36 matches
-
Ne-am trezit cu tot cu cer în metaforă. Pronumele zilei de azi Dumnezeu când timpul l-a orânduit A uitat zilei să-i dea un pronume, Era ocupat cu chipul nostru cioplit Pe care să-l trimită în lume. Ochiul Lui ațintit spre spațiul divizat Tăia felii de timp aruncat spre noi Și naivi ne lăsam de El înălțat În numele spațiului ne spălat de ploi. Culoarea zilei s-a schimbat Și-am rămas de cuvinte agățați, Dacă-n ele turnăm ură, e
REFUGIU ÎN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Refugiu_in_metafora.html [Corola-blog/BlogPost/375270_a_376599]
-
29 martie 2015 Toate Articolele Autorului 16. Fiara cu chip uman Viața nu este dreaptă, dar tot este bună După ce s-a mai liniștit, Săndica a intrat sub cearșaf, încercând să adoarmă, însă oricât s-a străduit, ochi săi rămâneau ațintiți în tavan. Încerca să analizeze evenimentele petrecute în viața sa, în ultimele luni. La începutul verii, care acum era pe sfârșit, credea că era îndrăgostită de Viorel. A constatat că a fost doar atrasă de el ca bărbat, pentru că era
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427606642.html [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Viața nu este dreaptă, dar tot este bună După ce s-a mai liniștit, Săndica a intrat sub cearșaf, încercând să adoarmă, însă oricât s-a străduit, ochi săi rămâneau ațintiți în tavan. Încerca să analizeze evenimentele petrecute în viața sa, în ultimele luni. La începutul verii, care acum era pe sfârșit, credea că era îndrăgostită de Viorel. A constatat că a fost doar atrasă de el ca bărbat, pentru că era
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392637934.html [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
28 iunie 2014 Toate Articolele Autorului 16. Fiara cu chip uman Viața nu este dreaptă, dar tot este bună După ce s-a mai liniștit, Săndica a intrat sub cearșaf, încercând să adoarmă, însă oricât s-a străduit, ochi săi rămâneau ațintiți în tavan. Încerca să analizeze evenimentele petrecute în viața sa, în ultimele luni. La începutul verii, care acum era pe sfârșit, credea că era îndrăgostită de Viorel. A constatat că a fost doar atrasă de el ca bărbat, pentru că era
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403943614.html [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
care o avuseseră foarte puțini deși atribuțiunile acesteia îi fuseseră limitate și schimbate. Iar Pilat avusese relații bune cu acesta și de aceea era total uimit de remarca magistratului. Se gândi puțin înainte de a răspunde și simți ochii celor prezenți ațintiți asupra sa. Se simțea însă încolțit de întrebarea magistratului. Putea răspunde orice, cu aroganță, invocând vulturul Romei și puterea princiară a împăratului aflată în spatele său, însă își dădu seama că trebuia să dea un alt răspuns. -Am spus că acesta
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_7_.html [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
se distingea un băiat înalt, suplu, cu părul blond, un pic mai lung decât prevedea regulamentul, cu un ten deschis, curat și cu niște ochi negri pătrunzători. Acesta își roti privirea plictisită, ușor dezabuzată în jur. Ochii tuturor fetelor erau ațintiți asupra lui. Ochii lui se opriră însă asupra Măriucăi. La următorul blues se îndreptă cu pași siguri spre ea, se prezentă și, politicos, o invită la dans. Măriuca dansa astfel pentru prima oară în viața ei cu un băiat și
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1460704567.html [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
cu hotărârea lui Octavian îi asigurau lui Comus Lucretius un trai decent și o titulatură care o avuseseră foarte puțini deși atribuțiunile acesteia îi fuseseră limitate și schimbate. Procuratorul se gândi puțin înainte de a răspunde și simți ochii celor prezenți ațintiți asupra sa. Se simțea încolțit de întrebarea magistratului. Putea răspunde orice, cu aroganță, invocând vulturul Romei și puterea princiară a împăratului aflată în spatele său, însă își dădu seama că trebuia să dea un alt fel de răspuns. -Am spus că
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1439453024.html [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
încremenit in piept Vreau să trăiesc o clipă, una. Aștept. El va veni curând Să își adape nemurirea Și am să-i fur un mic sărut Să-mi fie căntec amintirea. Și-aștept.Dar zorii se ivesc Și ochi-s ațintiți în zare, O ciocârlie-n trilu-i stins Mă cheamă să pornim spre soare. Referință Bibliografică: Fuga (...) / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 544, Anul II, 27 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate
FUGA (...) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Fuga_elena_spiridon_1340830824.html [Corola-blog/BlogPost/355087_a_356416]
-
Brașovului. Dar aici sunt numai vile, spuse Delia. Criști tăcea și savură momentul surprizei. Locuința era deja cumpărată, acesta era marele secret. O vilă cocheta, balcoane elegante. Criști opri. — Aici, am ajuns! Delia coborî din mașină, dar ochii îi avea ațintiți spre clădire. Își făcuse câteva idei, dar această vila era într-adevăr o surpriză. — E minunat ce văd, Criști! Hai, repede să văd interiorul. Proprietarii sunt aici? Fără să-i răspundă, Criști scoase cheile din buzunar. Intrară într-o curte
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1449002763.html [Corola-blog/BlogPost/340079_a_341408]
-
mare calitate. Din acest an au început de fapt la Luchian realizările cele mai importante în activitatea sa artistică. Ochii săi ""de o frumusețe de împărătească bijuterie neagră"" au reușit să străbată viața înconjurătoare și lumea în ansamblul său, rămânând ațintiți îndelung asupra zonelor unde omul prin prezeța sa transmite evocările cele mai tulburătoare. Astfel, regăsim în tematica sa oameni nevoiași și umili, cu personalități de netăgăduit care au găsit în Luchian un perfect "rezoneur" de o neîngrădită afecțiune. Arta sa
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
momentul respectiv. Deși numele ei era necunoscut, poza ei, aflată sub titlul ""Față afgană"", a apărut pe coperta revistei "Național Geographic" din iunie 1985. Imaginea fetei, cu eșarfă dezvăluindu-i chipul și cu ochii ei verzi că marea ce stăteau ațintiți spre cameră, a devenit deopotrivă simbolul conflictelor afgane din anii 1980 și situația refugiaților din lumea întreagă. Însăși imaginea a fost numită „"Cea mai recunoscută fotografie"” în istoria revistei și fiind inclusă în topul ""Celor mai reușite 100 de fotografii
Sharbat Gula () [Corola-website/Science/312405_a_313734]
-
mai putea să-și reprime exasperarea, sau să-și descleșteze dinții. Cu un oftat adânc, Hanbei observa calm agitația vizitatorului. — Bine, dar... doar nu cumva...? Pe lângă glasul care abia i se desprindea din gât, ochii nervoși ai lui Nobumori rămâneau ațintiți asupra privirii calme a gazdei sae. Tuși necontrolat, apoi întrebă: — I-ai trimis capul la Castelul Itami, pentru Kanbei? — Este așa cum spui. — Este așa cum spun? Neobișnuit răspuns. Ai nesocotit intenționat porunca Domniei Sale? — Nu fi absurd. — Dacă așa e, atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
evit aceste rele dimineți). Cum deschideam ochii, suferința era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc că nu mă voi mai urca niciodată la catedră și să văd ațintiți asupra mea ochii studenților încărcați de o superbă curiozitate și simpatie pentru mine? Nu! îmi părea stinsă această bucurie... Că nu voi mai ajunge în țara mea să gândesc liber fără să risc din nou închisoarea? Nu, fiindcă în adâncurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi stat acasă, în pat, cu o ciocolată și un număr din Marie Claire, l-aș mai fi întâlnit pe Adam? Răspunsul e obligatoriu să fie nu. Așa, stăteam în cafenea, cu un ochi pe povestea Samanthei și cu celălalt ațintit asupra ușii de la intrare. Cu toate că speram ca Adam să intre pe ușa aia, ba chiar aproape că-l așteptam să-și facă apariția, n-am fost deloc pregătită pentru cum m-am simțit atunci când a venit. Era așa de, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cît mai jos, așa cum a fost învățat cîndva că se spun vorbele de dragoste. Și-n tot timpul acesta, mîna lui, care s-a oprit pe sînul femeii, a atins mamelonul, iar acum îl simte întărindu-se. Ochii îi stau ațintiți doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar apa din fundul căzii, menținută la un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima zvârcolindu-i-se în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum nu numai trăsăturile familiare, ci acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din nou ce s-a întîmplat și mă cuprinde un fior de greață, scuturîndu-mă, pe care încerc să-l maschez strivind țigara, abia aprinsă, în scrumiera de sticlă. Ți-e rău? mă întreabă doamna Cristina. Ridic privirea. Ochii ei stau ațintiți asupra mea, urmărindu-mă: doi ochi mari, necruțători. Dacă-ți vine să verși, poți intra în baie, face ea un gest cu țigara spre ușa care desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se zăreau sporadic pe sub bretonul suflat de vânt. Un chip frumos, cu trăsături masculine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai putea să-și reprime exasperarea sau să-și descleșteze dinții. Cu un oftat adânc, Hanbei observă, calm, agitația vizitatorului. — Bine, dar... doar nu cumva...? Pe lângă glasul care abia i se desprindea din gât, ochii nervoși ai lui Nobumori rămâneau ațintiți asupra privirii calme a gazdei sale. Tuși necontrolat, apoi Întrebă: — I-ai trimis capul la Castelul Itami, pentru Kanbei? — Este așa cum spui. — Este așa cum spun? Neobișnuit răspuns. Ai nesocotit intenționat porunca Domniei Sale? — Nu fi absurd. — Dacă așa e, atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
productivități de manifeste, nonsensul astfel trâmbițat atunci, rămas fără acoperire, în vidul unui șubred enunț terminologic, mi-a reapărut totuși, prin contrast, pe ecranul memoriei, adus de o împrejurare altcum semnificativă. Căci un Colocviu benefic orientat înspre realități cuprinzătoare, cuviincios ațintit asupra dinamicii obiective care le animează, și-a propus, la Putna ctitoriei ștefaniene, între 25 și 28 august a.c., să dezbată loial dimensiunea de eficiență proprie acestei concentrări de energie inepuizabilă, realizată la nivelul mitului: în formularea însăși a titlului
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
El... Când trupul, mintea și sufletul erau singura trinitate în care credea. Ațipise... dar, nu dormea, simți în el o spaimă care creștea în fiecare clipă, din ce în ce. Stătea culcat în pat, pe spate, cu ochii mari deschiși ațintiți în tavan, și cu iuțeala gândului retrăi frânturi de viață din copilărie. Un zgomot abia perceptibil, îl făcu să tresară, doar urechea lui înfrigurată îl putea auzi. Zgomotul, ușor se apropia... Urmară clipe lungi , nesfârșite, de încremenire,... Cine știe cât a ținut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
într-o stare de prostrație, așezat într-un colț al camerei, cu genunchii la gură, și își legăna întruna capul, în timp ce cânta. Era prima dată când îl vedeam. Părea mai tânăr decât era. Avea un păr blond și ochi albaștri ațintiți în pământ. Nu știu dacă m-a auzit venind, dar când i-am vorbit, nu a părut surprins. — Tu ai ucis-o pe micuță? l-am întrebat. Se opri din cântat și, fără să ridice privirea, îngână pe ritmul melodiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i facă pe băieți să tacă și, până la urmă, oricât de incredibil ar suna, toată lumea s-a apucat să deseneze. În ceea ce mă privește, mă prefăceam că plouă. Dar Încearcă să stai nemișcat În timp ce treizeci de perechi de ochi stau ațintiți asupra ta. E imposibil. După un timp, camera a Început să se clatine și să plutească misterios, În derivă, și a trebuit să clipesc ca să-mi cadă lacrimile. Totuși, ceea ce mi s-a părut ciudat a fost că, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Jack coborî spre pântecul ei. Ce naiba făcea? se întrebă. Dacă Francesca îl iubea într-adevăr pe Laurence Westcott, atunci n-avea nici un drept să intervină și s-o facă să se răzgândească. Privind în ochii ei verzi și mari ațintiți cu inocență asupra lui, în Jack se dădu o luptă lăuntrică. În cele din urmă, luă o hotărâre. — Francesca, adevărul e că l-am cunoscut destul de bine pe Laurence Westcott acum șapte ani. Eu și Carrie am făcut timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă nu vedea pe nimeni; ochii îi încremeniseră ațintiți, cu dunga de umbră săpată între ei; din vreme în vreme un fior îi alerga prin trup și buzele ei pline și roșii aveau un tremur ușurel. Maică-sa umbla prin casă după treabă; din când în când se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]