12 matches
-
era Tolpa ascuns. Țiganul văzând de departe că vine Vodă, se sui iute într-un măr și se legă cu brâul de care era încins peste mijloc de un crac, lăsându-și apoi picioarele să spânzure în jos, iar o ațișoară, pe care o avea, de asemenea, pe lângă dânsul, o legă de altă creangă deasupra capului său. Văzându-l așa, Vodă zise cu milă: - Zău că-mi pare rău de sărmanul Tolpa. Bietul, de bună seamă, auzind că am poruncit să
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
Întrebând-o dacă nu ar vrea să facă o plimbare cu motocicleta lui, o Harley pusă la punct. Apoi se plimbaseră cu motocicleta de-a lungul coastei până la Monterey, ocazie cu care ea Își dăduse jos toate hainele până la ultima ațișoară și le aruncase În Pacific. După două luni de delir, Moff fusese nevoit să rupă relația pe motiv de „mari diferențe la nivel de așteptări“. Ea Îi răspunsese mâzgălindu-i motocicleta cu un spray cu vopsea roz. Harry fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la reducerea de mostre. Apoi mă uit cu atenție în oglindă, după scame sau cute nedorite. De data asta n-am să-i mai dau satisfacția de a-mi găsi nici cel mai mic defect. N-o să mai am nici o ațișoară rătăcită și nici o încrețitură suspectă pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în urmă să se carieze ca niște măsele, până la gingia sângerândă. Știam că locuisem acolo, păstram câteva imagini încă, dar nici o trăire, nici o emoție, nimic adevărat. Cele trei-patru clădiri erau ca dinții strâmbi din proteza mamei, neinervați și neirigați de ațișoarele venei și arterei. Plastic, plastic ordinar și stupid. Bănuiam că ușile lor erau doar gravate în pereți, că interioarele erau pline, masive, ca umplutura din bomboanele praline, că, deci, totul era o grosolană imitație de bâlci. Dar dădeam târcoale acestor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
steaguri pâlpâiau, cusute pe deasupra cu pânză galbenă, o seceră și-un ciocan încrucișate, într-o cunună de spice. Maria se încruntă și pe fața ei, sub piele, nenumărate fibre musculare contribuiră, contractîndu-se la comanda unui fin sistem de pârghii și ațișoare de sub țeastă (așa credea Costel), la conturarea unei expresii pline de o emoție greu de definit. Umbra adolescenței trecute scotea acum un relief ciudat din colinele pomeților și bărbiei, șanțul de pe buza de sus și ușoarele depresiuni din obrajii femeii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să știu materialul cum poate numai cel ce-l fabricase îl mai știa, dar fără să știu de ce îl știu, de ce mintea mea a recreat bucata aia de stofă, care-mi strălucea acum, tridimensională, în centrul câmpului vizual, cu fiecare ațișoară și fiecare milimetru colorat vizibile ca-ntr-o lumină razantă. Oribile sânt imaginile din care tu nu exiști, pe care le-ar fi putut vedea oricine, și le-ar grefa apoi în mintea, în carnea ta... În fine, după ore
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcut bucle, pensule pentru pudrat obrajii, rețele pentru prins părul, precum și șifoniere-ntregi de lenjerie intimă de dantelă, roșie, neagră și sidefie, portjartiere complicate ca niște harnașamente, sutiene cu pernițe-n interior, chiloți ca niște mici triunghiuri mătăsoase susținute de ațișoare și ciorapi de plasă ghemuiți în ei înșiși, în cutii de pantofi, ca niște broaște râioase. Dar în budoarul mamei Herman pătrunsese mult mai târziu. Urmaseră seri fericite. Herman îi vorbise Soilei și ea-i răspunsese, și vocea ei Herman
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și Duh Sfânt și că o să fie ca îngerii lui Dumnezeu, marea omidă a rădaștei simțise deodată o neliniște și un dor ciudat după o altă lume. Drumurile nesfârșite pe care le săpase în inima stejarului, marcate de feromoni și ațișoare subțiri de fecale, dulcile vase cu sevă și amarele fibre uscate, nimerirea bruscă în labirintul altei omizi și înfruntarea lor oarbă, singurătatea de o sută de mii de feluri, susurul propriilor intestine și ganglioni, fojgăitul inelelor și piciorușelor începură să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și perfecți. Mușchi striați, fusiformi, suprapuși, întretăindu-se, pernițe pectorale și fesiere, pereți intercostali, fusele lungi de la brațe și de la picioare, prinzîndu-se de oase cu zgârciuri puternice, mușchi de culoarea amurgului, pachete de fibre alcătuite din fibre alcătuite din fibre. Ațișoare microscopice de proteină însumîndu-și eforturile ca să urnească plăcile și stâncile osoase, ca să facă Molohul să-nainteze. Mușchi de culoarea-nserării, a după-amie-zelor ploioase, carne care este țărână și se-ntoarce-n țărână. Se vedea acum bine, om escoriat, mulaj anatomic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o mare perucă albastră-ultramarin, cu sutienul de piele redus la un ham ce-i ridica țâțele goale, cu un slip ca o botniță lăsând să iasă printre fâșiile lui câțiva cârlionți pubieni, el viguros, măsliniu, cu un slip minuscul trecîndu-și ațișoara printre fesele tari, scobite. Fețele le erau inexpresive, pleoapele cu gene artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu obiecte obscene: dildouri și capete de femei cu guri căscate ca ale peștilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Era o pungă de hârtie uzată în care părinții îi păstraseră toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă, din care Încep să curgă tot felul de ațișoare. Rămâne scheletul de lemn, vulnerabil În toată goliciunea lui, cu rândurile de scânduri albe, ca niște coaste uriașe. Mă-ncearcă un fel de compasiune, dar apoi mi se face rușine si Înghit În sec, scârbit de clipa mea de slăbiciune
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]