5 matches
-
Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă, din care Încep să curgă tot felul de ațișoare. Rămâne scheletul de lemn, vulnerabil În toată goliciunea lui, cu rândurile de scânduri albe, ca niște coaste uriașe. Mă-ncearcă un fel de compasiune, dar apoi mi se face rușine si Înghit În sec, scârbit de clipa mea de slăbiciune
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întrebând-o dacă nu ar vrea să facă o plimbare cu motocicleta lui, o Harley pusă la punct. Apoi se plimbaseră cu motocicleta de-a lungul coastei până la Monterey, ocazie cu care ea Își dăduse jos toate hainele până la ultima ațișoară și le aruncase În Pacific. După două luni de delir, Moff fusese nevoit să rupă relația pe motiv de „mari diferențe la nivel de așteptări“. Ea Îi răspunsese mâzgălindu-i motocicleta cu un spray cu vopsea roz. Harry fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Era o pungă de hârtie uzată în care părinții îi păstraseră toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de la reducerea de mostre. Apoi mă uit cu atenție în oglindă, după scame sau cute nedorite. De data asta n-am să-i mai dau satisfacția de a-mi găsi nici cel mai mic defect. N-o să mai am nici o ațișoară rătăcită și nici o încrețitură suspectă pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
era Tolpa ascuns. Țiganul văzând de departe că vine Vodă, se sui iute într-un măr și se legă cu brâul de care era încins peste mijloc de un crac, lăsându-și apoi picioarele să spânzure în jos, iar o ațișoară, pe care o avea, de asemenea, pe lângă dânsul, o legă de altă creangă deasupra capului său. Văzându-l așa, Vodă zise cu milă: - Zău că-mi pare rău de sărmanul Tolpa. Bietul, de bună seamă, auzind că am poruncit să
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]