55 matches
-
Circa 18% din tineri suferă de acufene (zgomote permanente, supărătoare în urechi, de diverse tonalități - țiuit, uruit, șuierat, zumzet -, care pot fi însoțite de tulburări de echilibru, anxietate, tulburări de auz) provocate de muzica ascultată la un volum prea ridicat sau de expunerea la un zgomot puternic, arată un studiu desfășurat de Universitatea din Anvers pe
Un tânăr din cinci suferă de acufene. Vezi dacă te numeri printre ei () [Corola-journal/Journalistic/22854_a_24179]
-
numaidecît după aceea În imensitatea nopții și lăsînd În urmă un fel de pulbere luminiscentă, cu miros de cauciuc ars. În același timp, bucăți Înroșite de metal zburau În toate părțile, ca Într-un joc de artificii, Însoțite de un țiuit sinistru, tăios. De teamă să nu fie lovit, maiorul se lipise cu burta de pămînt. Mai ridica din cînd În cînd capul, pentru a Înregistra eventualele noutăți În derularea evenimentului. Împins de suflul exploziei, aerul fierbinte ajunsese pînă În locul unde
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Era un fel de capișon avînd montate pe toată suprafața numeroase bobine cu autoinducție, asemănătoare unor bigudiuri, alimentate cu energie prin niște fire subțiri legate la o baterie electrică. Mai avea și două căști audio la urechi, care emiteau un țiuit permanent, cu diferite modulații. Numele complet al dispozitivului era Brain Neuromagnetic Stimulator și el ar fi trebuit să inhibe producția de corticoliberină a celulelor nervoase, un hormon produs de hipotalamus și responsabil de efectele depresiei, stimulînd În schimb secreția dopaminei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
seara următoare, la cafeneaua de peste stradă, vis-s-vis de hotel. „De dragul vremurilor apuse?“ am Întrebat, surprins dar entuziasmat În același timp, dornic să-i aud reacția printre bătăile puternice ale nimii. Dar tot ce-am reușit să disting a fost un țiuit sec, urmat de un clic. Îmi Închisese telefonul. Ziua următoare, cu fulgi de zăpadă plutind În rafale cum se Întâmpla În aprilie, am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme - plin de dorințe nebune. Totuși, trecu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dacă poți." A ezitat o clipă, de parcă ar fi lăsat să se înțeleagă că-și controlează agenda cu programul de după-masă. "Bine, domnule. Vin în cîteva minute." "Îți mulțumesc, dragă." Apoi Mihail a închis imediat, lăsînd în locul vocii sale un țiuit intermitent care-i umplea urechea ca o muzică. Îl chemase. Exact așa cum își închipuise de atîta vreme. Îl chemase la o oră atît de nepotrivită, tocmai pentru a-i face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mendrele, uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci" și sîngele i se urcă în ochi și urechi. O palmă răsună în noapte și Claudia aude un țiuit prelung, fără sfîrșit. Își pune uluită mîna la ureche și devine confuză. Se îmbracă în tăcere și pleacă fără a mai spune ceva. Dan este buimac și privește cu o neutralitate de bovină tîmpă: Nu-mi mai trebuie nimic, afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu se gândească, să nu anticipeze ceva ce nu știa. Va fi victima unui mecanism în care conștientul ei nu va mai avea nici o putere. Va veni mai întâi anestezia... Apoi trepanația..." Are impresia că în urechi se concentrează un țiuit ca un zgomot de ferăstrău mecanic, un ferăstrău care despică un metal dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat de un plafon pierdut în infinit, se rotește din ce în ce mai repede emițând un țiuit care perforează urechile Dorei. Aici începe aventura Dorei în necunoscutul pe care termenii medicali îl numesc anestezie. Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște valuri din ce în ce mai estompate, cuvintele : "Clemență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
obligînd-o la contemplație - și, da, mai observă apoi cum vocea i se lăsa privită dintr-o dată cum un nud roșu ascuns într-un squar deasupra căruia răsună Mazurka în a-Moll de Chopin, iar nu mult după aceea, din gîtlejul unui țiuit, înregistră cu astuție faptul că amintirile lui mirosind a mosc ca și arhivele akashice tîrzii se găseau de mult în afara corpului pe care, în cîteva ceasuri lungi, îl împături cu grijă, îl netezi pe la rotunjimi ca un doctor ce caută
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
de mână la raze X. În fața mea un fel de poartă „spre viitor” fără ușă, care seamănă cu un arc de triumf. Un flăcău cu un aparat ciudat în mâna mă invita să trec prin poarta respectivă. Se aude un țiuit și cerberul mă fixează într-un pătrat desenat pe dușumea și începe să mă maseze pe tot corpul ba cu aparatul, ba cu mâinile. În fine, ajunge la curea... De acolo, de la metalul cataramei acesteia, pornea originea țiuitului. Mă pune
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
nea Titi. Nu se auzea nici o vorbă, parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În surdină rămăsese un țiuit, dar de auzit auzeam binișor acu'. Care gemea, care urla de durere, ce să zic, parcă era mai bine cu urechile înfundate. Îmi trăsesem helanca pe nas, ochii strâns închiși, zic, să stau așa, să se mai lase pulberea asta
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
accidentul cerebral. Mira ascultă vorbele spuse pe nerăsuflate dinspre telefonul emițător, aprobând cele auzite și acceptând invitația lui de a se întâlni la sfârșitul săptămânii în curs. După încheierea convorbirii, așeză mașinal receptorul pe masă, deși acesta impunea printr-un țiuit insistent fixarea la bază, spre reîncărcare. Urmară minute în șir de nemișcare, de uluială. Parcă ceva fantastic, ceva de necrezut, ceva ireal i se arătase Mirei. Și chiar așa se dovedi a se fi întâmplat... Toată dimineața, Mira stătu la
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
spre stânga, ușor, cu mișcări precise pe lungimea vibrației, a constatat fără dubii diminuarea și dispariția acelei emisii la câțiva centimetri de zid. S-a hotărât să urmărească unda și înspre dreapta. Sunetul, vibrația se amplifica, se acutiza ca un țiuit strident, din ce în ce mai ascuțit, îi străpungea creierul, căpăta materialitate ca un ac subțire și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat cu mișcări controlate, atente, calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia aceea acustică exista, chiar
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
în cap! Una bună, cu bidoanili dă plastec, că ieri mă-ntâlnii cu-n bozgor dă-n China, băăă, și ce-are ăla-n izmene, n-are neam dă neamu’ vostru-n căpățână! Klik! Ecranul se stinse cu un ușor țiuit... Referință Bibliografică: PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1245, Anul IV, 29 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
capul în stânga, ușor, cu mișcări precise pe lungimea vibrației, a constatat fără dubii diminuarea și dispariția acelei emisii la câțiva centimetri de zid. S-a hotărât să urmărească unda și spre dreapta. Sunetul, vibrația, se amplifica, se acutiza ca un țiuit strident, din ce în ce mai ascuțit, îi străpungea creierul, căpăta materialitate, ca un ac subțire și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat, cu mișcări atente și calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia acustică exista, sursa emiterii
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
atunci când mă aflam pe scară și mă pregăteam să urc pe punte. Zgomotul exploziei și zdruncinătura, m-au aruncat pe scară în jos, ca pe un fulg. Nu am mai auzit, cu ambele urechi, timp de o săptămână, decît un țiuit continuu. Hazul cel mare a fost că tunarii noștri nu au reușit să lovească ținta, cu toate că ne-am apropiat cu nava la 30-40 metri, iar marinarii dădeau cu cartofi în țintă și o nimereau! Nu mai spun că ceea ce numeam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
călca jurământul, Dumnezeu să-mi ia lumina ochilor și să mă ardă focul Iadului. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Față în față, Marița și Trifu se cuprinseră cu brațele și se sărutară. Un surcel din foc plesni, trosnind cu pocnitură țiuită, marcând momentul crucial al jurământului. Când se desprinseră de brațe, Trifu făcu un pas înapoi, îi prinse mâna dreaptă într-a lui și îi arătă cum se închină, zicând: „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin! În felul
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
și mi-aș plânge de milă, dar e prea frig pentru lacrimi. Și sunt flămând, foarte flămând. Să n-ai niciun gând și, în același timp, să ai toate ideile lumii înghesuite într-un cap gol, ținut drept de un țiuit continuu care urcă sisific din stomacul la fel de gol, totul se învârte și stă pe loc. Dau să mă ridic, dar mă așez din nou, epuizat și enervat la culme de miros, de data asta pe lespedea fântânii. La naiba cu
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
strecurase sub fragila foaie de plastic, că de ce se temea, s-a și întâmplat. O lumină orbitoare și tunetul puternic ce a urmat, l-au făcut să trăiască spaima vieții sale. Urechile parcă erau înfundate, reținând în ele urma unui țiuit combinat cu privirea aproape orbită. Se ghemuise mai tare sub pelerină. S-a gândit că făcuse bine când a aruncat rucsacul ceva mai departe, pentru că avea în el câteva obiecte metalice, cuțit, un vas în care își încălzise mâncare și
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
în cap! Una bună, cu bidoanili dă plastec, că ieri mă-ntâlnii cu-n bozgor dă-n China, băăă, și ce-are ăla-n izmene, n-are neam dă neamu’ vostru-n căpățână! Klik! Ecranul se stinse cu un ușor țiuit... Mihai Batog-Bujeniță Referință Bibliografică: PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENȚĂ / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1057, Anul III, 22 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
atunci când mă aflam pe scară și mă pregăteam să urc pe punte. Zgomotul exploziei și zdruncinătura, m-au aruncat pe scară în jos, ca pe un fulg. Nu am mai auzit, cu ambele urechi, timp de o săptămână, decît un țiuit continuu. Hazul cel mare a fost că tunarii noștri nu au reușit să lovească ținta, cu toate că ne-am apropiat cu nava la 30-40 metri, iar marinarii dădeau cu cartofi în țintă și o nimereau! Nu mai spun că ceea ce numeam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
mai mult era vânzoleala din jurul mesei, precum și chipurile disperate ale celor doi medici, ortopedul și anestezistul, ale asistentelor, chiar dacă aveau toți partea de jos a feței acoperită cu banalul tifon alb folosit în timpul operațiilor. Atunci am început să aud un țiuit supărător, nu foarte tare, dar enervant, nu știu de unde venea și mă deranja enorm. Totuși mă simțeam bine, ușor, liniștit, o pace dumnezeiască extraordinară pusese stăpânire pe mine, după care m-am pomenit lipit ( poate nu este chiar termenul corect
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
vreau! Și să nu te mai ții de glume, că mă grăbesc. Pa! Salutări Irinei, bă! Și ...nepoților...Ei...ce fac?...Sunt sănătoși? Lasă, lasă, n-am timp de povești! Pa! Și se auzi o troznitură-n receptor, urmată de un țiuit. Moș Ion scăpă receptorul. Oftă: Ei au treabă...și eu...hop...cu moartea asta... Ce jice, bă tataie? Când vine? Întrebă Paliul, care înțepenise cu telefonul în mână. Moș Ion se uită la el, lăcrimând: Pune telefonul...la loc! Pe
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
din Abație nu înțelegea cu adevărat cum funcționau sondele psi. Dar călugării augustinieni le foloseau din plin. Prin ele controlau visele premonitorii ale apostolilor de pe Lumile Agricole și sădeau îndoieli în mintea clonelor sortite Alambicului. Femeia așteptă până când auzi un țiuit ușor în urechea ei stângă, acolo unde călugării îi ascunseseră un receptor mai mic decât vârful unui ac. Era semnalul că sonda funcționează și că misiunea ei era încheiată. Știa ce avea să urmeze. Chinuit de visele profetice și crezând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]