28 matches
-
E pentru ce traducătoru-i optim rămâne, deocamdată, Debussy". Concurându-l pe impresionistul muzician, Șerban Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
în două tomuri, la Editura Paralela 45), am tot așteptat răbdător recenzii, articole, comentarii, dezbateri, discuții pro și contra care fac sarea și piperul unei apariții editoriale de o asemenea anvergură. Am așteptat de pomană. Nimeni; nimic; nicăieri. O tăcere țiuitoare. Cititorii și criticii păreau mai degrabă interesați de penibila făcătură pseudo-culturală ce se preumblă și pe la noi din mână în mână intitulându-se găunos și steril Codul lui Da Vinci de un anume Dan Brown, un piticot scremut pentru care
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
absența ei ca să se joace neobosit cu claxonul bicicletei. — Și ce-o să mă fac? E o vară guralivă afară, plină de zumzet de gâze invizibile ziua și de orăcăit nocturn de broaște. Numai ora 5, ora de acum, acumatunci, e țiuitor de tăcută. Auguste, contabilul, își ia acea expresie medical impene trabilă a omului pe care știința îl duce până la constatarea catastrofei. Mai departe nu e treaba lui, deși e drăguță femeia cea blondă, acum pe punctul de a-și pierde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dinamovist (Matei) prea mic ca să tremure în așteptarea unui meci așa de mare, o inimă ca o boabă de piper. Pe urmă seara s-a făcut noapte, mama și Matei s-au culcat, în apartamentul 40 s-a întins liniștea țiuitoare dinaintea bătăliei și inima mea s-a făcut cât un purice fiindcă trupele (ambele sub steaguri alb-roșii) nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot să depun mărturie că liniștea aceea țiuitoare, care bâzâia ca un transformator electric și care s-a auzit întâia oară spre sfârșitul capitolului patru, pusese stăpânire nu doar pe inima lui Filip (ajunsă, după metamorfoze complicate, la dimensiunile unui purice), ci și pe vietatea aceea ascunsă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se mai ia în halul ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a desprins o bucată de întuneric care gonea spre noi, cuvintele dispăruseră ca de obicei (oricât se străduiau să rămână scrise, erau șterse, literă cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
auzit asta? întrebă. — Ce? — Ascultă. Zgomotul era slab și înfundat, dar era prezent. Brr-brr, brr-brr. Butoiul ieși la suprafață la o sută de metri la babord. 32 Rămas bun și adio, doamne din Spania Fidorous alergă pe punte cu ceva țiuitor în mână, care semăna cu un ceas deșteptător cu mai multe cadrane. — E sus. Butoiul e la suprafață. — Știm, zise Scout. E chiar acolo. Doctorul apăsă un buton și țârâitul încetă. Am stat toți trei lângă balustradă. Butoiul plutea imobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adică o sută treizeci și opt de note în tot concertul, prezentate ca o singură melodie. Iar peste douăzeci de ani, toată muzica lui Beethoven s-ar rezuma la o singură notă acută, prelungă, care ar semăna cu aceea, nesfîrșită, țiuitoare, pe care Beethoven a auzit-o în prima zi a surzeniei sale" (Lentoarea, Humanitas, pag. 82-83). Kundera pare copleșit de forța variațiunilor, fie ele și iluzorii, așa cum Thomas Mann era confiscat de dialectica sonatei tonal-funcționale. Interesant însă, amîndoi și-au
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
doar pentru că este urâtă, ci mai ales fiindcă este cea mai vie dovadă că suntem muritori, că suntem deșertăciune, efemeri și singuri, la fel cum ne-am născut și la fel cum ne-am trăit viața: într-o singurătate deplină, țiuitoare, plină de tânguieli și de ecouri ale propriei noastre ființe. Vom ajunge și noi, la rândul nostru, așa? Vom ajunge să ne întrebăm dacă nu cumva asta e ultima noastră noapte, dacă nu cumva asta e ultima noastră zi, dacă
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
Apoi, aceste cuvinte se spuneau singure în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu, peste tot în mine cu o tărie tăcută, intensă, pas cu pas, respirație cu respirație, până am ajuns în salon. Linia era acolo. La fel ... țiuitoare, albastră, dreaptă. Nu mai vorbea nimeni. Directoarea a făcut ochii mari la mine și am putut să îi simt emoția. Sufletele noastre, ale celor dinăuntru, doctori și asistente erau singurele care mai vibrau și se agățau de speranță, de Dumnezeu
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
mai repede, cele de departe tot mai încet, până la dealuri, care stăteau pe loc, dar după o bucată de vreme rămâneau și ele în urmă. Când birjarul opri să dreagă un ștreang, se opri dintr-o dată totul. În locul zgomotului - tăcere țiuitoare. În locul mișcării - totală încremenire. Iar când m-am coborât din trăsură să mădezmorțesc, raportul dintre mine și realitate s-a schimbat complet. Mișcîndu-mă, la rândul meu, în fața peisajului oprit în loc, acum elementul activ eram eu, și el, cel pasiv. Se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb în timp ce ea mi-a radiografiat fața. a declarat dintele mort, dar încă viabil. Eu știu doar ce simt. Ea a frezat și a drenat, făcându-și munca ei țiuitoare. Mai târziu mi-a făcut devizul, dar eu am fentat-o cu o nouă șmecherie: n-am plătit-o. Ce-mi poate face? Ce-mi poate face? Nu mă doare. Pare gol, ușor, fără substanță. Am ronțăit cu el deunăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
băiețel de vreo trei anișori, foarte precoce. De atunci, eu și mama locuim singuri, vânzând din când în când câte o marcă poștală cu care ne acoperim cheltuielile." Abia când Egor a tăcut și-au urmat câteva secunde de liniște țiuitoare, mi-am dat seama că-l ascultasem cu gura căscată și nu observasem că în cameră era atât de întuneric încît mai vedeam numai suprafețele lucioase: buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De multe ori, culcat în barcă, ascultam zgomotul apei, al vântului, al trestiilor sau al viețuitoarelor, n-am să le enumăr, am să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului; o dată însă, am auzit un fel de grohăit ciudat a cărui origine, la început, în ciuda disponibilităților mele, mi-a fost cu neputință s-o determin; apoi, după un alt grohăit, ceva mai consistent, un glas neîndoielnic omenesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
orchestrare simbolică, lumea devine una cosa mentale; vizionarul practică un limbaj de simultaneități unificând realul cu fabulosul. Reactivează astfel pulsiuni din retorica clasică și nuanțe tonale expresionistice. Antinomiile se țin lanț; în "marea Distilerie" a cuvintelor poți sesiza "o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită la un Symposion nigrum între celest și marin. Chemări exercită "marele Logos", "marele Ocean", "marele Șarpe", "marea piramidă", "marele cerc", "marele ceas", "marea oglindă", "marele plâns". Impresionează un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
televizor mare și cu butoane 36 lipsă, despre care nu știu dacă funcționează și, dacă nu va mai veni nimeni în vilă, nici nu voi ști vreodată. Mă răsucesc, fac piruete, strig tare și totul rămâne apoi la fel de imobil, tăcut, țiuitor. Merg în cameră, sting soba și intru în pat. în întunericul absolut stau cu ochii deschiși și mă gândesc. Cum să lupt cu himera mea? Cu acel dragon de focuri bengale care s-a ridicat și a țipat în viața
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
puțin la masă, prea încîntat de drumul prin pădure ca să nu mă tenteze să-l prelungesc. Mi-am închipuit cum se întorcea Trakl, clătinîndu-se, prin pădurea incen- 58 diată. Aveam atâta nevoie de aer proaspăt, de o schimbare a liniștii țiuitoare din camera mea cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
limpezi ale ciocanelor lovind în cuie. în curând va fi ora prânzului. De zile întregi îmi măsor timpul după orele de cantină, asemenea pensionarilor din aziluri. Dimineața scriu, după-amiezele urc puțin prin pădurea tăcută, serile răsfoiesc cîte-o carte în singurătatea țiuitoare. Nu știu ce poate urma, dar știu că nu va mai urma viața mea obișnuită din miezul orașului, cu zilnicele certuri cu Delia și zilnicele drumuri cu mașina până la Uniune. N-o să mai apar 114 la televizor la emisiunile literare. N-o să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că sânt prins, căci nu zăream nici o ieșire-n pereții uniformi. Trebuia ori să rămân aici și să mor pe mozaicul rece, ca un gândac, ori să mă-ntorc și să-nfrunt păianjenul. Curând însă, cum stăteam nemișcat în tăcerea țiuitoare, un strop de cafeniu, aproape neobservat, începu să difuzeze în mijlocul peretelui opus scării. Foarte încet apăru un dreptunghi, încă nedeslușit, pentru ca în cele din urmă să 150 prindă contur tot mai apăsat o ușă, cu gemuleț mat în partea de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dinainte nu fusese acasă, toată familia fusese invitată la o onomastică. „Tu cum stai cu lucrul?“, a mai spus. „Merge“, „Bravo, mă bucur pentru tine. Acum te las, mă cheamă la masă, mai vorbim noi“. Se auzea din nou semnalul țiuitor al liniei libere. Simțea un gol în el. Nimic altceva decât un gol care-l absoarbe, de marginile căruia încearcă să se agațe, cu disperare. A înghițit în sec de câteva ori, i se părea că are un gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de bras, lăsând în urma mea tot ce e mic, și mărginit, și vremelnic... Of, tare mi-e dor de mare! Deodată m-a pufnit râsul. Imaginează-ți scena, Edo: stăteam în întuneric, într-o casă goală și într-o tăcere țiuitoare, stă team în fața unei uși închise, cu mâna la fruntea care îmi zvâcnea dureros în urma loviturii neașteptate, stăteam cu ochii strâns închiși și mintea mea hoinărea pe valurile unei mări în care eu înotam, fericită, iar zvâcnetul valurilor de mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea, ci doar ceva gre țos de obscen. Se sforțase, la ieșirea din bloc, să verse tot, să de șerte toată amăreala care o cuprinsese, dar nu izbutise. Amă reala îi rămăsese în gâtlej, așa cum migrena îi rămăsese în cap, țiuitoare. — Uite-așa mai aflu și eu lucruri despre tine! Cu toate că nu mi te închipui în ruptul capului ascultând prostii din alea... Muzică progresivă! Hm! Bănuiesc că te luai și tu, normal, după alte fete, opină domnul Ionescu concesiv, cântărind o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]