95 matches
-
lor nu se împlineau. Ea se oprea și zăbovea tot mai des și mai îndelung, în drum spre casă, în fața orfelinatului. De după gard, micuții: Mama!... Mama!... El prin parc, la leagăne, suspinând... Acasă, împreună fiind, se simțeau uneori poroși, inutili, abătuți... Fiecare, când și când, încerca să-i spulbere celuilalt căința, să i se substituie, să-i alunge tristețea, să-i alimenteze speranța... Se resemnau, acceptase fiecare în sine, pentru celălalt, ideea adopției. S-au consultat, și-au destăinuit decizia, au
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară-n lumină, și șocat ne face un disperat semn că a pierdut din păcate Ultima Cină. Omul în lemn crescut culmea e obsedat de iubire, cu ochii holbați, femeia-lemn privește abătut din ce în ce mai perplex, mai ieșit din fire. Omul din lemn ca piatra tace, e mut și surd de iubire, nu mai știe ce gândește, nici ce face, e încurcat în noduri, nervuri și liane-n fire. Omul din lemn în lume
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > BIJUTERIA MEA, MAMA Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Bijuteria mea, mama(Ea, eu) Lăsatu-mi-ai sufletul singur și-atât de abătut, Plecat-ai cu-a mea liniște, tot plâng în așternut. De ce te-ai dus tu, mamă, în lumea celor drepți? Mi-i dor să-ți aud vocea, chiar de-ar fi să mă cerți. Mi-i dor de mângâierea-ți
BIJUTERIA MEA, MAMA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342935_a_344264]
-
în toamnă, și aproape că am început să râd. În acea sală erau câteva stingătoare, câteva costume de gărzi patriotice, niște căldări și câteva mături, alături de un furtun prăfuit. În timp ce Țăpoi ne vorbea, intră agitat în sală primul secretar. Foarte abătut ne spune că s‑a declarat stare de necesitate în întreaga țară, invitându‑ne să mergem fiecare la comunele noastre. Era lesne de înțeles că, din clipa aceea, doar bunul și milostivul Dumnezeu ne mai poate purta de grijă. Șefii
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Că-n creier am o apostimă Și mă dărâm ca o lavină. Mă uit la calendar cu silă; Afară-i iarnă, dar nu ninge. Miroase lumea a fosilă, În seul ei, iadul întinge. Mă uit la calendar, iubito; Trist și-abătut, fără habar. În altă viață, incognito, Te-oi săruta în... calendar! Referință Bibliografică: Mă uit la calendar, iubito... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate
MĂ UIT LA CALENDAR, IUBITO... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348705_a_350034]
-
Sandu a promis că, după ce trece pe la grajduri, va reveni. Trecând pragul în afară, Costel și Sandu au rămas uimiți. Pe cele două fire electrice ce se furișau pe sub streașina Casei Morarului ducând lumina înăuntru, doi porumbei, poate aceiași, stăteau abătuți, deși era timpul să meargă în culcușul lor. În a treia zi, când tocmai plecase avocatul, la Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în prejmă. Treptat, vestea că
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
au refuzat să-și pornească motoarele. Singura obișnuită să facă față oricăror împrejurări a fost Dacia comandantului. A pornit la prima cheie. S-au înghesuit în ea câți au putut. Cel care nu a mai avut loc s-a întors abătut în dormitor. Ceilalți au pornit în trombă. La poarta de acces a mijloacelor de transport au fluturat un ordin de serviciu : „avem alarmă ! ” Anunțul s-a făcut auzit și în perimetru. Santinelele de aici, avertizate fiind, s-au pregătit să
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
domnia sa pedala către adâncul discursului pe care, fie vorba între noi, oricine ar dori să-l audă, am fandat fin într-o desăvârșită tăcere, realizând o translare perfectă în spațiul fizic, dispărând ca o fantomă din fața venerabilului meu interlocutor... Mergeam abătut, țintuind cu privirea caldarâmul. Nu mă liniștisem bine când am simțit o mână pe umărul meu. - Stimat coleg, stați o clipă să vă amintesc de ceva extraordinar! mă rugă domnul N.N. Negulescu, parcă, mai mult cu privirea. - Am onoarea să
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
încetul am dezvoltat o relație cu el și am simțit golul din sufletul lui, golul care înseamnă familie, relații, atașament, care înseamnă orice este legat de o societate dezvoltată și civilizată. Reporter: Cum se manifesta singurătatea la tine? Erai trist, abătut? Cum erai atunci când te simțeai singur? Băiatul S.A., 14 ani: N-aveam ce face, pur și simplu. Doar stăteam. Reporter: La „Casa Comorii” te mai simți singur? Băiatul S.A., 14 ani: Nu. Aici am prieteni, am tot ce-mi trebuie
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
stelare, și să se fi revoltat ? Și după ce se va fi revoltat, să fi luat toate măsurile ca această întoarcere la infinit a clepsidrei să se fi terminat. Ar începe o înălțare continuă a acelui Creier-materie, o evoluție la nesfârșit. (abătut) Hm! Până unde te poate duce gândul...(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatină, își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din toate puterile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (dramatică, înspăimântător) Aaaaaaaaaa ! (înălțându-și fața , urlând ) Doamneeeeee ! Doamneeeee ! (picioarele îi tremură. Se
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
vitrinele sparte. Îi înjură și pe ei dar nu se amestecă fiindcă mai avusese niște probleme în trecutul nu prea îndepărtat și nu era o noapte fierbinte în arestul poliției exact lucrul pe care și-l dorea cel mai mult. Abătut intră în casă și constată, fără prea multă surprindere, că draga lui soție și cu locotenentul se jucau destul de neatenți, jocul denumit atât de frumos de Casanova: fiara cu două spinări. În mod sigur, datorită stres-ului acumulat începu să
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
lor este următoarea: Ploaia (cu răpăiala ei sacadată ca-n tobe), Noaptea (istovită ca și viața noastră),Viața (acea minciună ,,mai adevărată’’ - A pleca, p. 31), Timpul (compus al elementului primordial apa, iar Tu, reflectarea vieții în ea și care abătut, începe să se deruleze într-un înainte, ceea ce de fapt, este o scădere iremediabilă a existenței fiecăruia,concretizat într-o Toamnă, un (ano)-timp, adică un Timp inversat și concretizat dincolo de marginile lui, un an concretizat generic), Tăcerea (pare că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
ceilalți din a lui ceată Mâncau mierea necinstit. Neputând el să-nțeleagă Acest lucru-așa ciudat S-a hotărât ca să meargă Într-altă țară, - supărat. Totul era pregătit Dar așa neprevăzut O piedică s-a ivit Și din cale s-abătut. Că niște sărmane-albine Neavând trântori destui I-au propus c-ar fi mai bine Să rămână-n țara lui. Totuși nu s-a-nduplecat Gândul lui a și-l schimba, Și din țară a plecat Pâinea a și-o câștiga. Credea biet
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
tacticos un trabuc, după care, de sub șapcă, m-a înjurat vârtos de mamă. În praful care s-a iscat, nu a mai rămas nimic nici din elicopter, nici din „Geniul Carpaților”, nici din iepure. Numai eu și vânătorul am rămas, abătuți, în fața câmpului verde verde. În fața noastră tocmai se deschisese o haciendă. Am intrat, am salutat lumea, ornamental, cu buenas dias, apoi ne-am încurcat cu un whiskey, în timp ce vânătorul, tocmai mi se mărturisea, cu îngrijorarea ochiilor lui bulbucați: Păi tu
Halouri amp; Holograme (XIII) [Corola-blog/BlogPost/100872_a_102164]
-
încetul am dezvoltat o relație cu el și am simțit golul din sufletul lui, golul care înseamnă familie, relații, atașament, care înseamnă orice este legat de o societate dezvoltată și civilizată. Reporter: Cum se manifesta singurătatea la tine? Erai trist, abătut? Cum erai atunci când te simțeai singur? Băiatul S.A., 14 ani: N-aveam ce face, pur și simplu. Doar stăteam. Reporter: La „Casa Comorii” te mai simți singur? Băiatul S.A., 14 ani: Nu. Aici am prieteni, am tot ce-mi trebuie
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
nu prea mai sunt lucrurile tale acolo, îl lămurise Berni. Niște vechituri, de fapt. Sigi le-a măritat pe unde a putut și și-a luat mobilă ca lumea. Doar nu-ți pare rău după hârburile alea!... Fusese atât de abătut, încât în seara sosirii lui băuse mai mult decât de obicei, în timp ce Berni și Anneliese se tot străduiau să-i intre în voie. Câteva luni mai târziu, Sigi îl vizitase în Germania. Se pomenise pe neașteptate cu el, era foarte
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Din inimă scot fericirea C-un șnur de stele o leg, Ridic spre ceruri privirea, Mă-nchin și-ncep să-nțeleg. Pe umărul vieții mă bate Un om cum n-am mai văzut Lăsând primăvara departe În lutul din noi abătut. Referință Bibliografică: Și totuși e azi primăvară / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344, Anul VII, 01 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ȘI TOTUȘI E AZI PRIMĂVARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365394_a_366723]
-
citirea artei-plastice, în această carte de proză " Podul suspendat ", sau cum îmi permit a o numi mai pictural pe valoroasa carte - puntea suspinelor - Suzana Deac, ne aduce în fiecare proază scurtă, fragmente din viața reală - unele neștiutoare ochilor noștri poate abătuți prea mult de gânduri, altele fiind inexplicabile, datorită ochiului neavizat cu care ar trebui să fii deprins - pe care ni le dăruiește cu inima fără pic de îndoială și cu gândul de a ne desprinde din vremurile potrivnice. "Și dacă
PODUL SUSPENDAT DE SUZANA DEAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357300_a_358629]
-
În lipsă decanului celu mai vechiu dintre profesori 'i va ținea loculu. 283. Decanulu va reporta ministrului seu rectorelui academiei, despre ori-ce neregularități, negligente sau abateri din partea vre-unui profesore alu facultății. Ellu va ave dreptulu de a face observațiuni profesoriloru abătuți seu negligenti. 284. Decanulu are generale previghiare asupra disciplinei scolariloru din facultăți, si va aplica pedepsile disciplinare conformu legii. 285. Decanulu va face reportu prin intervențiunea rectorelui universității sau de dreptulu către ministeru, acolo unde nu este rectore. 286. Consiliulu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127380_a_128709]
-
al unor cercuri oculte. Plotin a fost atras imediat de personalitatea sa. Porfir ne spune că, după ce, ascultând lecțiile filosofilor care se bucurau pe atunci de cea mai mare faimă în Alexandria, Plotin s-a întors de la ei „"atât de abătut și plin de întristare, încât și-a vărsat necazul către un prieten. Prietenul, ghicind parcă ce-i poftea inima, l-a dus a Ammonius. După ce a mers și l-a ascultat, Plotin i-a zis prietenului său: «Pe acesta îl
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
apăsat -, așa, ca pe cel care a fost readus printre cei vii. Mda, bine, mulțumesc! Închide și se întoarce la locul lui, începînd să se caute prin buzunare de bani. V-a fost student? îl întreabă actorul pe profesor, văzîndu-l abătut. Mda. Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că i s-ar cuveni pe lună câteva sute de lei, din care și-ar fi putut plăti cu prisosință pensiunea, cu oricâte cheltuieli suplimentare. Lecții n-ar fi voit să dea, ca să poată studia în toată voia. Otilia, văzîndu-l abătut, îl descusu și nu-l lăsă până nu află pricina supărării. - Așa e papa, se indignă și ea, nu trebuie să te superi,trebuie să știi cum să-l iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]