în decembrie) o așa-zisă "Vacanță Națională Studențească" în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
caută prin buznare. În buzunarul interior al hainei s-a găsit o perie de dinți „Nivea” pe care-i gravat litera „H.” Se mai găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa de comunicare, de fior liric, o absență. Țipătul „expresionist” este mai mult tăcere, ecoul unui sunet, încremenire. Natura se denaturalizează, peisajul se construiește din afară și rămâne exterior, legătura cu eul liric se estompează, sub presiunea unei imperioase nevoi de obiectivare, de distanțare - un „exod” al eului din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea ei sub semnul identificării cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
popularizare nu doar a operelor artiștilor tineri, dar și a lor în spațiul public. A. Séon vine cu un mic medalion, Disperarea Himerei, unde Himera nu are nimic din ceea ce o consacră mitologic ca monstru, ci este antropomorfizată, lansând un țipăt în vid. Doar privirea spectrală o mai poate asocia interregnului monstruos. Sentimental-dulcege, în același stil Art Nouveau, avem schița în peniță a lui N. Vermont la pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip terifiant se ivește din tenebre, cu pupilele dilatate de groază și cu gura larg deschisă, parcă în modularea unui țipăt mut. Ivită deasupra capului tăiat, masca meduzantă reprezintă figura angoasei și a sacrilegiului. Apariție fulgurantă și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să nu-și facă probleme pentru ei. Relația dintre Ion și Ana merge din ce În ce mai rău. Ion o batea din ce in ce mai des, chiar dacă era Însărcinată. Au luat-o durerile facerii și a născut un băiat, ajutată fiind de Zenobia. Ion era impresionat, țipetele copilului Îl bucură, dar Îl și supără În același timp. Titu a călătorit până În satul Lusca, purtând-o În inimă pe Roza. După ce s-a stabilit acolo, a cunoscut o Învățătoare de 25 de ani, pe nume Virginia și s-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se prăbușeau în zăpadă. Românii îi călcau pe cei căzuți sub copitele cailor. Plângeau copiii care înghețau. Se auzeau strigăte de groază și se cerea îndurare. Spre seara acestei prime zile, trupuri de oameni degerați zăceau pe străzi. Se auzeau țipetele celor goniți din Odessa în lagărele morții. Slobodca se transformase într-o cursă gigantică și n-aveai unde să te ascunzi. Peste tot erau jandarmi și polițiști români"74. Guvernatorul Transnistriei, profesorul Gheorghe Alexianu, a vizitat ghetoul între 3-5 noiembrie
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
-i pot contempla simțuri se strâng în albia neștiutoare resturi de lume din care mă smulg Rescriere încerc să cad la învoială să mă scutur de mine un pact cu timpul e chiar utopia prin care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească în inimă Note de drum în depărtări tălpile zeilor strîng varul și creta pe Olimp tronul lui Zeus mai adevărat decât orice așezare
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
pe poduri rostite în somn când sloiuri deschid o silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]