4,325 matches
-
zile, când domnul Arsu era plecat din școală, urletele noastre generalizate au creat impresia că este în școală un incendiu, o inundație, că s-a prăbușit un zid, că au năvălit barbarii, mă rog, s-a ivit un cataclism, pentru că țipetele zburau departe, până în șosea și, chiar dincolo, în curtea bisericii (vis-a-vis de școală) unde trebăluia părintele Băluță cu niște gospodari. Precis că părintele Băluță a crezut că a luat foc școala. Așa ne-am pomenit cu dumnealui în clasă, având
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
o prețuire a momentelor cruciale ale vieții în care am fost alături de tine, luând decizii corecte ... Ultimele clipe, chinuitoare, nespus de chinuitoare pentru tine și pentru mine, parcă nu se mai sfârșeau. Tăcerea mea în momentele de despărțire a fost țipătul interior de durere și deznădejde. Conștientizam plecarea din viața aceasta a unei stele ce se depărta tristă, dar poate, în același timp fericită ... Mi-am dat seama că m-ai părăsit cu adevărat, când ți-am auzit ultima suflare pe
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
Printre pomi în floare sau cruci mucegăite, Împarați ai clipei sau suflete spoite... S-au deschis in față-mi tainicele porți. Se-aștern înainte-mi mii și mii de morți Care luând răsplată,jalnic tânguiesc Visul dat risipei - traiul omenesc. Țipete prelungi adânc mă înfioară, Râsete și plângeri,răcnete de fiară... Mă așteaptă văd și-o prietenă veche : Zeea Libitina cea fără pereche În Olymp și-n Tartar și chiar pe pământ, Între ce-i demonic,între ce e sfânt. Luându
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_vai_de_lumina_cruti_cristian_1385687625.html [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Anotimp > MIEZUL NOPȚII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Temerile ies din ascunzișuri Dorm bărbații în orașul mort S-au spânzurat catargele în port Ca niște spade pline de tăișuri Un țipăt scurt de buhă plânge Spintecând văzduhurile-n două Prin hornuri coșcovite luna nouă Toarnă raze cu miros de sânge Referință Bibliografică: Miezul nopții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
MIEZUL NOPŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Miezul_noptii_0.html [Corola-blog/BlogPost/361748_a_363077]
-
Câinele mârâie la Simfonia a V-a, a IX-a , se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta viață. L-am întrebat odată pe un fost ilegalist - ce este fericire, adică fericirea în comunism. Nu am înțeles mare lucru, cred că nici el nu știa. El repeta doar că istoria a fost nedreaptă cu săracii. Bun, acum
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dom_colonel_boris_mehr_1386652905.html [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
cuvintelor colecționarul de vene a ridicat prețul de astăzi nimeni nu mai moare de unul singur se va întruni un comitet de jurați să decidă omorâtul sângele va gusta rădăcinile tăișului din inima fiecărui socrate ce decide să piară în țipătul dezgolit al arenei oare aș putea plagia o întâlnire autentică cu moartea? Referință Bibliografică: reflexia glasului meu curge cuvânt / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian
REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Reflexia_glasului_meu_curge_cuvant.html [Corola-blog/BlogPost/355664_a_356993]
-
-l copleșise cu atâta dragoste și dăruire ca această făptură necunoscută”, ca și trăirea pământeană a ființei fantastice, a fetei: „Uită pe moment de propria-i existență și se lăsă pradă acelor minunate clipe de iubire. Deodată femeia scoase un țipăt de plăcere și-și înfipse unghiile în mușchii săi puternici”, după care scriitorul surprinde veșnica tranformare a vampirismului, o trăire pe vecie în captivitatea acestuia „apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpunseră vena. Cavalerul simți cum sângele
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417122605.html [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
apreciem descrierea scenelor derulate de scriitorul Nălbitoru, fiind convinși că asistăm la secvențele unui film, așteptând cu nerăbdare imaginile următoare: „Bărbatul îi sărută buzele pline de sânge, apoi îi prinse lobul urechii între dinți și-l perforă. Femeia scoase un țipăt de satisfacție, în timp ce el simți în gură gustul plăcut al sângelui vampiric. Pe nesimțite fură înconjurați de cavaleri eleganți și domnișoare senzuale ce pluteau într-un dans amețitor. - Oare cine zicea că vampirii sunt făpturi rele? - exclamă tânărul. Vampiricele chiar
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417122605.html [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
secționând rotundul, dăltuit pe stâlpii porții. În adâncul fântânii, între două mâini-ciutură, curg peste sunete surde tăceri. Sufletul, pironit de remușcări, topit în absolut, poartă sunetele marelui clopot, căzut sub umbrela turnului de veghe. Cerul de plumb se sparge de țipetele morții. După echinocțiul de primăvară învie în aer Spiritus Sancti, oamenii se miră, cad în genunchi primind în inimi mântuirea. Referință Bibliografică: Suflet topit / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II, 12 martie 2012. Drepturi
SUFLET TOPIT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Sectionand_rotundul_llelu_nicolae_valareanu_1331541364.html [Corola-blog/BlogPost/354529_a_355858]
-
un mormânt care să fie deschis prin har sfânt. „Templul este fierbinte mereu/ tămâia și jertfele și inimile/ îl țin încins/ așa cum cuprinsul se încinge de necuprins.” Eternul Cuvânt Prin urmare, citind versurile scrise de Theodor Damian, ajungem la acel „Țipăt dintâi”, la acea întâlnire cu originile a tot ce există, pentru ca în final, să ne întâlnim cu noi înșine, stând la margini de ceruri și de pământ, așteptând învierea aceea ce nu poate niciodată să moară - Eternul Cuvânt. Octavian CURPAȘ
FILOZOFIA LIMBAJULUI LIRIC A „EXERCIŢIILOR DE ÎNVIERE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_filozofia_l_octavian_curpas_1364712457.html [Corola-blog/BlogPost/345502_a_346831]
-
Publicat în: Ediția nr. 866 din 15 mai 2013 Toate Articolele Autorului IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ERAM UN FEL DE AER LÂNGĂ MUNȚII CARPAȚI Eram un fel de moarte eram un fel de-a fi eram un fel de aer lângă munții Carpați un cer pustiu deasupra unor popoare albe pe-al cărui fund
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
de munți pe cer Și se vedea pe dealuri Cumplita lumii fiară Și se pierdea în zare Și-n cețuri de apus Caii-nfloreau albaștri Triști proiectați pe râpi Ducând pe ei poporul Arzând și violet Răsunau codrii roșii De țipete și toamne Și-un corn se-auzea straniu Din începutul lumii Și răsărea pustie Țipând înalt sub cer Și se-ndoiau demenții C-ar urmării ceva Și-n liniștea de sfere Și toamne de uraniu Apărea însăși fiara Pe fața
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
șoricelul?! Înfuriat? Zemos?! se auzi dinspre Diplomat curiozitatea pseudo-amicală. Cu lehamite, Papa apucase căpșuna-șoarece de un picior-scobitoare și-o introdusese în întregime în gură, începând s-o mestece răzbunător. Flower-Power se alarmă din ochi, dar gestul i se termină în țipătul lui Papa: -Ce e asta?! M-ai otrăvit?! Nu era destul atacul vizual? -La cât ești tu de veninos în grai, nu te teme, nu mori! îl zgândări Babacul, care-și mutase pisica portocalie pe farfuria proprie, admirându-i codița
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
vocea lui tata-mare care îl striga cu disperare nu l-a adus înapoi la poartă, decât după ce a reușit să vină în gură cu o bucată destul de mare din stofă. Vecinii, atrași de lătratul furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă vecină. -Ce căutau la mine în curte
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-am trazit în țipete și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu, am sărit din pat ca o nebună direct în ghetele puse lângă sobă și am dat fuga în curte așa cum eram în pajama. Când am ieșit, într-o secundă i-am văzut pe
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DINCOLO DE AVATAR Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului printre țipetele mele de durere aisberguri pe cer în oceanul unei vieți zbuciumate, durerea nu a mea, a tuturor - printre evlavii și păcate poezia îmi e vapor, mă aduce la mal din toate viețile trecute și viitoare se face luntre între secole
DINCOLO DE AVATAR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1463126787.html [Corola-blog/BlogPost/385023_a_386352]
-
își hrănește clipele cu iluzii, trăirile-i extatice căpătând gravitate în fața întrebărilor inerente despre soarta omului în lume. Umbrele lăsate de lucruri și „pe fruntea schilodită de așteptare” sunt motiv de neliniște și meditație asupra efemerului. Conștiința se ascute până la „țipăt” disipat într-o curgere nisipoasă. Exemple ca: „atârnată de umbra ta”; „aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi...”; „și o las dezbrăcată în verdele fals,/ mimând veșnicia...”; „adăpostul amurgului/ se năruie”; „Viața/ se sfărâmă/ ziua/ părăsită/ de soare/ va lumina
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru doar ecoul mai susține vântul în amurg înlănțuit de trupurile amorțite în cenușă nu vreau să fiu viu în tine nu poți să mori singură de mine Referință Bibliografică: am existat în tine / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AM EXISTAT ÎN TINE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Am_existat_in_tine.html [Corola-blog/BlogPost/356482_a_357811]
-
buletinele, după cum le primim sub imediata impresiune a catastrofei. Un membru al teatrului ne narează: ,,Eu mă aflam jumătate îmbrăcat în coridorul scenei, când, la al doilea semnal de începere, 5 minute înainte de 6 și trei sferturi, se auzi un țipăt de groază pe scenă. Alergai pe scenă, care era în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
până la loje. Fugii în stradă și întâlnii pe directorul Jauner. Ajungând în fața teatrului, se părea că publicul a ieșit deja și, nemaivăzând pe nimeni ieșind, credeam că toți au scăpat. Știam că gazul ardea pretutindeni și că, 5 minute după țipătul de groază, casa era toată iluminată încă. Mă întorsei și intrai iar în partea din dos a casei, de unde se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine, garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare și din balcon sare un om în pânză. Acest esemplu fu imitat și de alții, chiar și de
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
mi-ai atins buzele cu o petală catifelată apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed am zâmbit sub mângâiere; primăvara plângea suav cu petale de mătase udă sânul stâng îmi tresărea în așteptare m-ai sărutat mușcat acoperindu-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din floarea care se odihnea mirată în palma ta vin inserări de vise și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășie înroșindu-și florile albe în cireșe te aștept Evă tăcută și
(NU ŞTIU DE CE SUNT TRISTĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_nu_stiu_de_ce_sunt_trista_nuta_istrate_gangan_1349132196.html [Corola-blog/BlogPost/359027_a_360356]
-
soare, făcând balonul să se ridice. Cucaras, în picioare, cu mâna streașină la ochi, scruta plaja de la un capăt la celălalt. Vântul dinspre uscat, din ce în ce mai viguros, încerca să abată balonul copiilor spre larg. Aceștia se opuneau cu toată energia, scoțând țipete ascuțite. Soarele intrase într-un fel de pâclă, încât dimensiunile discului său păreau să se fi mărit. Asta e prea de tot, murmura Cucaras. E prea de tot, frate! Toate au o limită. Nu lăsa limpede să se înțeleagă la
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
de relatarea bătrânului căpitan, încât zgomotul puternic, survenit pe neașteptate, mă determinase să tresar puternic. După încetarea modulațiilor sale prelungi, un vânt prăfos măturase plaja, aruncând în apa mării mai multe obiecte ușoare de pe țărm. Câțiva oameni se repeziseră cu țipete să-și strângă lucrurile risipite, zorindu-și copiii să renunțe la joacă. Mă ridicasem să văd ce se întâmpla dincolo de peretele șandramalei, lângă care stând fusesem feriți de efectul circulației tot mai intense a curenților de aer. Observasem numaidecât că
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]