25 matches
-
în ziua de 17 februarie 1875. Potrivit mărturiei lui Elie Dăianu, „vestea morții lui a străbătut ca un fulger de durere prin toate inimile românești; așa încât bătrânul străjer al sorții neamului, gazetarul George Barițiu, nu se putu opri de la acest țipet de durere: ' Până când, Dumnezeule al părinților noștri, greutatea mânei tale peste noi?! Până când râurile de lacrimi să nu se mai șteargă de pe fețele noastre?'” „Gazeta de Transilvania” îi aducea omagiul, numindu-l „Prometeu român” și „Athletul apărător al dreptului și
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
dispoziția guvernului; justiția servind orbește interesele bugetare; impozitul chiar, ajuns a nu mai {EminescuOpXI 422} fi discutat de reprezentanții țării, se aplică după bunul plac al agenților administrativi printr-o prealabilă și cordială înțelegere cu reprezentantul justiției în fiecare district. Țipetul celor ce strigă a ajuns să nu mai impresioneze pe nimeni. Țara se împarte în asupritori și asupriți; aceștia din urmă așteptîndu-și rândul cu resignațiune și mulțumind soartei că după atâtea și atâtea mizerii mai pot încă avea pînea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în mod atât de spăimântător încît "Romînul" se vede silit a dezminți știrea. Iată ce zice ziarul: O mare panică s-a răspândit astăzi în București, comunicîndu-se de la orașele de porturi, unde ea este și mai mare: trec turcii! este țipetul ce se aude, și cei ce-și aduc aminte de sălbăticiile bașibuzucilor, chiar și în 1854 la Turnu-Măgurele, spre esemplu, se împlu de spaimă. Suntem în pozițiune de a afirma, pentru liniștirea acestor temeri, că nici un motiv serios nu le
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se apropie, pe nebăgate în seamă se ascunse într-o căruță încărcată cu saci și acoperită cu paie. Cum ajunseră șirul de căruțe, trimișii începură să scormonească prin căruțe, cu niște sulițe ascuțite. Văzând că din căruțe nu iese nici un țipet de om, mai întrebară ce mai întrebară pe drumeți și își căutară de drum. După o bucată bună de drum, numai ce vede un cărăuș că din căruța lui tot picură necontenit sânge. Când caută, ce să vadă? Un băiat
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
trebuie să creeze un mediu lingvistic ținând cont de programul dezvoltării comunicării copilului. Prin programe adecvate, copilul învață să își folosească la maximum resursele vizuale și auditive și a abilităților fizicve în elaborarea răspunsului Răspunsurile reflexe (nemișcare, plâns, tresărire, relaxare, țipet, retragere etc.) sunt cele mai elementare forme de răspuns la stimulii externi sau interni. Copiii nu dețin controlul asupra acestora, ele nu pot fi învățate, ci sunt spontane. Aceste răspunsuri ajută profesorul la evaluarea nivelului de conștientizare a mediului de către
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]
-
după ce se Încredință că nu e nici ștearsă, nici de plumb, Îi dădu drumul În cicmigea [= lădiță cu bani], unde căzând trezi din somn o mulțime de franci și gologani, care, sărind speriați de năprasnica ei sosire, scoaseră un ușor țipet metalic, și apoi din nou căzură În somn adânc, Împreună cu noua sosită” <endnote id="(439, p. 86 ; 130, p. 672)"/>. Și Într-un poem al lui Octavian Goga, intitulat Cade o lacrimă (1913), hrăpărețul hangiu jidov - „jupânul Barbă- Putredă” - Își
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
brațe lungi și teribile și m-aruncă într-un abis întunecos unde cădeam mereu, mereu... Astfel între cer și iad văd piscul cel de piatră sfarmată a unei stînce pe care mi se părea c-am să cad. C-un țipet teribil mă smuncesc pare-că din cursul ce-l luase corpul meu în jos, dar în momentul acela ajung de stâncă, o durere cumplită... îmi spărsesem corpul de ea... Mă pomenii. Căzusem într-adevăr... dar de pe pat jos. Focul licărea încă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astfel când ai intrat și tu. Ți-aduci aminte ce ți-am spus atuncea și nu mai trebuie să ți-o repet. ["Un râs amar"] 2257 Un râs amar-sec *, încet, încrunta buzele sale împregiurate de-o spumă vânătă, apoi un țipet desperat, strălucit, cerni aerul din salon. Pin flacările-nfiorate ale căminului marmoreu învinețea în trăsuri aeriene fața cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
total. Își întinse mînile și începu să suie și această scară... O mână rece ca a unui mort îi apucă stânga și-l trase după sine... cercă a o smulge, dar nu putu, dete cu spada dinainte-și, auzi un țipet cumplit și mâna rece rămase fără putere într-a lui... El o lăsă să cadă la pământ și merse c-o hotărâre desperată înainte. Scara scundă, încolăcită, strâmtă era plină de năruituri și găuri. Treptele erau tot mai înguste și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de vânt trecând prin arfa lui Eol. Și cu toate acestea nimeni nu băga de seamă că el cânta. Din contra, toată lumea se uita la un violonist bețiv si ofticos, a cărui [vioară] s-auzea într-adevăr ca un melodios țipet de durere care inspira și celelalte instrumente. {EminescuOpVII 292} AUR, MĂRIRE ȘI AMOR 2255 Se făcea cam în anul 1840 și câțiva, în Iași. Ne trezim în una din cele mai frumoase seri de iarnă. Rece dar luminoasă, ca o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
secreți Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți? Izvoarele le-au lăsat Să-ți mustească pe sub pat, Fără prund și nufăr lat. Soarele-i suit c-un scripet Din sertarele de sipet. Raza nu mai scoate țipet. Fluturi țepeni plimbă crinii, Căi ferate plîng lungi linii, Iar tu-ți numeri mereu sînii, Iar tu-ți numeri mereu sînii...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
auzea nu căpătau vreo valoare decît dacă îi erau împărtășite și lui. Cum fusese atît de oarbă să lase lucrurile să meargă pînă aici și să nu-și fi dat seama? Îi fu rușine de bucuria ce-o străbătuse în țipetul involuntar, cu care îi întîmpinase venirea; nici nu se mai gîndise la ce putea spune Mandrea; se bucurase fără nici un calcul. Gîndul ascuns în ea atîta timp sub formă larvară, îmbrobodit în fel de fel de aparențe și pretexte, de
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
strigau copiii, Când tot era pierdut... ce făceau ei? Ce făceau atunci acei moșnegi senatori, Prea vechi pentru a merge [î]n război, Dar neschimbați prin rău și nici prin bine? În zgomotul a unei lumi murinde, {EminescuOpVIII 43} În țipet, vaiet, în suspin, în moarte Ei reci decid: Cartagina să moară. Ei erau slabi, pierduți, bătuți, învinși. Întreab': Unde-i Cartago? - Urmă nu-i. D[ECEBAL] Taci, admirarea ta e o turbare, Nu sânt dator să cruț turbarea ta. Tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste spaimele aceste; Clocotea întreg orașul prins de spasmele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... se băgau ca dracul! Cine li s-a pus în cale, Ștefan Vodă, el săracul! Dar aicea la Moldova dete turcul peste dracul... Cine i-a ieșit în cale? Ștefan Vodă... el săracul. {EminescuOpVIII 202} - Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede... CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare) REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? Un capăt e de ață Din sufletul naturei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soponul ce îmi da în ochi, pe nas și în gură, mă îndreptai către unul din acele patru bazine care mi se păru mai plin de oameni și mă aruncai înăuntru. Apa era așa de fiartă încît scosei un grozav țipet, mi se păru că eram azvârlit în Tartar; mă apucai de vecinii mei, cari toți se mira ce am și de ce voi fi țipând; mă împinsei pe umerii unuia și mă azvârlii iar afară cu aceeași repegiune cu care și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Țăranii sunt de mult la coasă; Transformă-n șah covorul verde, Lăsând doar brazde-n lung și-n lat Iar silueta lor se pierde În orizontu-ndepărtat... La prânz, când glia e cuptor, Ei se retrag la umbra deasă Și printre țipet de cocor, Se-aud, pe rând, bătăi de coasă; Se-așează apoi, grăbiți, la masă, Întind mâncarea pe suman Și-n sărăcia lor din casă, Le place viața de țăran... În semn de mulțumiri, fac cruce, Pentru ce “Domnul”, azi
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
soțior. 456 {EminescuOpVI 457} {EminescuOpVI 458} {EminescuOpVI 459} Un fulger luminează Și ia pe loc căzu, Un glas o-nfiorează Și ea moartea-și văzu. Nu, fată, nu mai cere Pre un văcar bărbat Și d-odată din tăcere Un țipet au scăpat. Părinții - aleargă afară S-asvîrl din așternut La baba cum să sară S-o spargă ei au vrut; Aleargă la copilă La rodul lor iubit. S-o scoale - au vrut în silă Dar ea au și murit. Părinți, băgați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
68 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător! (Vasile Alecsandri, Viscolul) 1. Notează ideea principală a
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
se putea vedea scrisă inscripția eșire, care corespundea, desigur, unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Grinzi cădeau arzând pe drumuri și cădeau ferești și ușe, Urlete de biruință în al chinurilor vaier, Glas tremurător de clopot se amesteca prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec prin stâlpii nalți ai scării, Și prin țipetul mulțimii sună vaietele mării. În proza lui Eminescu se văd două direcții: una sociologică și evocativă cu ceva din C. Negruzzi și încă mai mult din W. von Kotzebue, al cărui Laskar Viorescu stă la temelia literaturii de mai târziu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!” sau: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făcut-o, că Moldovei i se datorește cultura românească așa cum e astăzi: "...literatura română - zice el aiurea 4 - se împarte astăzi în două școli, una ce își are cuibul în București, unde se cultivă cu entuziasm toate sistemele, în orice țipet 1 Critice, I, p. 246: Observări polemice, 1869. ăTextele lui Maiorescu au fost citate după ediția Critice (1867-1892), vol. I-III, Buc., Socec, 1892.î 2 Op. cit., p. 367, 394: Direcția nouă, 1872 ăîn poezia și proza romînăî. 3 "Steaua
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]