392 matches
-
adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
melodiile dominate de liniște, vis, iubire, frumusețe... Farmec se-nalță din glasul ei, ca zorii din orizont ! Nu e noapte, nici când e noapte, ci numai vis și pulberi stelare, dacă șoptesc la streașina timpului melodiile interpretei Alexandra Ungureanu, nu țiuie niciun zgomot nici când tună cerul, dacă se-aud clopoțeii de-argint ai melodiilor Alexandrei Ungureanu, ce-mprăștie văzuți și nevăzuți nori. Nu se-așterne huma umbrei pe gânduri nici când cad obloane pe gândul speranței, căci melodiile Alexandrei Ungureanu
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1421037529.html [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
pe care le auzise în viața lui. De la țară am plecat cu inima cât un purice. Îmi părea rău de tataie că îl lăsam singur cu mamaia, care, la plecare m-a sărutat și mi-a șoptit: “Fără tine ne țiuie urechile de singurătate. Să vii la vară să păzim la vie și să ducem vițelul la păscut!” Un singur lucru mă bucura, eram cu mami, cu frumoasa mea mami, de care eram așa de mândră când mergeam de mână prin
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Acasa > Cultural > Modele > DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAȚIE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1078 din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Numai glonțul mai țiuie la tâmplă ca burghiul dentar și nici el nu provoacă așa o zguduire în cap! Puiul de șarpe nu cunoaște această spaimă, culmea, pricinuită de om, omului, nu de om șarpelui! Dar, o doctoriță dintre puținele câte or fi în
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_diana_georgiana_trifan_in_aurel_v_zgheran_1386931811.html [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
iarba, când urmele Ospețelor sângeroase devin tot mai rare și tu cu Ochii strălucitori zaci nemișcat, așteptând frigul De pe urmă, sub mâna mea înflorește sângele pe Care ai vrea să îl sorbi, și dintr-o dată iarăși pagina Albă care îmi țiuie inaintea ochilor. Un deceniu și jumătate de ani pe altarul artei despart așadar cele două volume, dar pentru că Dumnezeu ne-a ales să ne naștem acum, putem spune că primul închide un veac iar cel de-al doilea deschide un
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1442392513.html [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
producția de salam. De-atâta veselie crăpau bocancii, Pescuiam prin râpi și prin văgăuni francii, Împodobeam cu sărbători calendarul, „Portrete” înălțau voioase paharul. Producția de fontă sporea an de an, Toți „îndărătnicii” capitulau „spontan”, Dispăreau alcătuirile vechile, De vesele îți țiuiau urechile. Ne întrebam: „Mai este ceva de făcut, Sau dărâmăm și o luăm de la-nceput?” De acum ar merge lucrurile strună, Nimic nu se scade, nimic nu se adună. Vom face altă gazetă de perete, Vom purta în spate alte
VESELIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Veselie.html [Corola-blog/BlogPost/350894_a_352223]
-
scumpă, dar merită banii, căci spectacolul perindării sutelor de personaje ține peste trei ore. Trec agale caruri alegorice flancate de alaiuri răsărite parcă din basm, unii călare pe armăsari superbi, alții chiar și pe dromaderi. Bubuie asurzitor tobele heralzilor și țiuie bicele păzitorilor ordinii, un fel de bodyguarzi timpurii, îmbrăcați în pânză simplă de sac. Într-un final apoteotic, undeva către miezul nopții, explodează exorbitantele focuri de artificii. Își merită din plin faima de final glorios, pentru că durează zeci de minute
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 by http://confluente.ro/Litoralul_spaniol_parada_ca_la_rio_gabriela_calutiu_sonnenberg_1340521588.html [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
de dincolo și de la noi,/ de oriunde unde nu suntem iubiți/ politica defăimării lui Paganini!/... Haifa sub bombe... necontinuare, absurdul.../ Miroși aerul privești Muntele Carmel și identifici fumul și focul provocat/ De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane/ Urechile-mi țiuie de fiecare dată/ Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în/ abis” (Transmisie directă) Se întunecă partea idilică a locului și putem chiar să ne întrebăm: o fi oare bine că Bianca ne spune aceste adevăruri dureroase? Ar fi
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1493778509.html [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
poetul schimbând total registrul. Poemele sale nu sunt pasteluri, sunt trecute discret prin anotimpuri, ele își caută sensul, drumul, lumina, credința, echilibrul și toate acestea pe pământ, în om, nu în aer.Dragostea pentru poet”e o pasăre vie”/îi țiuie urechile/Aici jos, prinsă în piedici/De către noi, cei care ne hrănim comoditățile/ Cu urzici și ștevie”... dar sunt pline și de întrebări. Cât de pământean și puternic este omul când își caută drumul, menirea în viață, acesta întreabă talpa
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1478421632.html [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
la sol un om aflat în stare de inconștiență. Astăzi, spune Dragoș Boeru, parașutismul este un sport mai sigur decât oricând. Altimetrul de pe mână te avertizează când trebuie să deschizi parașuta. Dacă nu o faci atunci, un altimetru audio îți țiuie în cască. Dacă nici atunci nu reușești un aparat îți dechide, la 225 de metri altitudine, parașuta de rezervă. Dacă o parașută obișnuită poate fi împachetată în cinci minute, o parașută de rezervă este împachetată în trei ore, doar după
Pentru mine, cea mai mare provocare sunt eu însumi. Oamenii își pun singuri limite by https://republica.ro/parasutistul-dragos-boeru-pentru-mine-cea-mai-mare-provocare-sunt-eu-insumi-oamenii-isi-pun-singuri-limite [Corola-blog/BlogPost/338218_a_339547]
-
venerație. I se cunoștea foarte bine marea lui cruzime, și aceasta una tradițională. - Ooo, dragul mieuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără agil în poala contelui și țiui în continuare: - Chial în telitoliile mele imense e gleu de tlăit. Ne-au nenolocit comuniștii cale i-au băgat în gloapă pe toți, cu foametea, ne întlec în acte sângeloase musulmanii care lisipesc hlana noastlă, avem la dlogati de nu
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400345696.html [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
pe muchie! Nu-mi dați formularele? -Păi se mai însoară la așa etate? își expulză stupoarea țâncul. -N-ar face-o, dar îl silesc părinții! Într-o clipă, funcționarul dădu ochii pe spate, mai-mai să sucombe, iar mie începură să-mi țiuie urechile de râsul unanim al beneficiarilor Kotlonbank aflați la ora 11 martori inocenți în holul mare. Referință Bibliografică: LA BANCĂ / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1463896520.html [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
dormea la soare cu gura deschisă și cu limba roșie scoasă afară. A fost greu până l-am trezit, căci după aceea s-a apucat sărăcuțul de el pe un lătrat arțăgos de răsunau văile din spatele meu iar mie îmi țiuiau urechile. Lătrăturile acelea au avut însă și partea lor bună, căci după vreo câteva minute, de după un colț al cărării ce ducea spre pădure, răsări un moșneag îmbrăcat în niște haine ponosite și cărând în spinare o sarcină de crengi
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
zburau razant cu pământul și făceau „terenul viran” mitraliind tot ce vedeau că mișca pe pământ. Și eu, fiind ceva mișcător pe pământ aveam toată șansa să fiu găurit de un glonte din mitralierele harnicilor aviatori americani. Și acum îmi țiuie în urechi felul cum „ronțăiau” acestea foc peste noi nenorociții ce fugeam și nu aveam unde să ne ascundem. Iarăși m-a tras Dumnezeu de păr, ajutându-mă să sar într-un șanț așa cum învățasem în armată că trebuie să
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_am_fost_la_bal_la_abru_ovidiu_creanga_1329231228.html [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
bagaje, coșuri (ar fi putut să aibă și păsări în coșuri). În minutul următor avionul luase viteză, și fără prea multe ceremonii, decolă de pe pistă, dar cumva drept în sus, ne ținea cu capul răsturnat pe spate și cu urechile țiuind. Nu-i bai, cu puhoiul de lume eram învățat de pe la autobuzele din România, iar cu stilul de pilotare sovietic te înveți repede. Întâmplarea făcuse ca chiar lângă locul meu să se așeze o fată rusoaică durdulie, frumoasă, vorbăreață, care m-
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1456132391.html [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a dat și el de partea fiorosului căpcăun al Tăcerii? Simți fiorul acestei ciudate nemișcări. Mai ales că zmeul invizibil îl mai lovi o dată cu buzduganul său de tăcere de-i țiui urechile cu niște vibrații înfundate. Din această lovitură i se prelinse printre gânduri un firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a dat și el de partea fiorosului căpcăun al Tăcerii? Simți fiorul acestei ciudate nemișcări. Mai ales că zmeul invizibil îl mai lovi o dată cu buzduganul său de tăcere de-i țiui urechile cu niște vibrații înfundate. Din această lovitură i se prelinse printre gânduri un firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
întreabă doctorița privind-o atent, cu blândețe deși cunoștea prenumele, doar îl scrisese mai devreme în registru. Andreea. Ce simți Andreea? Care este starea ta? Ai senzații ciudate, nu ai putere, auzi voci? Nu, n-aud voci, decât uneori un țiuit în urechi, dar mi-e tare frică. De ce sau de cine ți-e frică? - N-aș putea să spun că mi-e frică de cineva, dar mi-e frică așa în general. Stă puțin pe gânduri și începe să enumere
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Viciul_elena_armenescu_1328047273.html [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
primul ei proiect. Și nu reușesc să mai aud nimic. La tot Q&A-ul am stat cu capul plecat de emoție. Încercam să mimez seminteligența critică și modestia. Și, din când în când, creierul se activa din tot acest țiuit de amintiri. Și asta dintr-un singur motiv. Puneau întrebări al dracului de pertinente. Explodase inima în mine. Înțeleseseră atât de bine despre ce fusese filmul ăsta. Și asta datorită lor. Datorită publicului. Albulescu face o pleiadă întreagă despre nu
„5 euro, bitte”. Cum m-am vândut ca actriță by https://republica.ro/z5-euro-bitte-cum-m-am-vandut-ca-actrita [Corola-blog/BlogPost/338192_a_339521]
-
Se luminase de-a binelea, pădurea se liniștise după venirea noastră, păsăretul zburătăcea din nou cu nepăsare, iarba luminișului părea ninsă, plină de roua dimineții. Atunci, în timp ce priveam toate astea, se auzise ca purtat pe un foșnet de vânt un țiuit slab și tânguios. Am ciulit urechea, țiuitul se auzise din nou, ceva mai puternic, ca un scâncet de animal aflat în primejdie. Astfel, încă o dată, încă de două ori, încă de mai multe ori. Mi se învârtea ca un titirez
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Panda.html [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
o să mă zăriți atunci când mă fac nevăzută. Rămâneți cu bine în găoacea voastră domestică, la gura vetrei la care dansează amantele voastre frenetice, dezgolite de suflet, femei voluptoase învăluite în purpură. Rămâneți să spargeți semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, ca nimeni alta, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_0.html [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, ca nimeni alta, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipăt de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_0.html [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
să râdă cu o poftă, dar se întrerupse brusc. O arătare de om, sau mai degrabă o umbră de om și-a făcut apariția din chiler, ținându-se de brațul femeii. Au rămas cu gura căscată. O liniște profundă le țiuia în urechi. Numai în lagărele morții, la Auschwitz-Birkenau mai văzuseră ei asemenea schelete, dar în poze și filme! Nea Ghiță nu s-a putut abține să nu-și facă o cruce. Femeia văzându-l a trecut-o lacrimile. Doctorașul s-
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sa_traiesti_domn_doctor_george_safir_1361009676.html [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
serioase probleme de navigație și stabilitate, chiar și pe un timp aparent liniștit ca acesta. Cele mai multe sunt cu pânze, iole și catamarane dar și cu motor, câteva iahturi de lux ale căror sirene asurzitoare spintecă văzduhul de deasupra și ne țiuie prelung în urechi, se dau de ceasul morții pentru a înainta printre ceilalți “liliputani” nautici, două-trei viteziste sunt ale pazei de coastă cu sirenele flamboaiante căutând cine știe ce nelegiuiți ai apelor, toate sunt albe de parcă zici că sunt stoluri de cocori
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 by http://confluente.ro/Golden_gate_si_coyotii_oceanului.html [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
proiecta extraordinara capacitate de a ierta a acestor năpăstuiți. Iar când cortina cade mai greu ca o tristețe peste această stranie “panoramă a deșertăciunilor”, iar tăcerea pare a fi mai mult ca un oftat, astupând gura aplauzelor de obște, îți țiuie în ureche doar șoapta meditativă a Arlechinului, părăsit și el, într-un colț al scenei întunecate: “- Cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal” este, și el, ca un năduf răbdat
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]