145 matches
-
a oprit a fost extazul privat dintre picioarele mele. Știam că mi-ar fi fost luat. Nu vreau să supraestimez latura sexuală. Dar pentru mine a fost o forță importantă, În special la paisprezece ani, când ai nervii tăioși și ațâțați, gata să se lanseze Într-o simfonie la cea mai mică provocare. Așa s-a descoperit Cal pe sine Însuși, În apogeul voluptuos, lichid, steril, culcat peste două sau trei perne deformate, cu jaluzelele trase și cu piscina golită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și de vechi, că oamenii au un fel incredibil de a trăi, de a face căpițe și țuică, de a-și îngropa morții în grădini și de-a picta cruci. Iar pe deasupra, peisajul îți taie răsuflarea. În zece minute, gata ațâțate, am țâșnit din paturi și ne-am aruncat în mașină. De atâta precipitare, am lăsat baltă orice moșmondeală și am uitat la vatră cele 10 truse pentru situații extreme. Peste trei ore am văzut cu groază că în rucsacul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
să nu trimit scrisoarea. Aceea nu era o scrisoare. Nu te apuci să sîcÎi oamenii cu scrisori de douăzeci de pagini. Mi-am recitit din nou teancul de foi. Fără să-mi dau seama, scrisesem un Început de roman. Foarte ațîțat, m-am Îmbrăcat și am dat fuga În oraș ca să-mi cumpăr o mașină de scris. Am găsit pînă la urmă una mică, portativă, care nu-mi era pe plac, dar, pentru a avea de unde alege, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
existența unei singure Ființe Supreme ce guvernează tot Universul? Lui Moise i-a fost de ajuns să arunce doar o privire pe firmament pentru a respinge falșii idoli și a-l adora numai pe Dumnezeul Cel Adevărat. În jurul lui, luptătorii - ațâțați - au început să facă prinsori. — Eu pariez pe Anubis, rostește tare o voce din ultimele rânduri. Pun rămășag... Tracul adorator al lui Mithras întoarce mânios capul în spate: — Ce-i în mintea ta seacă? Crezi că egipteanul ăsta cu față de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca niște copii”, zise din nou Diotallevi. „Erau fioroși mai mult de-o grămadă, templierii ăștia ai tăi”, zise Dolores ațâțată. „Mie Îmi amintesc de Tom și Jerry”, zise Belbo. Îmi păru rău. În fond, trăiam de doi ani cu templierii În gând și-i Îndrăgeam. Obligat oarecum de snobismul interlocutorilor mei, Îi prezentasem ca pe niște personaje de desene animate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este Mahapralaya, sau cel de-al Treilea Ochi al lui Kundalini. Și apoi, În aritmologia lui, Întemeiată toată pe numărul Fiarei, nu a luat În considerare Noile Numere, 93, 118, 444, 868 și 1001! „Ce Înseamnă ele?” Întrebă Diotallevi, imediat ațâțat. „A”, zise profesorul Camestres, „cum se spunea și În primul Liber legis, orice număr e infinit, și nu există deosebire!” „Înțeleg”, zise Belbo. „Dar nu credeți că toate astea-s puțin cam obscure pentru cititorul obișnuit?” Camestres aproape că sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suntem mai degrabă niște Palladieni, apoi, o știe toată lumea, pentru noi Lucifer e prensipiu binelui, la o adică Adonai e prensipiu răului, pentru că această lume a creat-o el, iar Lucifer Încercase să i se opună...” „Bine, bine”, zicea Bramanti ațâțat, „am spus-o, poate am păcătuit din ușurătate, dar asta nu-l autoriza să mă amenințe cu farmece!” „Allons! Allons! Făceam un metafór! Mai degrabă dumneata ești acela care drept răspuns mi-ai făcut envoûtement!” „Păi, sigur, eu și confrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pietre dă 365. Perimetrul bazei este de 931 de metri. Împărțim la dublul Înălțimii și avem 3,14, numărul π. Splendid, nu?” Belbo zâmbea stânjenit. „Imposibil! Spuneți-mi cum faceți de...” „Lasă-l pe profesorul Agliè să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că se grăbește pentru că urma să vină Luana de la scoala. Nu mai văzusem niciodată un barbat gol în viața mea, dar imaginea acestuia mi-a confirmat teoria evoluționistă a lui Darwin. Era o parodie de om, crăcănat, urât, hidos și ațâțat de dorințe erotice. Mă stăpâneam cu greu să nu scap vreun gest de-al meu de scârba, de sila, prefăcându-mă foarte interesată de persoana lui. M-a invitat să mă dezbrac, oferindu-se chiar să mă ajute. Am refuzat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o putere de atracție fatală și de ce uneori ai senzația ciudată că propriul tău trecut face parte din istoria locului. Acest sentiment l-am trăit când am vizitat Salonicul. Dorința de a vizita Grecia venea din străfundurile subconștientului, fiind ațâțata de lecturile din Octavian Paler. La plecarea în Grecia, Lăură era perfect conștientă de factură nostalgica și emoționată. Grecia era pentru ea temeiul existenței culturale a umanității, armonia perfectă din sfera artelor, un loc secret și un perfect refugiu, ceva
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și să mă lase s-o mângâi pe picioare... La ora care-a urmat a intrat veselă, pășind săltat într-o fustă înflorată, cu falduri late. Așteptam cu sufletul la gură. A început să dicteze aruncându-mi o privire lucioasă, ațâțată, promițătoare... Și totul a fost ca un vis. Nici nu știu când s-a lipit de mine, mi-a luat mâna și mi-a condus-o, nerăbdătoare, de la genunchiul cald, în sus, spre coapse. Acolo... acolo... am crezut că mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
până și ea era nedumerită de propriile capricii. Cum putea să manifeste atâta reavoință față de cei pe care-i iubea cel mai mult? De parcă temperamentul ei ar fi fost un yo-yo, care sălta În sus și-n jos, o clipă ațâțat, În clipa următoare liniștit. Și În privința asta semăna cu mama ei. Vocea monotonă a unui vânzător de simits s-a strecurat În Încăpere prin fereastra deschisă, punând capăt flecărelii În curs de desfășurare. Mătușa Banu s-a repezit la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putea foarte bine să fie sforăitul unui om adormit undeva; că lumina dulce a negurilor și pâlcul de copaci de lângă rateș înjghebau figuri fantastice; că cele două stele de fosfor puteau să fie doi ochi de motan; - dar eu atunci, ațâțat, pregătit de ciudățenia împrejurărilor, nu puteam să cred decât anumite lucruri. Dar lucrurile acestea n-au nici o însemnătate - adică n-ar avea nici o însemnătate, dacă ar rămâne așa, fără sfârșit; ele trăiesc încă în mintea mea, după atâta vreme, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintăi două împușcături. Sălbătăciunea, printre copaci, făcu o săritură, o zăriră amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum dracu de a venit așa? vorbi el pripit. Nici nu m-așteptam... Eu ascultam cânii... Am tras prea repede... m-am grăbit... —A fost fără știre... zise încet Vasile. Da’ nu-i nimica... Trebuie să mâie cânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moarte, despre o bătaie. Sâmbăta, Haia venea gătită și veselă, după o mâncare bună, la care nici vinul nu lipsise. Ieșeau pe o rohatcă, se plimbau până sub dealul Ulmilor, și se întorceau cu un buchet de flori, vesele și ațâțate. Tineri palizi, stângaci în hainele lor nouă, treceau pe lângă dânsele murmurând frânturi de cântece; și Haia, alăturea de Tudorița, nici nu se uita la ei. Apoi prietinia între cele două fete se strânse și mai tare. Într-un rând, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-i trebuia să-și mai aducă aminte de el. Ce putea să nădăjduiască de la dânsul? acuma vedea limpede. Ce-ar fi putut face ei în viață, alături? Pe lângă tatu-său, ar mai fi avut o sarcină. Și prin mintea ațâțată i se perindau toate căsniciile nefericite din mahalalele prin care trecuse, unde învățase să sufere, dar nu pricepuse îndestul viața. Acum înțelegea ceva cu strășnicie, cu încăpățânare, și nimic nu-i mai trebuia! Lucra și se gândea că va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El văzuse urs; iar acuma se afla încredințat că e Șargu. —Eu zic să trageți, domnule doctor, șopti Culi ațâțat. Ne înșală! Domnul Ionaș Popa a căutat a doua oară crucea lunetei și a pus-o în fantasma din ceață. A tras. S-a auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodată să râncheze un cal; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a frecventa cursurile. Injuriile, batjocurile, loviturile așteptau pe fiecare student român care se arăta. Studenții și publiciștii ardeleni Secășanu, Ocășanu, Droc-Bănciulescu și alții se puseră în capul agitațiunii. Studenții de la toate facultățile se mișcară de astă dată. O întrunire publică, ațâțată, firește, de la Clubul conservator, fu convocată. Această agitație făcea parte din acțiunea extraparlamentară a opoziției retrasă din Cameră. Studenții conservatori, cari primeau instrucțiile și chiar subsidiile de la Clubul conservator din casa Mandy, împingeau întotdeauna la violențe. În seara aceea consemnul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu din nou să circule curentul. Corl se făcu ghem, ca și cum ar fi dormit, căci auzise zgomot de pași și glasuri ațâțate. Deși cu ochii închiși, își dădu seama că cineva îl privea prin display-ul camerei de supraveghere. Știa însă că momentul critic avea să vină abia după descoperirea cadavrelor. Corl se pregăti așadar pentru cea mai mare bătălie din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alte cuvinte, nu poate fi văzută decât de foarte aproape. Dacă te întreabă cineva, îi poți răspunde că-i un amplificator acustic. După două-trei minute, nici dumneata n-o să-l mai simți. - Parcă nici acum nu-l simt, zise tehnicianul, ațâțat. Dar la ce folosește? - E un receptor subliminal, un fel de aparat de radio, îi explica Grosvenor și adăugă, apăsând pe fiecare cuvânt: numai că nu vei ști niciodată ce anume spune. Cuvintele vor trece direct în inconștientul dumitale. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
primejdios. - Niște ființe capabile, ca acestea, să folosească hipnoza de la distanță sunt probabil în stare să-și stimuleze reciproc creierul, adică să practice exact genul de telepatie pe care oamenii nu-l pot realiza decât cu ajutorul encefalostatului. Korita, adăugă el ațâțat, ce efect ar putea avea asupra unei civilizații capacitatea de a citi gândurile fără ajutorul unor aparate speciale? Arheologul spuse, ridicându-se în picioare: - După părerea mea, posibilitatea de a citi gândurile ar paraliza dezvoltarea. De aceea, cred că ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cinci, cred că moartea ar însemna o adevărată binecuvântare. - Ai dreptate, Smith! exclamă cineva. Cu cât vor muri mai repede, cu atât mai bine va fi pentru ei! - Să mergem în sala motoarelor! Porunci căpitanul Leeth. Noi... Dar un glas ațâțat îl întrerupse - era glasul lui Zeller: - Repede, domnule căpitan! Trimite de îndată oameni și proiectoare în cală! I-am găsit în conducta de aer condiționat. Monstrul e aici, dar îl țin respect cu arma mea, deși nu-i poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Deși e greu de crezut că ființa aceea ar putea fi în stare să ne interpreteze simbolurile, eu socot că ar trebui să distrugem hărțile noastre stelare zise Grosvenor. - Eram pe punctul de a propune același lucru, exclamă von Grossen, ațâțat. Continuă, Grosvenor! În sală se auziră murmure aprobatoare. - Acțiunile noastre, urmă Grosvenor, se întemeiază pe convingerea că scutul exterior ne poate apăra. În realitate, nu avem de ales. Dar în momentul când vom debarca pe planetă ar fi poate bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]