17 matches
-
de Egmond și Rijnsburg, care au înflorit în această perioadă. Mănăstirea de călugărițe de la Rijnsburg a fost întemeiată de către Petronilla în 1133. Două dintre nepoatele Petronillei, Sofia și Hedwiga se vor alătura vieții mănăstirești de aici, una dintre ele devenind abatesă. Dirk și soția sa Sofia au efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă în 1138, chiar în timpul acestui pelerinaj fiind născut primul lor fiu, Dirk, numit din acest motiv "Peregrinus", însă acesta a murit la vârsta de numai 12 ani. Pe
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
concluzie a adunării a fost aceea de a se stabili o nouă întâlnire la "Kaiserpfalz" din Werla și să nu sprijine niciun candidat până atunci. Întrunirea de la Werla a avut loc în aprilie, iar Henric de Bavaria, cu ajutorul verișoarelor sale, abatesele Sofia I de Gandersheim și Adelida I de Quedlinburg, surorile decedatului Otto al III-lea, a obținut confirmarea succesiunii. Cu toate acestea, Eckard a primit suficient sprijin, el fiind cel care a organizat adunarea de la Werla, luând masa cu ducele
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
Florența, Italia, 21 aprilie 1770, d. Neudorf, Arad, 1 octombrie 1809) a fost regina Boemiei între 1791 și 1800. A fost fiica lui Leopold al II-lea, Împărat al Sfanțului Imperiu Român și a Mariei Louisa a Spaniei. A fost abatesa la abația capitolului nobil teresian din castelul Praga din 1791 până să retras în 1800. În anul 1809 a făcut o călătorie în Transilvania. În drumul ei către o cetate din Transilvania, a făcut un popas la Neudorf, acolo a
Maria Anna Ferdinanda () [Corola-website/Science/312274_a_313603]
-
educație și inteligență înalte și ca un personaj care a jucat un rol important în jocurile politice ale vremii sale. Ludovic al IV-lea a murit în 10 septembrie 954. Devenită văduvă, Gerberga a devenit călugăriță și a servit ca abatesă de Notre Dame în Laon. Ea s-a stins la Reims, în Champagne.
Gerberga de Saxonia () [Corola-website/Science/325298_a_326627]
-
contele Ioan I, conte de Hainaut. Ca și mama sa, ea a fost un adevărat patron al lăcașurilor religioase. Înclinația către teologie s-a reflectat în aceea că trei dintre fiii ei au devenit epicopi, iar fiica sa a ajuns abatesă. De asemenea, Adelaida a insistat pentru acordarea unei educații bilingve pentru copiii ei. Între 1258 și 1263, Adelaida a activat ca regent în Comitatul de Olanda în numele nepotului ei, Floris al V-lea. Ea s-a autointitulat ca pardian de
Adelaida de Olanda () [Corola-website/Science/328482_a_329811]
-
al II-lea la 5 octombrie 851, căsătoria durând până la moartea acestuia, la 12 august 875. Că împărăteasa, ea a exercitat o puternică influență asupra soțului. Ca urmare, familia Supponizilor a prosperat pe parcursul domniei acestuia. În 868, Engelberga a devenit abatesa de San Salvatore în Brescia, un convent cu o adevarată istorie a abateselor regale. În 896, a devenit abatesa a propriei sale fundații Sân Sisto din Piacenza. În ianuarie 872, aristocrația a încercat să o îndepărteze de la putere, pe motivul
Engelberga () [Corola-website/Science/325421_a_326750]
-
12 august 875. Că împărăteasa, ea a exercitat o puternică influență asupra soțului. Ca urmare, familia Supponizilor a prosperat pe parcursul domniei acestuia. În 868, Engelberga a devenit abatesa de San Salvatore în Brescia, un convent cu o adevarată istorie a abateselor regale. În 896, a devenit abatesa a propriei sale fundații Sân Sisto din Piacenza. În ianuarie 872, aristocrația a încercat să o îndepărteze de la putere, pe motivul că nu a dat naștere niciunui moștenitor masculin. În schimb, împăratul Ludovic a
Engelberga () [Corola-website/Science/325421_a_326750]
-
a exercitat o puternică influență asupra soțului. Ca urmare, familia Supponizilor a prosperat pe parcursul domniei acestuia. În 868, Engelberga a devenit abatesa de San Salvatore în Brescia, un convent cu o adevarată istorie a abateselor regale. În 896, a devenit abatesa a propriei sale fundații Sân Sisto din Piacenza. În ianuarie 872, aristocrația a încercat să o îndepărteze de la putere, pe motivul că nu a dat naștere niciunui moștenitor masculin. În schimb, împăratul Ludovic a început negocierile cu Ludovic Germanul, regele
Engelberga () [Corola-website/Science/325421_a_326750]
-
în vreme ce Ratchis a fost convins de către papă să revină la Montecassino. Printr-o politică înțeleaptă și discretă, Desiderius a readus sub controlul longobard teritorii de la romani, creând o rețea de mănăstiri conduse de aristocrați longobarzi (fiica sa Anselperga a devenit abatesă a mănăstirii San Salvatore din Brescia) și negociind cu succesorul lui Ștefan al II-lea, papa Paul I. El a implementat o politică de alianțe matrimoniale. căsătorind-o pe fiica sa Liutperga cu ducele de Bavaria, Tassilo al III-lea
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
împăratului Manuel I Comnen. În fapt, cele două erau nepoate a lui Otto, fete ale lui Berengar și Adelida, Bertha fiind sora Gertrudei. Frați sau surori ale Gertrudei au fost: (1) Gebhard al III-lea, conte de Sulzbach, (2) Adelida, abatesă de Niedernburg, în Passau, (3) Bertha de Sulzbach, împărăteasă bizantină, (4) Luitgarda, căsătorită mai întîi cu contele Godefroy al II-lea de Leuven, iar apoi cu Ugo al XII-lea, conte de Dagsburg și de Metz, și (5) Matilda de
Gertruda de Sulzbach () [Corola-website/Science/325182_a_326511]
-
septembrie, și a fost înmormântat în abația Sfântului Alban din Mainz. Din căsătoria sa cu Ida a rezultat un fiu, Otto, care va deveni ulterior atât duce de Bavaria cât și de Suabia, și o fiică, Mathilda, care va ajunge abatesă la mănăstirea din Essen. Liudolf este de asemenea fondatorul orașului Stuttgart din Germania de Sud.
Liudolf de Suabia () [Corola-website/Science/325292_a_326621]
-
Welf al III-lea nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii atunci când a murit la castelul său de pe malul lacului Konstanz, în 1055. Prin testament, el și-a lăsat proprietatea mănăstirii din Altdorf, unde mama sa era abatesă. La rândul său, ea și-a cedat proprietatea ducelui de Bavaria Welf al IV-lea, fiul surorii lui Welf al III-lea, Chuniza, cu markgraful Alberto Azzo al II-lea de Milano. Welf a fost ultimul dintre vechii Welfi, iar
Welf de Carintia () [Corola-website/Science/325189_a_326518]
-
al XII-lea și, fapt la acea vreme neobișnuit, Adelaida a fost și ea încoronată ca împărăteasă în cadrul aceleiași ceremonii. Dintre copiii avuți cu Otto, patru au ajuns la vârsta maturității: Henric (n. 952); Bruno (n. 953; Matilda, devenită prima abatesă de Quedlinburg (n. 954; și Otto, viitorul împărat (n. 955. În Germania, zdrobirea în 953 a unei răscoale a lui Liudolf, fiul lui Otto din prima lui căsătorie, a întărit poziția Adelaidei, care a reținut toate pământurile lui Liudolf. Mai
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
inima prichindea din pricina asta" (p. 23), "oricum, tot puhoaie aș simți, orice aș face" (p. 26), "uneori, prăjitura mea, îmi vine să îți fac rău" (p. 28), "am în mine tot mai multe langori de sadic", (p. 30), "tu ești abatesa mea" (p. 31), "inima îmi bate încetișor, ca un arici ghemuit înainte să fie călcat de un Mercedes elegant" (p. 35), "râia mea dragă, lepra mea dulce!" (p. 37), "nu mă prădălnici de tot" (p. 39), "m-ai făcut să
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
breviarului Sfântului Francisc, carte care se păstrează și astăzi, ca o relicvă foarte prețioasă, în prima mănăstire a Sfintei Clara din Assisi. Această notă, referitoare la oferirea breviarului, a fost scrisă între 1253 și 1260, perioadă în care a fost abatesă sora Benedetta. Pentru text, cf. LEMMENS, TM, III, p. 61; acum, și ATTILIO BARTOLI LANGELI, Gli autografi di frate Francesco e di frate Leone (Corpus Chistianorum, Autographa Medii Aevi, 5), Brepols Publishers, Turnhout 2000, 82-89, text p. 83. Fericitul Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ador atunci când îl văd la liturghie». După ce asculta sau citea fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din reverență profundă față de Domnul, săruta mereu Evanghelia. Din aceste motive, fratele Angelo și fratele Leon, au implorat-o atât cât au putut pe doamna Benedetta, abatesa doamnelor sărace de la Mănăstirea Sfânta Clara, și pe toate abatesele aceleiași mănăstiri ce aveau să-i urmeze, să păstreze întotdeauna aici, în amintirea Sfântului Părinte și din evlavie față de el, această carte în care amintitul părinte a citit de atâtea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din reverență profundă față de Domnul, săruta mereu Evanghelia. Din aceste motive, fratele Angelo și fratele Leon, au implorat-o atât cât au putut pe doamna Benedetta, abatesa doamnelor sărace de la Mănăstirea Sfânta Clara, și pe toate abatesele aceleiași mănăstiri ce aveau să-i urmeze, să păstreze întotdeauna aici, în amintirea Sfântului Părinte și din evlavie față de el, această carte în care amintitul părinte a citit de atâtea ori. 15. Miscellanea Bonaventuriana Redăm aici câteva episoade pe care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]