61,669 matches
-
parte țeasta cu piciorul drept, apoi a dat-o înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât. Lumea se făcuse cerc în jurul craniului care le zâmbea zeflemitor, arătându-le viilor
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
ei, fără să bage de seamă, că în bucătărie, mama pregătea masa. Se aruncă pe pat și închise ochii. Revăzu în minte toată scena, în cele mai mici detalii. Simți aproape fizic, gesturile lui Maur. O mână caldă i se așeză pe frunte. Tresări ca scuturată de friguri. Era mama, care foarte mirată, venise să vadă ce este cu fata ei, de nici un bună ziua nu reușise să spună. Privirea Oanei era tulbure și ochii-i înotau în lacrimi. -Ai să-mi
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
ar fi fost acasă, ce repede s-ar fi lămurit toate. O chinuia îndoiala, întotdeauna i-au plăcut, lucrurile clare și certe, iar acum peste sufletul ei candid se cernea zăpada îndoielii. Oana sta cu coala de hârtie în față, așezată pe un taburet în bucătărie. Bogdan, intră abia auzit și se așează și el. -E chiar așa de grav? Să te ajut cu ceva? -M-am ... m-am certat cu Maur, spuse Oana cu tristete. -Atunci e de bine, voi chiar
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
chinuia îndoiala, întotdeauna i-au plăcut, lucrurile clare și certe, iar acum peste sufletul ei candid se cernea zăpada îndoielii. Oana sta cu coala de hârtie în față, așezată pe un taburet în bucătărie. Bogdan, intră abia auzit și se așează și el. -E chiar așa de grav? Să te ajut cu ceva? -M-am ... m-am certat cu Maur, spuse Oana cu tristete. -Atunci e de bine, voi chiar vă iubiți. -Uff ! Ce mai frate am și eu ... o dată nu poți
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
plin de însuflețire, amintindu-mi toate păhărelele ratate datorită calității de șofer. La dus a fost cum a fost. Dar după o oră de mers prin zăpadă, Teo face grevă în stilul său personal. Se oprește în mijlocul drumului și se așează pe vine, hotărât: - Teo b'ațe ! Nici o șansă să îl urnești. Cătălin ajunge la vilă obosit și transpirat. Monica aduce corecturi: - Mâine închiriem două săniuțe. S-a dovedit că pentru transportul persoanelor săniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
nu este un argument, pe când frumosul lăuntric nu se conduce după alte forme, culori și străluciri decât ale spiritului. Dar, natura umană se glorifică pe sine atunci când lucrează cu înaltă măreție a generozității, dăruind unora ambele frumuseți. Rară, inconsecventă binevoire așezată la îndemâna ziditorului universal e aceasta! Dar, cine poate ști cum ar arăta lumea dacă n-ar fi în firea umană încrederea celor mai norocoși că sunt deținătorii unui avantaj infailibil?! Omenia, generozitatea, bunul simț îi înnobilează pe oameni întocmai necățărându
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului meu spuse unul dintre îngeri, celorlalți. Și-a înfășurat strâns aripile și a coborât deasupra unei căsuțe mici așezată pe pietre de apă de culoarea nisipului de mare. Casa era albă precum zăpada iarna. Construită din scândură și lut, ferestrele erau larg deschise să poată intra soarele, luna și stelele pentru a o lumina. Copilul care cânta poezia, uneori
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
Marilor Teodosie și Iustinian, al Marilor Eroi, Martiri, Sfinți, Dascăli, Poeți, Filosofi, Duhovnici, Mărturisitori, Voievozi, Vlădici, Artiști, Țărani, etc. Purtând responsabilitatea chemării, misiunea Crucii încredințate, apostolatul Jertfei, acești iluștri Aleși au atins vocația hristică a iubirii lui Dumnezeu. Istoria îi așează în Panteonul celor Mari, iar Biserica Mântuitorului în Cetele alese ale Sfinților. Constantin, coboară din cetatea Naissul Moesiei trace (Niss-Macedonia), din vița nobilului general traco-get Constanțiu „o persoană dintre cele mai bune și de o dărnicie fără margini” (Eutropium Breviarium
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
31). Demne de admirație sunt și criteriile și evaluarea făcută de biograful său, avocatul Dimitrios Apostolidis, privind slujirea și coslujirea Împăratului Constantin cel Mare față de Stat și de Biserică: Acesta este omul care a ridicat Biserica din catacombe și a așezat-o sub strălucirea razelor soarelui. Este omul care și-a expus toată strălucirea și puterea rangului său ca să meargă alături de aceasta, de Biserică, în misiunea ei pastorală și diaconală. Este omul care a lucrat ca nimeni altul pentru unitatea cuvântului
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
creștin bizantin, binecunoscut și sub numele de România. Primul și marele Stat ortodox daco-român înfăptuit de augustul- dac, Împăratul Constantin a împletit într-un binecuvântat buchet spiritual, marea înțelepciune pelasgo-tracă cu normele juridice traco-latine, pe care l-a organizat și așezat pe temeiul Evangheliei lui Hristos. Strălucirea Bizanțului imperial daco-român, a continuat și post Cruciadelor Apusului, prin Dinastia daco-română a Țarilor Asănești și după cucerirea musulmană din anul 1453, prin iluștrii Voievozi ai Principatelor Valahe, așa cum faima Augustului Constantin i-a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
unul dintre locurile cele mai umblate ale Romei, o lance lungă în chipul crucii, poruncind să se sape dedesubt, cu slove latinești, următoarea inscripție: < > (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a 9-a, cap. 11) Statuia Eliberatorului Constantin cel Mare așezată în piețele Romei purta în augusta mână învingătoare, Crucea Mântuitorului Hristos. Împăratul Constantin oferă tracului Miltiade-episcopul Romei, ca viitoare reședință apostolică, palatul Lateran. După trei ani de la celebra biruință divină și augustă de la Pons Milvius, senatul roman i-au ridicat
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
a înnobilat suferința, dându-i un sens dumnezeiesc, mântuitor. Răstignirea Domnului a zgâlțâit deopotrivă din temelii marginile Cosmosului și toate încheieturile omenirii. Suferința creștină capătă o altă existență, ce nu are nevoie nici de explicare, nici de justificare. Răstignirea Mântuitorului așează lumea creștină într-o atitudine spirituală profundă, prin care Biserica Sa purifică mistic și ascetic sufletul noii lumi hristice întru veșnicie. Sfintele Patimi ale Domnului și Dumnezeului nostru, suferința Lui pe Cruce a fost acceptată și trăită, doar ca să ne
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
răspândirea și întărirea credinței noastre. (K. Manassis, Sinoptică, P.G. 127, col. 306; / Dositei, Cele 12 cărți, I.1a; /Eusebiu, Cuvântul al IV-lea, P.G. 20, col. 1229- IV, 75, 313). Din secolul VIII, avem și descrierea Sfântului Teofan, care-i așează chipul luminos într-o corolă a virtuțiilor moral-religioase: Acest bărbat în toate strălucitor, în curajul sufletului, în puterea minții, în cuvintele sale de învățătură, în răbdarea sa căutând dreptatea, în dăruirea pe care o avea față de muncă, în portul său
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
reuși decât să audă un fâsâit și nici un răspuns. Culmea, nici telefonul mobil, deși funcționa, nu avea semnal... - Bă, asta e, conchise el filosofic! Că doar nu m-or lăsa ei, oltenii, p-acilea, la cât îs dă ofticoși... Se așeză pe o banchetă și își aprinse o țigară. Era chiar fericit. Fuma, el profu’ dă istorie, Verdunel, în locul unde regii și prinții trăiau pe vremuri. Ce poate fi mai măreț!? - Hai, că-i mișto își spuse, în timp ce zvârlea cerculețe de
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
cărți. Ce ar mai putea soarta în mine să mai piardă? Doar ce-a rămas din jumătatea rea a unei părți. Nebunia nu dorește bani, ea sfidează doar un joc, La masa verde care duce către rai sau nenoroc. Mă așez posedat de setea jocului și de acest viciu, Ruleta șansei se opreste-n loc, poate mai cere un sacrificiu! În pahare transpiră de spaimă chiar și votca rece, Oare jocul următor a cui soartă o va petrece?.. Plutesc cu un
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1424593918.html [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
Orizont > Ganduri > UN LICĂR DE SPERANȚĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am împletit cuvinte cu gându-mi visător... Era trist săracul și plângea-n tăcere. Litere-adunate în palma fanteziei Am așezat în vers, din colț de încăpere. Cuvintele îmi strigă de pe o foaie albă Neliniștea-mi surprinde clipa în zăbavă. Caut disperată ascunsul sens al vieții Viitor trecut, al timpului otravă... Tăcerea s-a întins greoaie pe-a mea pernă De parcă
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/doina_theiss_1488219541.html [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
Infinit plutesc Să le lipesc, să pot, El iar mi le sfărâmă... Umbre trecătoare, suflete tăcute Trecători prin viață, călători spre stele... De undeva s-aude o melodie lină Pe pleoape obosite se scurg lacrimi grele Pe măsuța albă se așează... luna O rază luminoasă mă mângâie ușor O fină adiere îmi trece peste față Un licăr de Speranță se naște-ncetișor... D. Theiss Referință Bibliografică: Un licăr de Speranță / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/doina_theiss_1488219541.html [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
în care am crescut. Avatarurile vieții publice cu întreg cortegiul ei de oportunități sau frustrări, distorsiunile vieții emoționale publice și religioase pe care le-au întâmpinat, temerile și asperitățile pe care societatea în anumite momente ale ei i le-au așezat în cale, perspectivele devenirii acesteia într-o societate dezabuzată de servituți mărunte dar și de tare sistemice (la americani, din fericire, acest experiment nu s-a produs) și în care normele vieții libere s-au insinuat (nu fără prejudecăți), ubicuitățile
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (5) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_5_.html [Corola-blog/BlogPost/357302_a_358631]
-
pe tine s-a întâmplat, Să vrea să-ți fie și să-ți dea tot ce-i bun, Aceluia ce-ai avut un părinte cam nebun, De dus în altă..lume! Reacțiile ei declanșate dinspre instincte, Cu dragoste ți-a așezat sărut pe frunte De n-ai fi știut decât de imaginea ei, Să te rupi cu siguranță că n-ai să vrei, Când tatăl tău aparut din al său neant, Vrea acum să te ia la sine neapărat, Expulzându-te
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Mama_din_intamplare_valerian_mihoc_1366703729.html [Corola-blog/BlogPost/345971_a_347300]
-
cărui margini se pot ridica pe timpul nopții sau al zilelor agitate, poate fi ridicat de la jumătate la 45 de grade, când e nevoie de o respirație mai ușoară... E un om care încă înseamnă cerul și pământul, pentru mine. Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cum_se_vede_toamnaa_printre_bucle.html [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
cărui margini se pot ridica pe timpul nopții sau al zilelor agitate, poate fi ridicat de la jumătate la 45 de grade, când e nevoie de o respirație mai ușoară... E un om care încă înseamnă cerul și pământul, pentru mine.Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cum_se_vede_toamnaa_printre_bucle.html [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
o mai știe) Cum a fost la serviciu? Bine! Când vin fetele de la școală, mâncăm... Bine? Bine. Nu știu cine sunt acum pentru el... soția lui, sora lui, mama lui... dar sigur nu mănâncă până nu vin fetele de la școală. Și-a așezat liniștit capul spre lumină, pentru încă câteva minute de somn... și eu m-am reașezat în fotoliu. Ce liniștită e toamna... printre bucle. Referință Bibliografică: Cum se vede toamna ... printre bucle / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cum_se_vede_toamnaa_printre_bucle.html [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
Autorului Am fost să mă caut și am găsit un gol, am întrebat golul unde umblă fericirea și a tăcut. Am întrebat tăcerea unde sunt și mi-a arătat spre moarte, am întrebat moartea unde e viața și mi-a așezat degetul pe buze. Cuvintele suntem noi. Dincolo de înțelesuri sunt chei. Vina noastră e că simțim. Confirm cu durere o durere supărătoare pentru alții,dar cui pasă? Sunt oameni povestitori de oameni. Clipele sfârșesc la mijloc de drum. Pietrele căzute la
ÎN MOARTE AM TIMP SĂ-NŢELEG IUBIREA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_moarte_am_timp_sa_nteleg_iubirea.html [Corola-blog/BlogPost/366911_a_368240]
-
iar unele dintre gînduri par de-a dreptul smintite. Un singur cuvînt, cu jocul său de sensuri, mută fapta vîntului în cutia craniană, la granița necuviinței. stâna pustie - doar ceața mai umple donițele Cezar Florin Ciobîcă Poemul de față se așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e firesc ca stihiile să fi preluat sarcinile celor plecați și ceața să umple donițele
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
localul le aparținea! Dar cum aranjase Victor ca ora de închidere să fie sub cea obișnuită ? Însă la câte se întâmplaseră în ultimul timp nimic nu o mai putea mira! Victor o conduse galant spre masă, o ajută să se așeze, și făcu un semn discret cu mâna fără să spună nimic. Imediat ospătarii începură să servească masa. Abia atunci, zâmbind, se aplecă ușor spre ea și spuse: -Mi-am permis să comand ceva special în seara asta, sper să-ți placă
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487439348.html [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]