90 matches
-
albaștri). De observat cum renunțările în ordine lumească tind să se suprapună cu cele în ordine poetică. Marginalitatea despre care vorbeam nu e, în Folfa, exclusiv socială, cu toate că numeroase versuri configurează și deplâng existența pe un fund obscur de ,mare ațipită", de ,baltă uscată", fundătură purtând numele ,orașului adormit/ întru Domnul Craiova". Mai gravă decât această lipsă de vizibilitate a autorelui, decât ,ratarea" biografică, este ratarea marilor teme, conștiința acută a faptului că viziunile fulgurante nu pot trece în ,pagina răbdătoare
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
pentru propriii nepoți. Atunci, să-i fie scriitorului român de bine! Altfel, pe variate meridiane, exceptând cei doi poli inospitalieri, terorismul puiază pe mișcătoare nisipuri cu palmieri ce nu se ofilesc în hârdaie, în metropole și chiar în pitorești orășele ațipite unde nu e de împușcat decât postașul sau gardianul, cu un copil-doi prin preajmă - cauza o cere. A procura câteva tone de trotil, o utilitară, a mai îndesa în portbagaj niște grenade, ceva cuie, capse, devine o joacă, iar dacă
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei și cele de ciocan ale tinichigiului ce potrivește tabla pe acoperișul mănăstirii. POCNET DIN DEGETE Odată un pocnet din degete mă duse la
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
comentariul chiar așa metaforizat cum e... 1) "Se trage în Parlament", expresie care, în funcție de posibilitățile cultural-mentale ale telespectatorilor se poate traduce după cum urmează: a) se trag aghioase; b)se trage de timp; c)se trage discret de mânecă vreun parlamentar ațipit; d)"se trage la temă", în cazul dezlegătorilor de cuvinte încrucișate, precum și alte... trageri, specifice locului, cunoscute doar de către domnul senator Antonie Iorgovan. 2) Este vorba despre un nou tip de televizor, de fabricație străină, care permite comunicarea directă dintre
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și arhetipurilor) au dus, inevitabil, la carbonizarea întregii păduri de muzică savantă, care se transformă astfel în fosile ale unei arte încrustată în durată, rămase și ațipite ca niște eterne efemere, ca o mărturisire ce se poate concretiza într-un instrument al expierii ori, poate, într-o tentație a vinovatului incurabil.
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
prin frânturi de amiezi Vechi scrisori de amanți se tot rup și se ning Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin gări Un batran ațipit trece mâna prin nori Ploua dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpă nisip pe adâncuri de mari Și pe umbră ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit pe umerii lor și acum trandafiri și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
O rugina de tei prin frânturi de amieziVechi scrisori de amanți se tot rup și se ningDin pănuși de porumb mă privesc și se stingochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin găriUn bătrân ațipit trece mâna prin noriPlouă dor sfâșiat din arcuș de vioriCalcă talpă nisip pe adâncuri de măriși pe umbră ce sunt, un oraș osânditla prăpădul tăcut al atâtor iubiriUit pe umerii lor și acum trandafiriși pe buze le scriu un oftat
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
păr traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Era la un cot unde șoseaua avea borne mici de beton. Dar unele dispăruseră și fuseseră înlocuite cu țăruși.) Adina avea brațele moi, întinse în părți. Duminică o apucă de umeri și începu s-o salte. - Ușor, spuse ea parcă ațipită. Pe urmă trupul ei tresări, mai tresări o dată, se destinse și încremeni. Duminică rămase cu atât: că s-a petrecut ceva adevărat, dar s-a petrecut prea ușor ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
are el în viață alt scop decât să se înmulțească, - să bea, să mănânce, să tragă chefuri la nunți și chiar parastase... Să-i înțelegem pe hatmani, pe vătavi, vistiernici și postelnici, dacă prostimea n-are alt ideal, dacă stă ațipită între ziua de azi și ziua de mâine. Turcul-aga, văzînd că strigă cu toții într-un cuvînt, au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeao. Ș-au șezut amîndoi în scaone. Ș-au început a da din
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
se sparse. În sfârșit, mi-am închis ochii strâns. Mi se păru că doica se sculase pentru a veni la mine și că mă privea. Îmi încleștam pumnii sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune pentru fiere!“ Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
milimetri, pe care o găsisem tot în sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate până aici, făcând un drum cu niscaiva peripeții asupra cărora totuși nu o să mă opresc. L-am găsit pe părintele meu ațipit în fotoliu, cu ziarul căzut în poală. Vederea lui m-a înduioșat, dar faptul că l-am surprins în atitudinea aceea nu putea decât să mă mulțumească și să fie cât se poate de convenabilă scopului pe care mi-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers, creează un soi de dependență, așa că perioadele de acalmie care precedă pacea finală se înmulțesc și se lungesc, din excepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân, ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn sub masă și se preface ațipit. Buna dispoziție trece de la mine la ea, de la ea la mine; roșeața tînără din obrajii lui Șichy i-a molipsit și pe-ai mei. Tano nu ne mai suportă rîsul și se cere afară, gata de altă hărțuială cu vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și delicată a picherului, suferind permanent de boli ciudate, m-a salvat la dînsa în pat, sub o plapumă enormă, printre perne și pernuțe, descălțat doar, cu hainele pe mine, ca să mă încălzesc și să-mi treacă frica. Brusc părea ațipită, însă degetele ei subțiri, fierbinți, scotocitoare, gentile, atingeau cele mai intime ascunzișuri ale mele, ba mai mult, îmi dirijau palmele umede de emoție spre ceea ce aflasem de la copii din pavilioanele C.F.R. că se cheamă "pizdă"?! Curios, copilăria mea e plină
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
fiind handicapată de un vid de voință, de o absență a stăpînilor. Poate că de aceea nu există fenomen cu mai mare șansă de deconspirare a eroilor decît starea lor de somn. Când E. B. o vede pe mama ei ațipită, nu-și poate stăpîni uimirea însoțită de repu1sie. Ea, care crede în "inteligența trupului" și e mîndră de "sclavia perfectă a mișcărilor ei", constată cum femeia întinsă pe divan se zvîrcolește nerușinat, aude scrâșnetul dinților, ca un semnal din străfunduri
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
aceea extrem occidentală. În mașina cu care ne îndreptam spre Histria, condusă de soția mea, fetița noastră, Ana, care abia împlinise trei ani, trăgea de el: „Mario, Mario, nu dormi, te rog!" Voia să-i spună lui Llosa, pe jumătate ațipit, numai ea știa ce. Ei bine, Mario n-a uitat-o, deși n-a mai recunoscut-o într-o fotografie de la opt ani. De altfel, în compensație, Ana nu-și mai amintește, nici ea, scena. Nu vreau să nedreptățesc pe
Mario Vargas Llosa, în sfârșit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5996_a_7321]
-
viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt de neclintit/ pe lîngă care rîsul țîșnește/ spre gheara tăcută a menhirilor/ cîte un gang ațipit/ în care/ întunericul pilește mînere de uși/ somnul ca o răsplată/ îndărătul unor perdele/ aducînd vorba/ despre craniul pleșuv al paradisului// din ghiozdanul unui școlar/ rostogolindu-se pe asfalt/ cifra obeză:/ doi” (Orașul ca un fosfor tăcut). Taedium vitae, solilocviul
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
și curgerea caravanelor și comisiilor de la centru urmează același flux și reflux al neantului, iar ivirea unui Făt-Frumos cum este activistul de la centru călare pe mașină de iluzii nu salvează de la adormire nici prințesa deghizata în învățătoare și nici satul ațipit. Titus Muntean citește nuvelă lui Groșan și nu înțelege nimic din ea, binele și răul nu stau față în față, nu avem antiteze, nici conflicte de clasă. Nu-i nimic, regizorul le inventează, precum antiteza între comuniștii răi, Tăvi (Doru
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
de lucru, introduse pentru a lărgi ambitusul vocilor deponente. Insistența privirii e cu bătaie dublă - restaurează panorame ale trecutului, lămurind circumstanțe care ar trebui să informeze firesc prezentul, dar evocă și din plăcerea strict personală de a descoperi că tezaurul ațipit al minții poate fi provocat, stârnit, răscolit (cartea e și un bildungsroman). S-a vorbit de proustianism și balzacianism, dar la Mircea Tomuș atenția pentru detalii în rememorarea și reconstrucția trecutului are, înainte de toate, o motivație și o țintă morale
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
cele mai bizare apendice. Am privit, minute în șir, fără să scot un sunet. O casă se dorește copie fidelă după Tribunalul din Caracal - aveam să descopăr asta peste o oră - multe parcă sînt butaforie pe un platou de filmare ațipit, altele poartă ceva din aerul kitschos de la Disney sau de prin studiouri americane unde se fac filme prăfuite cu cowboy. De duzină. Fiecare detaliu este halucinant. Ireal. Peste puțin timp am oprit în Caracal, în fața unei clădiri cu o arhitectură
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
cu caracter ideologic, dar care reprima deopotrivă exprimarea unor convingeri religioase, politice, morale, estetice sau chiar a unor idei științifice, precum și a comportamentelor publice derivate. De-a lungul timpului, cenzura și-a schimbat părul, nu și năravul. A mai și ațipit câteodată. În România, a fost desființată ca instituție în 1977, ceea ce nu înseamnă că a și dispărut. Ideologia însăși pe care se baza s-a modificat. Marxist-leninistă la început, așa dar, internaț ionalistă, a devenit ulterior naționalistă și chiar șovină
Despre un alt fel de cenzură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3131_a_4456]