7 matches
-
al terenurilor din împrejurimi). Scheletul unei femei din aceeași epocă poartă urmele unei intervenții chirurgicale pe cutia craniană (confirmând textele hipocratice ulterioare care descriu această practică). Etnonimul "Ἀβδηρίτης" ("Abderites") se aplica locuitorilor orașului Abdera sau celor originari din Abdera (română: "abderit, abderitan"). Conform uzanțelor din Grecia antică, o indicație referitoare la locul de origine însoțea în mod obligatoriu numele proprii ale marilor personalități recunoscute la nivel panelenic. Astfel, numele lui Democrit, Protagora, ș.a. erau însoțite de „epitetul” "ὁ Ἀβδηρίτης" (abderitanul, cel
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
posibilă explicație este că bunăstarea lor materială le îngăduia să-și permită gesturi și acțiuni exagerate, care nu puteau trece neobservate și care le-au atras desigur invidia, dar totodată și disprețul celorlalți greci. Așa se face că, treptat, calificativul „abderit” a devenit sinonim cu „neghiob, nătâng, nerod”. Stupiditatea proverbială a abderiților este reflectată de un mare număr de anecdote care circulau în antichitate pe seama acestora. O parte din ele au fost reunite într-o colecție târzie (sec. IV sau V
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
însă, beteșugul abderiților ("ἀβδηριτικόν πάθος") nu era decât o meteahnă obișnuită a sufletului omenesc care - mai ales atunci când „punga” îi poate permite - cheamă medicul pentru cele mai neînsemnate simptome pe care i se pare că le descoperă în propriul comportament. „Abderit” a ajuns astfel să denumească și eternul caracter al „bolnavului închipuit”. Înstăriți și extravaganți, înfumurați dar săraci cu duhul și, în plus, ipohondri incurabili, abderiții au beneficiat în antichitate de un portret colectiv idealizat care le-a asigurat o poziție
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
căreia umanitatea nici nu progresează, nici nu regresează din punct de vedere moral, ci oscilează perpetuu între aceleași constante. Propunerea terminologică a lui Kant, având un caracter extrem de tehnic, nu s-a impus dincolo de limitele exegezei kantiene. În schimb, cuvântul „abderit” este prezent în numeroase dicționare ale limbilor moderne ca un neologism, e adevărat, livresc, dar aflat încă în uz.. Declinul cetății antice a început cu mult înainte de cataclismul din sec. IV d.Hr. care a distrus-o, după câte se
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
însă nespus de multe lucrări, dintre care nu ni s-au păstrat decât cca. 300 de fragmente. Din relatările acelora care au cu-noscut opera lui Democrit, aflăm că el scria clar și foarte sistematic. Cea mai vestită lucrare a acestui abderit a fost (după Diog. Laert., IX, 41) „Mikros dikosmos”. Ea este des citată de Epicur. De asemenea, și Aristotel îl citează foarte des, dar aceasta mai ales ca să-l combată și nu totdeauna cu aceeași obiectivitate. Dimpotrivă, Platon nu-l
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
materialist. Principiile fundamentale ale acestui monism materialist sunt următoarele: l". Din nimic nu se poate naște nimic , nimic din ceea ce este nu poate fi distrus. Orice schimbare este numai unirea și despărțirea de părti. În acest principiu formulat de genialul Abderit se cuprind doua idei, cu care operează și fizica modernă, și anume: ideea că nimic nu se distruge, ci totul se transformă, cit și ideea despre constanta energiei. Principiul se găsește și la Kant ca cea dintâi "analogie a experienței
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
apropriază știința și rezultatele ei gata este mai mare sau mai mic. Înălțimea și demnitatea spiritului național nu se determinează numai prin cuprinsul celor știute (în știință), ci și după întinderea numerică a celor culți. Beoțienii rămân beoțieni și abderiții abderiți, deși unii au avut pe Pindar, ceilalți pe Democrit. Nu preoții constituiesc biserica; ei nu o pot face decât în cea mai strânsă comunitate cu credincioșii; tot astfel nu constituiesc învățații spiritul științific al națiunii, ci numai întregul număr al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]