143 matches
-
un obuz de artilerie ușoară, cu ochiul lui deschis ca o capsă percutată privind spre marea agitată în amurg. Un puști, alergând cu o undiță în mână și care părea că nu prinsese nimic, se opri în spatele maiorului, întrebându-l ațâțat: - Nene, dumneata ai prins chefalul?... Maiorul se întoarce cu undița în care se zbătea un guvide, ultimul prins în ziua aceea, și fără a mă privi, ca și cum nici n-ași fi fost de față, zise: - Tu șterge-o, și te
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
un peisaj suprarealist: "nedumerit am privit pe fereastră/ prin zăpada înaltă/ o cîrjă împingea o roabă/ încărcată cu frunze de laur" (ibidem). îl bîntuie vise excentrice, evocînd "un ținut o patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această perspectivă ațîțată găsim o contopire a fastuoasei nostalgii simboliste cu șocul suprarealist, precum o alinare a banalității ce-a configurat destinul poetului, cutezătoarele protuberanțe ale fanteziei fiind exact contrasensul arzător al exasperantelor clișee, provocatorul revers al monotoniei răbdător asumate: "acolo perfecțiunea atinge
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
mare ce se stârnise vâlva, hăuiau ulițele pe unde trecea. Cum prindeau de veste că se apropie, câinii și celelalte dobitoace, cât și orătăniile de prin curți porneau să se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Simt pe limbă suculența vineție, păroasă de broccoli, și păstăile plate și verzi, și vinetele, pielea lor alunecoasă ca o stalagmită cu irizări violete... piețele și turcii strigînd neîncetat, provocator, pătimaș, de parcă ar vinde fete". Acestui devergondaj al simțurilor ambiguu ațîțate i se alătură o secvență complementară. O senzualitate eterată, nostalgică, de astădată, iese la rampă, cu o alură de vis resignat, capotînd în utopie: ,îmi spune că eschimoșii au zeci de cuvinte diferite pentru zăpadă. După nuanțele pe care le
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
noului Dumnezeu", invadează Teba, cetatea oamenilor cu sângele "subțire" și "puterile moleșite". Acestea trebuiau înviorate, împrospătate, aduse la starea de fierbere prin biciuirea instinctelor, ceea ce își propun să facă slujitorii noului cult, din ce în ce mai mulți. "Tulburarea din Teba" crește potopitor, oamenii ațâțați se dedau "desfrânărilor bestiale" cu o frenezie ce nu mai cunoștea "nici rușine, nici vină, nici păcat, nici pângărire". Adepții "noii secte" sunt de toate felurile, recrutându-se și dintre "capetele subțiri, cunoscători plictisiți de toate doctrinele, de toate trecutele
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuți din oselele pământului sub tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă și-un ochi vânat cuvintele roiesc acre ca niște viespii ațâțate zdrobite le cos la subțioara unui cercan să mușc din ele încăpățânarea de a nu auzi și cu urechile astupate de doi greieri rămași într-o umbră de coasă să-mi redobândesc libertatea de a fi dincolo de calapod ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
prezent. Am avea săli Ignațio Loyola, cu Exercițiile spirituale, la Escurial. Tot aici, statuia sfîntului Laurent, - Lorenzo, - diaconul spaniol din secolul 3 după Cr., sărbătorit la 10 august, pus pe un grătar de fier, prima dată, se pare, sub jeratecul ațîțat și arzînd în timp ce îngerii din văzduh își agitau aripile spre a domoli fierbințeala grătarului. De aceea, - cum spuneam, - regele Filip al doilea le sugerase arhitecților săi să dea Escurialului forma uneltei gigantice în amintirea supliciului. Ar mai fi și o
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
văzusem cînd mecanicul șef, crezîndu-mă un neam de-al răposatului, mă invită să mă uit prin fanta ce o deschise acționînd un capac... Pot să repet astăzi, în anul nostru 2000 că, o secundă, cel mult două, sub impulsul flăcărilor ațîțate, Belu se ridică brusc pe șezut, ca și cînd pînă atunci ar fi dormit și s-ar fi trezit buimac, somnoros, încă neștiind ce avea de făcut în dimineața aceea. Pe urmă, dînd din mîini, agitîndu-se ca atunci cînd vrea
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
ilustra un festin al asociațiilor, o orgie imaginativă, dar sub sclipitoarea, voioasa suprafață mustește amarul dezamăgirii. Am putea zice că iluzia jocului frenetic de imagini e convocată pentru a marca deziluzia de fond. Ironizînd și autoironizîndu-se prin mijlocirea unei fantezii ațîțate (ciclul în chestiune se intitulează Phantastikon), poeta nu abordează de-a dreptul realiile dure ce-o rănesc, ci prin intermediul imaginarului solemn, convențional, în care ele se drapează adesea, ergo prin referire la mitologia lor. Deși adînc decepționată de real, se
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei impas este extrapolat asupra speței umane și, prin intermediul acesteia, asupra universului. Un ocazional misoginism se răsfrînge asupra lumii, eclipsînd-o: "Aceste ore/ atingînd aerul la fel ca limbile unei vipere ațîțate./ Aceste ore meschine/ cînd somnul fiecărui bărbat este prins,/ la celălalt capăt, în cuie, de somnul unei femei./ Un șoarece roșu/ ronțăind cu îndîrjire pe sub dușumele: soarele.(...) Această lume/ în care seminția omenească a fost trasă,/ încă de la începuturi,/ pe
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
marcat major devenirea omenirii: cel al lui Iisus din Nazaret. Acuzat in extremis deopotrivă de blasfemie și de a se fi pretins „rege al iudeilor” de căpeteniile religioase iudee, acesta avea să fie, în cele din urmă, la presiunea mulțimii ațâțate și după ce judecătorul Pilat din Pont, prefectul provinciei romane, „s-a spălat pe mâini” (de răspundere), condamnat la moarte și executat prin crucificare. Astfel, prin jertfa și mărturisirea lui Hristos se năștea o nouă religie, creștinismul care, prin valorile sale
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
mai frumoase nepotriviri/ dintrun ochi de sticlă/ în timp ce tu fumai tacticoasă/ din capătul îndepărtat al lumii/ cu zîmbetul tolănit în mintea mea/ ca un paradox/ rătăceam unul în pielea celuilalt”. De unde rezultă o foarte posibilă rădăcină a acestei cruzimi permanent ațîțate, a acestei rebeliuni fără frîu, neocolind tangențele cu patologicul și anume paradarea erotică. N-au existat oare bărbați care, spre a-și impresiona iubita, au săvîrșit crime? Următoarea confesiune e relevantă: „pentru că eu așa văd omul/ care nu își mai
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
un univers de ghetou, cartierul omonim de la marginea lui Rio de Janeiro. Violența aici este prinsă nu într-o debordantă jacquerie cu pistolari copii, ci în evenimentul sordid survolat de ochiul curios al cetei de puști din cartier: de la deambulația ațîțată a prostituatelor la bătrîna care-și oferă contra cost apartamentul cu ora clienților ocazionali, de la svasticile postate pe ziduri la improvizațiile de apartament și rufele multicolore puse la uscat pe balcon, de la gunoaiele care zac la tot pasul, la inscripțiile
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
filmul lui Kusturica, avem un preaplin care se revarsă, un tablou flamand al abundenței, precum tabloul Luilekkerland (le pays de Cocagne) al lui Peter Brughel și delectării simțurilor. Primarul înfulecă sîrguincios, suge măduva unui os de porc, iar un cîine ațîțat sare pe fereastra automobilului instalat pe drezină ca să-i smulgă o bucățică. Regizorul ironizează falsa elevație, exaltă bucuriile simple, nu din grobianism, ci pentru că ele constituie un răspuns direct, nefățarnic dat hecatombei care a avut loc în fosta Yugoslavie. Simultan
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
cîine care răspundea la numele de Spot; cîinele prinsese un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i da iarăși drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului. Rowe apucă o crosă de criket și prinse să-l pocnească În moalele capului, Într-una, ca nu cumva să rămînă În viață, deși o auzea pe dădacă strigîndu-i: „Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rog! șopti ea. Ne ascultă... M-am plictisit de jocul ăsta de-a șoarecele și pisica. Nici măcar nu știm dacă e cineva În bucătărie. Încearcă să ne sperie cu zgomote de uși ce scîrțîie pe Întuneric. Și strigă, cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă, nici un răspuns, adăugă cu furie: Se Înșală amarnic! Își Închipuie că pot obține totul prin intimidare. Dar știi și dumneata cine sînt eu: un criminal, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că la un moment dat documentele au dispărut. Pretinde doar că ele n-au fost necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient pentru a le fotografia? Întrebă Johns, ațîțat. Te deranjează dacă-mi aprind o țigară? Stai, dă-mi voie să-ți iau tava... Johns vărsă puțină cafea pe cuvertura patului. Știi? urmă el, s-a făcut o asemenea afirmație acum vreo trei luni. Îndată după sosirea dumitale... O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu era nevoie să fie transportați la un ospiciu. Numai Digby nu se simțea apăsat de umbra acestei clădiri sinistre: „Pavilionul special“ nu era făcut pentru un om fericit ca el... Înapoia lui se auzeau, dinspre terenul de tenis, glasuri ațîțate: — Mingea a căzut Înăuntrul terenului! recunoscu el vocea lui Fishguard. — Ba În afară! — Mă acuzi că trișez? Ar trebui să te duci la oculist! Vocile trădau o ostilitate atît de profundă, Încît ai fi zis că posesorii lor vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață finalurile nu sînt totdeauna fericite. De asemenea, simți dureroasa Împunsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de inspirație: postura de critic literar, într-o conjunctură în care disciplina se confrunta cu o seamă de pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
necredincioși să cadă de cinci ori pe zi la pământ cu fața către Mecca. Scăfârliile lor bolnave și nesupuse le vom acoperi cu turbanul Islamului. - Ce frumos vorbește acest predicator, zise astrologul. - Vreau să recit un poem în fața oștenilor, spuse ațâțat Sadedin. Tocmai îl meșteresc în cap. Bolborosea în continuare. Tuz Okcean era acum convins că meseria de poet este de o mie de ori mai istovitoare decât cea de oștean. Își tăiau cu greu drumul prin mulțime. Ici-colo se zăreau
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
ilustrând sensul „accesoriu ce depinde de altceva sau stă în legătură cu altceva”. Îl reproduc cu ortografia originalului: „muierile sunt forte sollecite de celle mai mice circumstantie alle ornatului seu” (termenul sollecit sau sollicit fiind explicat la locul său în dicționar: „tare ațâțat, foarte întărâtat, foarte turburat”, „turburat în suflet, plin de cură, de temeri, nestâmpăr, nestâmpărat, neîmpăcat etc.”). E interesant că Laurian și Massim îi atribuiau lui circumstanță și sensul actual al cuvântului împrejurime: „loc învecinat: «credeam că te voi afla în
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
a celor periculoși, pe paiele reci și scîrnave, cu picioarele sub mine și cu uitătura goală, așteptînd „vizitatorii”. Pe cei mai „omenoși”. Mă vedeam studiat pe toate fețele, compătimit și îmbiat cu porcăriile rămase de la mesele lor, înțepat și scuipat, ațîțat și amenințat cu pumnii. Ce voluptate. Și ce labil am ajuns. Postura de ostatic e ultima la care m-aș fi gîndit. Acum însă îmi place. Mă simt privilegiat. Nu oricine are parte de compania unui psihopat evadat. Urmărit, vînat
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
reclădi în sensul prozei tradiționale și de a urma îndeaproape liniile ei sigure și solide fusese recucerit cu ajutorul clasei boierești de curînd lichidate, pe care scriitorii dobîndiseră permisiunea de a o descrie amplu, fără menajamente, dar și fără o ostilitate ațîțată ideologic, tocmai pentru că ea nu mai constituia un pericol politic pentru regim. Complexitatea personajelor aparținînd apusei lumi bune - și nu numai, ca pînă atunci, clasei muncitoare conduse de P.M.R. pe un "drum nou" - a îmbogățit cu substanță umană romanul românesc
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
decizie care nu s-a luat ușor, pe care nu mi-am dorit-o și pe care am încercat să o evităm. Toată alianță pe care noi am dus-o 3 ani și 20 de zile a avut un sens ațâțat timp cât am putut speră că obiectivele sunt urmărite. Nu mai avem niciuna din aceste speranțe, Mi s-a părut onest să nu prelungim un festival de ipocrizie, ci să avem curajul să constatăm că USL nu există. Alegătorilor le
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]