311 matches
-
briceagul alții vorbesc o limbă numai de ei știută cu propriile umbre prin singura ființă vie a fumului de țigară toți își privesc cu poftă și sete venele (cu poftă și sete). relax dragilor: suntem o țară frumoasă în toată țipenia ei. în curând viața mea dar și ale voastre vor ajunge într-o câmpie amnezică proaspăt ninsă scrisă cu păsări lungi negre. o lună de ploaie pustie ascultă dominique: așa nu mai merge. ultima dată te-am văzut conducându-ți
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
poate alerga prin păpușoiul din Moldova, cel de la periferia orașelor, de la marginea blocurilor, de la începutul pădurii. Liziera se vede undeva în depărtare. A scos tricoul îmbibat de sudoare și l-a aruncat în sus și pe ăla. În jur, nici țipenie. Blocurile sînt departe, se văd numai ca un semn indecis. Îi văd carnea. Uleioasă de transpirație. Și țîțele sărind ca nebunele. Are țîțe mari, vindecătoare. Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
lui. S-a furișat pe cărarea de lângă gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul de pământ de pe muchia dealului, drept la Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș, neîntâlnind nici țipenie, cum și-a dorit, după destul umblet, taman când s-au crăpat zorii, s-a văzut sub nuc la vie... Destrămată, noaptea se topea din ce în ce, sub iureșul albastru al dimineții. Lumina proaspătă străfulgera prin iarba fragedă și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
la casa care-i aparținuse bunicii sale. Era o construcție pipernicită din lemn, cu o mazuzah 1 mică și ruginită atârnând încă la intrare. Nu-și pierduse acoperișul, în schimb nu mai avea nici uși, nici ferestre. În preajmă, nici țipenie de om. Lui Melmont i se întoarse stomacul pe dos când văzu vechea sobă din bucătărie făcută țăndări. Abia atunci înțelese că zvonurile care-i ajunseseră la urechi erau adevărate. Fuseseră uciși toți. Un corb croncăni undeva în apropiere, de parcă
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
pe loc, ori de unde ar fi, greu de-nghițit galbenul, aurul pur al iubirii mele târzii, clopot de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici țipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi înainte norocos în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor și moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
unui țânc prins cu mâța-n sac / așchii de lună îmi atacă imediat zona mâloasă a nervilor sar ca ars direct pe burta întunericului țeapănă și catifelată / o apuc de plete și-o balansez ca pe-o păpușă gonflabilă nici țipenie de coasă prin jur asta mă înfurie și mai rău o trag spre mine o înalț un pic peste un nor obez și-o proptesc cu spatele de rai într-o poziție care să-mi convină îi rup chiloții fragezi
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
faceți așa și așa! Și noi făceam. Venea alta, zicea: Da' ce-i asta? Dați totul jos. Faceți cum vă spun eu! Și noi făceam. Era un șir de magazine pe un bulevard imens în plină construcție. Nu trecea nici țipenie. Singurii oameni erau niște muncitori sus de tot, pe schele. La sfîrșitul programului venea prima ministră: A! Da' ce-i asta? V-am spus să faceți AȘA ȘI AȘA! Nu plecați pînă nu executați ordinul meu! Asta a fost demult
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
găsit de reparat deasupra mea și ridicînd privirea l-am văzut pe Heidegger dădea să coboare să se spovedească deși cam asta făcuse toată viața numai că obosise să tot urce și apoi de la o vreme nu se mai vedea țipenie de ființă s-a uitat la mine și mi-a spus mai sînt cîteva evenimente cîteva firimituri împrăștiate după ospăț nu le dă nimeni nici o atenție privește poemul se umflă în curînd va ceda lumea se va termina brusc fără
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
și pline de spini. Poștașul îmi descărcase bagajul lângă mine și se făcuse nevăzut cu căruță cu tot. Închipuiți-vă, domnilor, poziția mea. Străin, într-un colț de pământ necunoscut mie, rătăcit într-un sat unde nu se zărea nici țipenie de om, înconjurat de vro douăzeci de câini, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de francez, neștiind nici limba, nici obiceiurile locului! Închipuiți-vă toate aceste împrejurări pe capul unui om și mă veți crede lesne dacă
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
aflat în capătul opus al satului, poate să însemne o oarecare revitalizare a locurilor. Pârâul Brus-nicel, care străbate așezarea, este traversat de podețe, și acestea foarte recent construite, din beton. Pătrundem în sat. Soarele pare a fi coborât pe pământ. Țipenie de om. Avem totuși noroc. De după o ușă înaltă se ițește capul unei fetițe. După port, pare de la oraș. Am nimerit. Acolo locuiește omul cu cheile de la biserică. Pentru că, de fapt, pentru biserica de lemn am străbătut atâta amar de
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
urmărește permanent. În stânga ai piatră, în dreapta tot piatră, stânci de pietriș și de nisip întărit, un drumeag pe care încerci să ți-l croiești din greu cu mașina în deșertul Sahara, printre bolovani și scaieți. Nici urmă de locuințe, nici țipenie de om, doar deșert sterp, inuman, dușmănos. Și dintr-odată te trezești că mașina îți este înconjurată de un grup de 10-15 persoane, în djalabale (haine tradiționale berbere) albastre, negre sau albe, cu chechia înfășurată strâns în jurul capului și acoperindu
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
șosea, fără nici o localitate împrejur. Hipermodern. Că într-un film de anticipație, locul pare mort. Înși spectrali trec printr-un hol unde un dispecer le spune un nume de cod. Îl aflu pe al meu, o apuc pe un coridor, țipenie de om. În sala mă așteaptă față de la Iași. În școlile pe unde a trecut de cînd e aici a fost cu atît de mult mai bună decît ceilalți elevi, încît părinții, muzicieni din orchestră lui Alain Lombard de la Grand
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
de păianjen uriaș. Mă îndemnai asudând prin toți porii teroarea: - Hai mai repede, că ne prind din urmă! Să ne ascundem din calea urgiei! Aleargă pe acolo! Și zicând acestea îmi indicai o cărare, pe unde nu se vedea nici țipenie de vietate, ci doar înspăimântătoare tăceri în negura Umbrei. Eu te întrebam: - De cine fugim? Ne vom pierde în labitintul terorii, dacă nu deții cu tine, firul Ariadnei. N-aș dori să fug așa în neștire până la capătul zilelor... - Haide
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
în cartierul lui Vadim i se păru foarte scurt. Ajuns în preajma blocului în care locuia acesta, se îndreptă către intrarea din spate a blocului și rămase un timp acolo, ascultând cu atenție zgomotele care veneau dinspre stradă și scară. Nici țipenie de om. Începu să urce scările și ajuns în fața apartamentului lui Vadim își apropie urechea de ușă. Sonorul dat aproape la maxim al televizorului - așa cum îi plăcea lui Vadim - îl asigură că acesta era acasă. Întâi șovăi, dar simțindu-și
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
tine și nu te aud! zice primarul.De ce ți-au luat gândurile, părinte?... Ia te uită, dom-ne, nu știam asta: dacă-ți iau gândurile cuvintele nu mai au sunet!...hm! Cu toate că este ziua în amiaza mare nu se vede țipenie de om prin curți sau pe drumuri. Nici viețuitoarele din aer nu catadicsesc să participe alături de cei doi la spectacolul lor. Totul este mut, dar pentru că povestea este doar în capul primarului el este convins numai de glasul lui. Atunci
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
aprilie când poștașul, nenea Dincă, mi-a adus scrisoarea de la facultate. Dosarul nu a fost admis. Motivația era directă: nu aveam origine sănătoasă. M-am îndreptat spre Gară. Ajuns în preajma acesteia, am privit cu atenție de jur împrejur. Nu era țipenie de om. Am intrat tiptil în sala de așteptare. Nu era nimeni. Știam că dimineața va fi plină de navetiști. Am scos câteva manifeste din geantă, scrise la mașina de scris împrumutată de la colegul Calistru, și le-am pus cu
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
spre stradă, unde era o Dacia Break neagră. Din ea ieși șoferul în grabă, îmbrăcat identic cu cei doi care o prinseseră pe drumul spre magazin. Încercă să mai privească o dată în jurul ei, dar nici pe stradă nu se vedea țipenie de om. Atunci intră în panică și judecata sa încetă să-și mai îndeplinească rolul. Inima sa începu să bată năvalnic. Șoferul care ieșise din mașină, deschise portiera dreaptă din spate a mașinii, și cei doi vlăjgani o aruncară ca
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
așa a fost. Dar ce liniște, ce saț de viață, cu un veac înainte! Am o irefutabilă dovadă: fotografia, panoramică a unei mari părți din oraș, cu străzi, uliți, cvartaluri, la ceas de lumină, poate toiul zilei. Pe toată întinderea, țipenie de ființă omenească - sau de oricare alt soi - de parcă fotograful - Szathmary? - le-ar fi cerut tuturor bucureștenilor să nu iasă din case. în schimb, un filmuleț arăta Calea Victoriei în zilele sfârșitului copilăriei mele, singurul centru al Capitalei pe atunci, foind
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
pe micuța Diana P. , de 13 ani, iar în gând i-a încolțit ideea de a întreține cu ea raporturi sexuale. Bărbatul a pornit în urmărirea fetei, iar când aceasta a ajuns într-o zonă în care nu era nici țipenie de om, s-a năpustit asupra ei, i-a tras un pumn în față și i-a cerut să îl urmeze până în grădina unui imobil părăsit. Aici, în ciuda opoziției Dianei, Gheorghe L. a dezbrăcat-o și a violat-o. Înainte de
Agenda2006-04-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284671_a_286000]
-
a ripostat. A crezut-o pe cuvânt - ca și mine de altfel. Și în ziua de azi îmi aduc aminte imaginea casei de pe lozul ăla. Mi s-a fixat pe retină. Adriana Necula Departe de carte Librăria era pustie. Nici țipenie de om. Doar o angajată blondă, strident fardată, cu o figură plictisită își omora timpul vorbind de zor la mobil. N-am îndrăznit s-o deranjez, așa că am început să caut cartea scrisă de Silviu, amicul meu cinefil din Bârlad
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
jos, după care îmi găsesc bicicleta. Încep să pedalez către casă. Vântul îmi biciuie corpul și simt cum mă cuprinde oboseala. Sunt amețită. Îmi doresc să ajung acasă. Pedalez constant, dar fără prea mare viteză. Ce ciudat, nu e nici țipenie pe stradă. În cele din urmă, ajung în fața blocului. Las bicicleta în scară. Nu mai sunt în stare să o car. Găsesc cheile în poștă. Urc scările. Deschid ușa. Căldura casei. Intru la duș. Apa e caldă și parcă e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
auzit de peste gard pe viitorul meu soț că mă strigă cum mă striga și frate-miu Nicolae: Cerboaica! Hai cu nenea să fugim în pădure!" Cineva se mișca, în liniște, în spatele ei. Dar, nu, nu. Nu era nimeni. Nici o umbră. Țipenie. Numai vântul care mișca totul. "Prea mult am stat îngropată în casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe soacră-mea." Ieși pe poartă, în drum, și-ntorcând spatele orașului și casei, începu să adulmece ca o vietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe care ai fi putut eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
zăpadă și pași grăbiți în sus și în jos. Nu le dădu atenție, Toni nu reacționă, așa că își văzu liniștit de gânduri. Peste ceva timp, iar scârțâit, iar pași, iar liniște. Deschise totuși ușa afară se întunecase, nu se vedea țipenie de om, dar pe masa mare din fața prispei văzu două papornițe și o damigeană. Se frecă la ochi și papornițele și damigeana tot acolo erau. Le luă, le aduse în casă și... ce să vadă? Papornițele erau pline ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]