6 matches
-
este considerat drept îngerul păzitor al pământenilor și în același timp în cinstea lui se sărbătorește "Hramul satului" pe 7-8 noiembrie. Dintre detaliile semnificative pentru aceste locuri am putea evidenția portul oamenilor. Până în prezent putem întâlni bătrânii care poartă cușme țurcănești, cojoace ceea ce ne demonstrează că mai exista predilecție către portul național, tipic moldovenilor, tineri nu au nici o tendință spre acest fel de vestimentație în prezent. Biserica are rolul unei școli ce ține de educația spirituală a fiecărui om, deci ocupă
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
să te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te răcorești cu apă din fântânița de sub deal, la umbra de arțar. Această fântâniță, cu volumul nu mai mare decât al unei respectabile cușme țurcănești, forfotește veșnic de apă rece ca o porție de înghețată de 37 lei de la Nuțu și limpede ca apa căpătată prin distilare de la d[omnu]l Vasilioc Bogdăneț, tatăl drept al lui Vulercik cel cu paleta și cu bicicleta. Și
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
încingeau cu bete cu alesături și mărgele asemănătoare cu cele femeiești. Acoperătorile de cap pentru timpul rece le constituiau căciulile lucrate de către cojocarii satului: C. Tabarcea, Vasile Vlasie, Vasile Buigiu sau Gheorghe Maftei. Pe la 1850, se purta căciula rotundă, denumită „țurcănească”, deoarece era confecționată din piei de oaie țurcană. Lipseau ornamentațiile la cămăși la costumul bărbătesc dădea o notă aparte de eleganță și sobrietate. Câteva ornamente străvechi apăreau pe gluga ciobănească, nelipsită din portul de lucru al ciobanilor. Din costumul de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aceeași clipă cade moartă la pământ. Am făcut cu toții un chef nespus de această ciudată întâmplare. Unii spuneau că Rosetti are farmec la pușcă; alții că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în iarna trecută și că abia acuma i-a venit ceasul să moară. Las pe Cățeaua, că nimene nu știa să înflorească lucrurile ca dânsul. De fapt, vulpea fusese lovită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frunze late, gutîi și cireși... pe ici pe colo se zărea prin verdele întuneric al grădinelor câte o zare galbenă prin obloanele închise... El mergea răpede... numai din când în când trecea pe lângă el câte - un tânăr cavaler cu căciula țurcănească, înfășurat în mantaua a cărei poală dindărăt se ridica de sabia pe care-și lăsa mâna... pe alte locuri vedea pe cavaleri sărind gardurile și pătrunzând prin grădine până pe sub vo fereastă care se deschidea apoi în fața lunei, lăsând să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o odaie mare de stil demodat, cu picturi pe tavan și parchet policrom octogonal. Era frig, soba de teracotă, se vede, nu dădea căldură sau nu era hrănită cu lemne. Max era îmbrăcat într-un cojoc oieresc și cu căciulă țurcănească pe cap. În odaie mirosea a hârtie râncedă, ca în vechiul local al Academiei. Într-adevăr, un morman de cărți, mai toate îmbrăcate în pergament, erau puse vraf pe parchet lângă un perete, în schimb un dulap de nuc cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]