35 matches
-
să consume trei pachete de Carpați pe zi și neavând nici măcar un chiștoc, simțeam că-mi pierd mințile privindu-l cum trage în piept fumul dulce, până la ultimul firicel, din țigarea aceea boierească și, isprăvind-o cum arunca mucul în țucalul împuțit. (...) Conu Jorj începea să tacă, apoi să ațipească, apoi să pufăie ușurel printre buzele-i senzuale. Când se deștepta, fuma o Aromă, arunca chiștocul la țucal (...), după care conu Jorj începea să se scarpine. Scărpinatul ăsta constituia pentru conu
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) by http://revistaderecenzii.ro/haralambie-gramescu-pactul-cu-diavolul-1994/ [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
ultimul firicel, din țigarea aceea boierească și, isprăvind-o cum arunca mucul în țucalul împuțit. (...) Conu Jorj începea să tacă, apoi să ațipească, apoi să pufăie ușurel printre buzele-i senzuale. Când se deștepta, fuma o Aromă, arunca chiștocul la țucal (...), după care conu Jorj începea să se scarpine. Scărpinatul ăsta constituia pentru conu Jorj un fel de ritual. Punea în el ceva magic. Începea de la tălpi și dintre degetele de la picioare, suia încet spre genunchi, apoi pe burtă, pe piept
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) by http://revistaderecenzii.ro/haralambie-gramescu-pactul-cu-diavolul-1994/ [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
Hai să recunoaștem că s-a schimbat România. Uite ce vile, ce amenajări, se minuna Mitică arătând cu brațul de jur împrejur, cât se vedea cu ochii. - Așa-i românul... Muncește de-l ia naiba, culege căpșuni, freacă podelele, duce țucalul și... cum adună o brumă de bani, gata pe mașină și vilă. In rest?! - În rest, ce să facă? De afaceri nu sunt buni. Nu fac investiții. Vin străinii să investească. Ce le pasă lor! Aici e mână de muncă
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_13_.html [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
br>"” Dacă pleci să iei cina în oraș fără a-ți face testamentul, ignorând pericolele care te amenință dela fiecare fereastră, roagă-te ca soarta să fie milostivă cu tine și să nu-ți cadă în cap decât conținul unui țucal care se golește.”" <br>"Orașul sălbatic" Trebuie menționat că, după cum relatează Cicero Horațiu și Juvenal la etajele superioare stăteau de obicei oameni mai săraci care nu dispuneau de sclavi pentru diferite servicii și trebuiau să se deplaseze singuri pentru ducerea
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
Drăgoi. În 1942 mai erau 137 de bordeluri legale. Casa Hepites 20 și Cetății 15 erau adresele pentru gradele militare inferioare, iar ofițerilor le erau recomandate adresele de lux: hotelul Carpați și hotelul Regal. Unul dintre stabilimente se numea „La țucalul zburator” datorită modului în care era pedepsit mușteriul care încerca să plece fără să plătească. Tariful pentru un raport sexual putea ajunge la 1/5 dintr-un salariu mediu lunar. În Cluj, în 1922 existau 200 de prostituate înregistrate și
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
e legiune. Vom asista la un veritabil delir al curtenilor prilejuit de orice aniversare a conducătorului și partidului comunist. Autorul "antologiei rușinii", acribios în urmărirea celor care pervertesc și distrug cultura românească, face și o clasificare a acestor purtători de țucal: "Activiștii perversiunii pot fi repertoriați, în mare, în cinci categorii: staliniștii de totdeauna ce-și află în neostalinismul actual prilej de a continua să se afirme; extremiștii de dreapta regăsind în "era Ceaușescu" ceva din tarele unui naționalism exacerbat (de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
I. L. Caragiale. Sub nume și porecle pitorești, precum Jupânul, Eftimie Belciug, Nae Ormolu, Bebe Burtosu, Erotida, Didi Sfiosu, Olimpia Ciubaru, Dinu Ceașcă, Dandu Patricianul, Coriolan Pomposul, Elefterie Teoforul, Smărăndel Găitanaru, Arvinte Broscoi, Vârdarie Pelticul, Dumitru Gușoiu, generalul Spirache Dorobanțu, Popa Țucal, sunt portretizați politicieni, afaceriști, gazetari, scriitori, militari, fețe bisericești - o galerie nesfârșită de specimene caracterologic șarjate, care se întrec în a-și etala semnele bogăției acumulate prin fărădelegi. Prin integrarea acestora în spectacolul de epocă, prin imaginarea unora din „ciocoii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
izvorul inspirațiilor divine, ci dintr-o Întâl nire a mea cu Turcu Ion, soldat brancardier. Îl alesesem din tabăra noastră de lângă Siret, ca să fie, cum se spune, vărsat unei unități sanitare din apropierea frontului. — Ei, Turcule, pregătește-te s-apuci iarăși țucalul de toartă! La această glumă cazonă a mea și peste obrazul meu cel prea bine hrănit, am simțit răspunsul lui ca un ușor dos de palmă - așa cum numai țăranul nostru, totdeauna demn În respectul pe care Îl arată celor mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mintea mea de atunci la antipodul moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile ude de sudorile fierbinți ale febrei recurente și ale tifosului exantematic; fără a crâcni și fără a se feri de gloanțe rătăcite, de care nu se temea, fiindcă nu-și buzu nărea răniții; și fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de copulație - și care, intrând cu clientul ei În odaie, biata femeie, cu vezica ei urinară șubrezită de cistite netratate și plină până aproape să crape din treapădul ei nocturn pe bulevard, s-a așe zat, de cum a intrat, pe țucal, de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit pe ușă afară și tămăduit pentru multă vreme În ardorile lui erotice. Coana Eliza, nevasta cofetarului Busuioc, era o aspidă, Înțe pată și furioasă pe mine că nu-i zic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai dreptate, dar ia închipuiește-ți tu un lucru... — Ce să-mi închipuiesc, Drugoiu? — Închipuiește-ți, Iancule, că noi trecem amândoi, într-o dimineață, pe Podul Mogoșoaiei și că o slujnică de la etajul de sus îți varsă în cap murdăria dintr-un țucal. Pe tine te face leoarcă, dar eu, care sunt lângă tine, nu primesc câțiva stropi pe haine? Numai câțiva stropi din moștenirea ta cer și eu, Iancule. Toți cei de față au râs, a râs și Caragiale cam silit, dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nu cumva simt nevoia, de fapt, să se defuleze după ce, multă vreme, au suportat cu greu interdicția de a folosi în public cuvinte licențioase: "sub pași trotuarul devine de scârnă/ în gură în loc de cuvinte am viermi/.../ craniul îmi e un țucal puturos/ inima cârpă îmbibată cu menstră"; "toamna se uită ca proasta la mine/ duc mâna la fermoar e închis/ poate-mi curg mucii"; "Iisus Cristos/ se scarpină în cur și râde/ babele fac spume la gură/ în fața icoanelor cu martiri
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
gărzi ticăloase sau miniștri zavergii, călugări "șireți", chiar o "franteză" și o "actrița" și, bineînțeles, filozofii și poeții care nu-și pot dobândi "dămîncarea". O întreagă recuzita de epocă întregește atmosferă, de la "cersaful da cel mai supsire lino" la buclucașul "țucal". Istorioarele nu sunt simple povestiri moralizatoare. O construcție atentă se simte de multe ori, o gradație a efectelor comice, personajele sunt introduse cu grijă de cel care a fost și un întemeietor al teatrului românesc. Cartea, așa cum este alcătuită, pare
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
de fapt: niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca într-un gag cu Stan & Bran (cf. p. 70); sau, dacă vreți, ca ieftina găleată plină cu whisky ultrafin, dar care e ținută „sub pat”, ca un țucal („logica țucalului”, să zicem, făcând pandant cu-a calului niznai!) Coșmarul devenit un simplu vis, unul visat în plină zi. (În paranteză fie spus, conform lui Jung, via Gilbert Durand, coșmarul este hipomorf, adică are „chip de cal”, nu doar
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca într-un gag cu Stan & Bran (cf. p. 70); sau, dacă vreți, ca ieftina găleată plină cu whisky ultrafin, dar care e ținută „sub pat”, ca un țucal („logica țucalului”, să zicem, făcând pandant cu-a calului niznai!) Coșmarul devenit un simplu vis, unul visat în plină zi. (În paranteză fie spus, conform lui Jung, via Gilbert Durand, coșmarul este hipomorf, adică are „chip de cal”, nu doar onirografic, ci
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
niznai!) Coșmarul devenit un simplu vis, unul visat în plină zi. (În paranteză fie spus, conform lui Jung, via Gilbert Durand, coșmarul este hipomorf, adică are „chip de cal”, nu doar onirografic, ci și etimologic.) Să ne întoarcem, însă, la... țucal. Cel care ține whisky-ul sub pat este un fost seminarist, ce-și are propria lui „teodicee”, concluzia căreia, ca în romanele rusești, e sinuciderea (cu martori). E vorba de un suicid la rece și estetizant (ca, eventual, al lui
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
noastră locuință. În dimineața următoare, Jeanne, milostivă, bate la ușă aducând tava cu micul dejun, cafea cu lapte, cozonac cu unt și miere etc. Se aude dinăuntru: ŤIntră!ť Deschide ușa - și ce vede? Popovici își făcea nevoia mare pe țucal, în pat, cu paltonul pe el, pălăria pe cap și o umbrelă mare neagră deschisă spre ușă, că de, cum se zice mai la periferie, ŤCând e ușile dășchise, trage corentť. Jeanne, stupefiată, îi zice ŤEști un porc!ť, trântește
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
nu vă obligă să vă apărați însă absurd, deoarece nimeni nu vă acuză, dar nici să aruncați cu lături în oameni ce își văd de drumul lor, cu bună-credință, că, altminteri, vă asumați riscurile meseriei. Pe principiul arghezian: la un țucal aruncat pe degeaba în capul unui om, vi se cuvine o latrină". Mefiența amar-zîmbitoare a majorității textelor devine aci tăișul de sabie ce retează fără șovăire capul de carton al marionetei ideologice cu retrospective ifose de mecenat. Ne îngăduim a
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau victimele În bezna străzilor neluminate. Dar pe acolo nu erau locatari și nici nu părea să fi existat vreodată; totul era cufundat În tăcere. Eventualii bandiți și asasini nu-l puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de hemiplegie chiar în minusculul său atelier de cizmar. Așa că era singurul din salon complet neputincios, incapabil să se ridice din pat, și ținta dușmăniei tuturor, căci împuțea îngrozitor camera, cel puțin o dată pe zi, când una dintre surori strecura "țucalul" sub el și, după o vreme, îl ducea, acoperit cu hârtii murdare. Bietului om îi venea să intre-n pământ de rușine. Stăteam de multe ori de vorbă cu acest Leopardi chinuit de melancolie. Serile îi scoteam de la mână ceasul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spunea cocoșatul, o fată cu fața subțire și palidă, aproape fără corp, în orice caz fără atribute feminine, care plutea tăcută printre bolnavi, făcând muncile cele mai respingătoare (vîrîrea sondelor în uretra unor bolnavi, reducerea câte unui prolaps rectal, cărarea țucalelor) fără ca pe fața ei să apară acea grimasă de scârbă și dispreț de pe figurile celorlalte două. După acest prim examen, doctorița mi-a stabilit diagnosticul, tratamentul și chiar un pronostic destul de ambiguu, spus, chipurile, pe un ton de glumă: "Acuma
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
director, plasatoare și mașiniști cu tot. Acesta poate fi substituit și prin efect sonor, holograme sau altfel. 1. Scena reprezintă: în mijloc dormitorul soților Leonida și Efimița care aduce a odaie de penitenciar cu două paturi neapărat suprapuse cu un țucal sub cel de jos, un garderob modest, cu cîteva accesorii pe masa rotundă din mijloc, dintre care nu lipsește lampa cu abajur roz. Lîngă masă două scaune sau fotolii ale celor doi. Neapărat un stativ, măsuță etc. cu vrafuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Grupul iese, cei doi dorm. 14. De paturile lor se apropie Rică, în costum de subofițer în Garda Civică, dar cu monoclu. Vede că dorm și efectuează cu băgare de seamă o percheziție discretă în cameră, se uită înclusiv în țucalul de sub pat. Într-un sertar găsește niște acte pe care le citește atent, cîteva scrisori și bagă în buzunar unele dintre ele, alese anume. Mai utilizează puțin din cosmeticele Efimiței, se privește apoi în oglindă mulțumit. În final își scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza ceva mai lată, În timp ce șobolanii prietenoși, țineau companie persoanei În meditație...! În timpul iernei cu viscole și zăpadă, locuitorii acestor fericite meleaguri foloseau „Țucalul”, ce erau nevoiți să-l țină În casă tot restul nopții. Primăvara În schimb, ploile Întradevăr alimentau grădina de zarzavaturi dar În schimb, gropile și noroaiele făcea curtea impracticabilă...! Este adevărat: unele Comune țărănești, avea o prăvălie În folosul țăranilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din București, în vilegiatură. — Nici nu vreau să mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește. Și pe urmă își începe povestea favorită : cum ne prinde războiul cu geamantane, și doică, și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil de vulgar și în ruptul capului n-aș fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am replicat de fiecare dată, toți prietenii noștri cum de au avut atâta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]