145 matches
-
că la un moment dat documentele au dispărut. Pretinde doar că ele n-au fost necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient pentru a le fotografia? Întrebă Johns, ațîțat. Te deranjează dacă-mi aprind o țigară? Stai, dă-mi voie să-ți iau tava... Johns vărsă puțină cafea pe cuvertura patului. Știi? urmă el, s-a făcut o asemenea afirmație acum vreo trei luni. Îndată după sosirea dumitale... O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu era nevoie să fie transportați la un ospiciu. Numai Digby nu se simțea apăsat de umbra acestei clădiri sinistre: „Pavilionul special“ nu era făcut pentru un om fericit ca el... Înapoia lui se auzeau, dinspre terenul de tenis, glasuri ațîțate: — Mingea a căzut Înăuntrul terenului! recunoscu el vocea lui Fishguard. — Ba În afară! — Mă acuzi că trișez? Ar trebui să te duci la oculist! Vocile trădau o ostilitate atît de profundă, Încît ai fi zis că posesorii lor vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață finalurile nu sînt totdeauna fericite. De asemenea, simți dureroasa Împunsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu fie ei cei acuzați sau după prima bîrfă, îndemnul mi se ofilea. Căutam să rămîn și n pauze printre copii. Împreună cu ei parcă respiram un aer mai pur. Aproape adolescente, fetele din ultima clasă mă primiseră cu o curiozitate ațîțată. Cu ochi negri, lipicioși și tot timpul zîmbitori, Elvira mă studia îndelung. Crescută cu lipsa de măsură a vîrstei, de obicei își ascundea privirea, cocoșîndu-se în spatele colegelor. Tatăl ei era omul cel mai gros din sat. Ajunsese așa după ce, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa când mă ajută ceva. Băutura, o femeie, o carte, o vacanță. O poezie, chiar, să nu râdeți. Uneori și muzica... reintru într-o plăcută stare de vitalitate. Ațâțat, dezlănțuit. Nu mai văd decât ținta, datele, ipotezele, soluția. Se întunecase, nu aprindea lumina. Nu era încă beznă deplină, sau poate era. Femeia, deși nu îl vedea, îl simți însă ridicându-se în picioare, în spatele biroului. Un șef deștept minuni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii râdeau, alții îi blestemau pe zei, pe Vitellius și mulțimea ațâțată, alții întindeau mâna să atingă vreo femeie. Un băiețaș aruncă spre ei o legătură de verdețuri putrezite. — Trăiască Skorpius! O să vă omoare pe toți! Băiatul fu împins deoparte de oamenii din jur. Cineva îi dădu un pumn și copilul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea și o ucidea alături de mine. Eu mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape dragostea, în timp ce ea se dăruise toată miracolului unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am înțeles mai târziu că voluptatea aceasta adâncită în carne, când era încă numai îndrăgostită, o crucifica. A avut atunci curajul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsat pe umeri (îl încurcasem eu, mi-a spus mai târziu, și i-a fost peste putință să-l pieptene) și buzele mușcate. Privii cu o imensă beatitudine urmele primei noastre nopți de dragoste. Maitreyi era acum de o frumusețe ațâțată, parcă întreg trupul se deșteptase în ea, și buza aceea de jos, cărnoasă și fragedă, își purta mușcăturile ca o victorie, ispitind privirea și turburînd-o. M-am întrebat cum de a trecut neobservată schimbarea aceasta, cum de au fost atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meserie, dar în egală măsură tineri logodnici sau soți se confruntă cu tortura, masacrele și terorismul. Omniprezența morții "fățarnice și înghețate"170, teroarea trăită zilnic îi fac pe acești bărbați să-și piardă iremediabil inocența. Poftele carnale sunt și ele ațâțate. Dorințele sunt cu atât mai exacerbate cu cât clima fierbinte a Algeriei exercită asupra celor care încep să se familiarizeze cu ea toate mirajele seducției sale. Nu scria Camus în 1939, referindu-se la capitala algeriană, că "oamenii află aici
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
său, prezent în însuși spiritul său, în chiar conștiința sa. Ca să nu se lase covârșit de aceste gânduri, ce dădeau pe-afară și aveau nevoie să-și găsească rânduiala pe hârtie, începea pe nepusă masă să ragă ca un leu ațâțat, tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
difuză față de nedreptățile și abuzurile rămase nepedepsite constituie un foarte periculos fundal pentru răzmeriță și haos. Amorsate de profesioniști, masele pot finalmente ieși ca un tsunami care mătură tot, iar climatul de continuă violență din viața de zi cu zi, ațâțat iresponsabil de media și întărit de gafele guvernanților, nu poate conduce la nimic bun. Am crezut multă vreme că mișcările politice radicale (de tipul Gărzii de Fier, bunăoară) au fost rodul conjuncturii și a unor minți bolnave. Când însă mă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe care-o urmărea, fie că era altceva la mijloc, nerăbdarea îl dădu oricum de gol, căci în clipa cînd zări movila aceea albă, el porunci, cu un glas ațîțat, să fie coborîte ambarcațiunile. Cele patru ambarcațiuni, cu a lui Ahab în frunte, se avîntară așadar spre pradă. Matahala albă se scufundă însă, în curînd și în vreme ce noi așteptam, cu vîslele în aer, să apară din nou, ea se ridică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
piezișe ale soarelui se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Hudson la venirea primăverii, întreaga oaste a cașaloților se năpusti spre centrul ei, parcă pentru a se strînge într-un singur munte. Starbuck și Queequeg își schimbară numaidecît locurile, Starbuck așezîndu-se la pupa. Ă La rame, la rame! șopti el ațîțat, apucînd cîrma. Trageți vîrtos la rame și țineți-vă firea, băieți! Dumnezeule, fiți atenți, băieți! Hei, Queequeg, trage-i una cașalotului ăluia, înțeapă-l, lovește-l! în picioare, rămîi în picioare! Hai, oameni buni, trageți vîrtos, nu vă mai uitați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bucată de metal strîmbă și crăpată, fie ea din fierul cel mai tare, nu-i așa, fierarule? Ă Așa e, domnule căpitan, cred că pot netezi toate strîmbăturile și crăpăturile, afară de una singură. Ă Atunci, uite ce e, exclamă Ahab ațîțat, înaintînd spre fierar și sprijinindu-se cu amîndouă mîinile de umerii lui. Privește, uită-te aici... aici... ești în stare să ștergi o cută ca asta, fierarule? Și, trecîndu-și repede palma peste fruntea încrețită, adăugă: Ă Dacă ești în stare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exact prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l savanta analfabetă a genialului pantofar, defectînd într-un fel canonul moscovit prin afișatul tupeu megaloman, ațîțat perfid de anturajul Găinușelor cu coc La Goulue, tiparul Moulin Rouge în variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce erau în aceeași măsură germanofone și francofone altor cantoane, catolice și clericale, nu mai puțin amestecate în plan lingvistic. E adevărat, afiliațiile confesionale pierzîndu-și din pregnanță, asemenea clivaje contrariază mult mai puțin în prezent. Antagonismul grupurilor lingvistice este acum ațîțat, făcînd destul de vulnerabilă o identitate care, în fața propriei singurătăți, simte mai puțin orgoliul civic, și mai multă neliniște. Dar, chiar și atunci cînd un monument și-a pierdut semnificația, piedestalul rămîne. Spiritul elvețian ignoră noțiunea de minoritate etnică sau culturală
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]