89 matches
-
au și interpelat "unde sunt, Pamphilius, vasele": le-am arătat trist; ei le laudă. Mă plâng că, dacă și aceste vase îmi vor fi luate, nu voi mai avea nimic de preț în casă. Când m-au văzut atât de abătut, frații frigieni mă întreabă: «cât ești dispus să ne plătești, ca să le poți păstra?» Ce s-o mai lungesc, mi-au cerut o sumă mare, o sută de mii de sesterți; am acceptat. Între timp mă cheamă guvernatorul și-mi
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
lor este următoarea: Ploaia (cu răpăiala ei sacadată ca-n tobe), Noaptea (istovită ca și viața noastră),Viața (acea minciună ,,mai adevărată’’ - A pleca, p. 31), Timpul (compus al elementului primordial apa, iar Tu, reflectarea vieții în ea și care abătut, începe să se deruleze într-un înainte, ceea ce de fapt, este o scădere iremediabilă a existenței fiecăruia,concretizat într-o Toamnă, un (ano)-timp, adică un Timp inversat și concretizat dincolo de marginile lui, un an concretizat generic), Tăcerea (pare că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
revistă ce-și încetează apariția după revenirea acasă a Universității clujene și dispersarea absolvenților; este secvența cea mai importantă pentru definirea cerchismului, care se bazează pe textele, afirmațiile și proiectele tinereții creatoare; la sfârșitul anului 1945, "Sibiul e atât de abătut" încât e de nerecunoscut, după cum îi scrie Radu Stanca lui Deliu Petroiu: "Sibiul e total mort. Închipuie-mă, prin urmare, în acest trist cimitir și plânge-mă" (v. Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006, p.
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
apăsat -, așa, ca pe cel care a fost readus printre cei vii. Mda, bine, mulțumesc! Închide și se întoarce la locul lui, începînd să se caute prin buzunare de bani. V-a fost student? îl întreabă actorul pe profesor, văzîndu-l abătut. Mda. Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Celălalt își ridică iarăși privirea către velele moleșite: — Care vânt? întreba. Lui Tapú Tetuanúi aproape că-i dăduseră lacrimile și trebui să-și muște buzele că membrii echipajului să nu-și dea seama cât se simțea de rușinat și de abătut. Miti Matái păru să-i înțeleagă starea de spirit, astfel că lasă jos armele și, arătând încă o dată către latura vasului, sublinie cu blândețe: Dacă vântul nu bate, iar valurile care veneau dintr-o parte te lovesc acum din partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era/Sandvișul tău cu brânză?); 6. ”Puddled on the floor/A symbol of excitement/You've come to visit” (Murdărind podeaua/Un simbol de încântare/ Tocmai te întâmpină); 7. ”Crestfallen, for my /Nose cannot fit more deeply/Inside your slip-on” (Abătut, al meu / Nas nu putea să încapă mai bine/Înauntrul papucului tău); 8. ”But I thought I heard/You say you didn't want that/Folder of receipts” (Credeam că te-am auzit/Spunând că nu vrei acel/Dosar cu
Zece poeme haiku scrise de câini by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65073_a_66398]
-
crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară-n lumină, și șocat ne face un disperat semn că a pierdut din păcate Ultima Cină. Omul în lemn crescut culmea e obsedat de iubire, cu ochii holbați, femeia-lemn privește abătut din ce în ce mai perplex, mai ieșit din fire. Omul din lemn ca piatra tace, e mut și surd de iubire, nu mai știe ce gândește, nici ce face, e încurcat în noduri, nervuri și liane-n fire. Omul din lemn în lume
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
în toamnă, și aproape că am început să râd. În acea sală erau câteva stingătoare, câteva costume de gărzi patriotice, niște căldări și câteva mături, alături de un furtun prăfuit. În timp ce Țăpoi ne vorbea, intră agitat în sală primul secretar. Foarte abătut ne spune că s‑a declarat stare de necesitate în întreaga țară, invitându‑ne să mergem fiecare la comunele noastre. Era lesne de înțeles că, din clipa aceea, doar bunul și milostivul Dumnezeu ne mai poate purta de grijă. Șefii
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
de a-l schimba în ultima clipă, totodată. Nici un Magistrat, Dictator sau Profet nu a avut asupra vreunei mase de oameni o putere mai mare. Poți să declanșezi - după prorocirile Astrologului, tot de tine zămislit - un cataclism comparabil cu cel abătut peste cele două preaștiute cetăți păcătoase. După ce ai sodomizat după cum ai vrut Stațiunea, e-n putința ta să o faci una cu pământul. Forța creează dreptul. § Încă un afiș; cineva îți imită și scrisul. Desenele. Două răvașe pe note de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și numai ca urmare a muncii desfășurate de el și iată că acum neno rocirea se abătuse asupra lor. Simțind tensiunea din atmosferă, tânărul polițist se hotărî să-și mai nuanțeze puțin atitudinea. Acum, spuse Cristian, văzându-l atât de abătut, vreau să fiți convins că eu nu țin morțiș să afirm că avem neapărat de a face cu niște asasinate. Aveți dreptate, până ce nu găsim cadavrele ori alte indicii care să ne ducă această concluzie, nu putem vorbi despre omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încetul am dezvoltat o relație cu el și am simțit golul din sufletul lui, golul care înseamnă familie, relații, atașament, care înseamnă orice este legat de o societate dezvoltată și civilizată. Reporter: Cum se manifesta singurătatea la tine? Erai trist, abătut? Cum erai atunci când te simțeai singur? Băiatul S.A., 14 ani: N-aveam ce face, pur și simplu. Doar stăteam. Reporter: La „Casa Comorii” te mai simți singur? Băiatul S.A., 14 ani: Nu. Aici am prieteni, am tot ce-mi trebuie
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
încetul am dezvoltat o relație cu el și am simțit golul din sufletul lui, golul care înseamnă familie, relații, atașament, care înseamnă orice este legat de o societate dezvoltată și civilizată. Reporter: Cum se manifesta singurătatea la tine? Erai trist, abătut? Cum erai atunci când te simțeai singur? Băiatul S.A., 14 ani: N-aveam ce face, pur și simplu. Doar stăteam. Reporter: La „Casa Comorii” te mai simți singur? Băiatul S.A., 14 ani: Nu. Aici am prieteni, am tot ce-mi trebuie
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
Că-n creier am o apostimă Și mă dărâm ca o lavină. Mă uit la calendar cu silă; Afară-i iarnă, dar nu ninge. Miroase lumea a fosilă, În seul ei, iadul întinge. Mă uit la calendar, iubito; Trist și-abătut, fără habar. În altă viață, incognito, Te-oi săruta în... calendar! Referință Bibliografică: Mă uit la calendar, iubito... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate
MĂ UIT LA CALENDAR, IUBITO... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348705_a_350034]
-
lor nu se împlineau. Ea se oprea și zăbovea tot mai des și mai îndelung, în drum spre casă, în fața orfelinatului. De după gard, micuții: Mama!... Mama!... El prin parc, la leagăne, suspinând... Acasă, împreună fiind, se simțeau uneori poroși, inutili, abătuți... Fiecare, când și când, încerca să-i spulbere celuilalt căința, să i se substituie, să-i alunge tristețea, să-i alimenteze speranța... Se resemnau, acceptase fiecare în sine, pentru celălalt, ideea adopției. S-au consultat, și-au destăinuit decizia, au
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Din inimă scot fericirea C-un șnur de stele o leg, Ridic spre ceruri privirea, Mă-nchin și-ncep să-nțeleg. Pe umărul vieții mă bate Un om cum n-am mai văzut Lăsând primăvara departe În lutul din noi abătut. Referință Bibliografică: Și totuși e azi primăvară / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344, Anul VII, 01 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ȘI TOTUȘI E AZI PRIMĂVARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365394_a_366723]
-
au refuzat să-și pornească motoarele. Singura obișnuită să facă față oricăror împrejurări a fost Dacia comandantului. A pornit la prima cheie. S-au înghesuit în ea câți au putut. Cel care nu a mai avut loc s-a întors abătut în dormitor. Ceilalți au pornit în trombă. La poarta de acces a mijloacelor de transport au fluturat un ordin de serviciu : „avem alarmă ! ” Anunțul s-a făcut auzit și în perimetru. Santinelele de aici, avertizate fiind, s-au pregătit să
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
stelare, și să se fi revoltat ? Și după ce se va fi revoltat, să fi luat toate măsurile ca această întoarcere la infinit a clepsidrei să se fi terminat. Ar începe o înălțare continuă a acelui Creier-materie, o evoluție la nesfârșit. (abătut) Hm! Până unde te poate duce gândul...(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatină, își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din toate puterile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (dramatică, înspăimântător) Aaaaaaaaaa ! (înălțându-și fața , urlând ) Doamneeeeee ! Doamneeeee ! (picioarele îi tremură. Se
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
citirea artei-plastice, în această carte de proză " Podul suspendat ", sau cum îmi permit a o numi mai pictural pe valoroasa carte - puntea suspinelor - Suzana Deac, ne aduce în fiecare proază scurtă, fragmente din viața reală - unele neștiutoare ochilor noștri poate abătuți prea mult de gânduri, altele fiind inexplicabile, datorită ochiului neavizat cu care ar trebui să fii deprins - pe care ni le dăruiește cu inima fără pic de îndoială și cu gândul de a ne desprinde din vremurile potrivnice. "Și dacă
PODUL SUSPENDAT DE SUZANA DEAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357300_a_358629]
-
nu prea mai sunt lucrurile tale acolo, îl lămurise Berni. Niște vechituri, de fapt. Sigi le-a măritat pe unde a putut și și-a luat mobilă ca lumea. Doar nu-ți pare rău după hârburile alea!... Fusese atât de abătut, încât în seara sosirii lui băuse mai mult decât de obicei, în timp ce Berni și Anneliese se tot străduiau să-i intre în voie. Câteva luni mai târziu, Sigi îl vizitase în Germania. Se pomenise pe neașteptate cu el, era foarte
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Sandu a promis că, după ce trece pe la grajduri, va reveni. Trecând pragul în afară, Costel și Sandu au rămas uimiți. Pe cele două fire electrice ce se furișau pe sub streașina Casei Morarului ducând lumina înăuntru, doi porumbei, poate aceiași, stăteau abătuți, deși era timpul să meargă în culcușul lor. În a treia zi, când tocmai plecase avocatul, la Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în prejmă. Treptat, vestea că
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
domnia sa pedala către adâncul discursului pe care, fie vorba între noi, oricine ar dori să-l audă, am fandat fin într-o desăvârșită tăcere, realizând o translare perfectă în spațiul fizic, dispărând ca o fantomă din fața venerabilului meu interlocutor... Mergeam abătut, țintuind cu privirea caldarâmul. Nu mă liniștisem bine când am simțit o mână pe umărul meu. - Stimat coleg, stați o clipă să vă amintesc de ceva extraordinar! mă rugă domnul N.N. Negulescu, parcă, mai mult cu privirea. - Am onoarea să
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
tacticos un trabuc, după care, de sub șapcă, m-a înjurat vârtos de mamă. În praful care s-a iscat, nu a mai rămas nimic nici din elicopter, nici din „Geniul Carpaților”, nici din iepure. Numai eu și vânătorul am rămas, abătuți, în fața câmpului verde verde. În fața noastră tocmai se deschisese o haciendă. Am intrat, am salutat lumea, ornamental, cu buenas dias, apoi ne-am încurcat cu un whiskey, în timp ce vânătorul, tocmai mi se mărturisea, cu îngrijorarea ochiilor lui bulbucați: Păi tu
Halouri amp; Holograme (XIII) [Corola-blog/BlogPost/100872_a_102164]