17 matches
-
avea curajul să se depărteze de patul pe care se afla întins, diafan, înaripat, cu somnul lin, cu o mare ușurare în brațe, în picioare, cu un vid în tot pieptul, care-i lăsa o respirație ușoară." Bolnavul amînă călătoria (abhorată) și instalarea în sanatoriul de la Leysins, destinația sa finală, din motive de euforie delirantă. Se simte ușor și (de bună seamă, prin accentele numeroase vizînd aceeași semnificație) se simte totuna cu pneuma, corpul spiritual / sufletul și totodată suflul / respirația redobîndite
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În viață, „Vela”/Alexandra era prietenă de familie cu „Grielescu”/Eliade. Unii prieteni comuni au comentat diatriba lui Bellow Împotriva lui Eliade ca pe o răzbunare Împotriva celui prin care romancierul și‑a cunoscut o fostă soție (cîndva adorată, apoi abhorată și ridiculizată, poate și pentru a face pe plac nevestei În exercițiu). „Minna”, soție la timpul prezent, este un spirit științific (astrofiziciană de profesie), dar e „magică” În toate celelalte privințe. „Vela”, soție la timpul trecut, e la fel de sexy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Gheorghe Grigurcu Revenim acum la ipostaza profetică pe care a pedalat Nietzsche, nu fără o subiacentă orientare către tradiția religioasă abhorată (un nou caz de patetică uzurpare!): "Și, astfel, Nietzsche se proiectează pe sine, ca posibilitate din nou doar schițată, în personajul care va deveni celebru: ŤZarathustra vrea iar să fie omť. Timp de zece ani se adîncise în cunoaștere: acum
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația plinurilor abhorate: "O observație mai spinoasă e aceea că jurnalul duce la paroxism problema oricărei literaturi: a ști dacă ce scrii merită să fie scris. În perspectiva ei, se relativizează totul. De la o înălțime cosmico-temporală, a vremii cînd pămîntul va fi un
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
timp de o săptămână și udat/ (al dracului!) cu lacrimi amare" (Al dracului!). Incapabilă a face abstracție de lume, prin prisma căreia se legitimează, se definește, chiar an actul violent al rupturii, o mimează cameleonic, extrage din sine trăsăturile peisajului abhorat. E un prim moment al repulsiei-atractie care pune an mișcare o atare poezie a ființei ce nu se poate exprima decât an impulsurile sale contradictorii. Ființă recurge la o exteriorizare specială, care țâșnește din interior. ăncearcă "a păcăli" realul, substituindu
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
nu plonjează în suprarealismul ca atare, întemeietorul revistei Contimporanul (1922-1932), cel mai important și mai longeviv periodic al avangardei autohtone, se apropie de libertățile dicteului automat printr-o lejeritate a asociațiilor care oferă o alternativă seducător mozaicată a ordinii realului abhorat. Respins în accepția sa convențională, acesta e prizat în registrul său de mobilități, de disponibilități, de metamorfoze inepuizabile. Discursul poetic se impune printr-o frenezie a metaforei imprevizibile, printr-o beatitudine a manierei caleidoscopice: ,Trup în repaos, fără de scop așteptare
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de facto însușită pînă la saturație, asimilată în subtext pentru a fi folosită în structurarea deschisă spre infinit a unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan nu e pur și simplu "de dinamită", transformîndu-se pe spațiile defrișate de convenții
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
din postfața citată inițial - C. Abăluță crede că ,alibiul" ("debusolarea lumii" plus ,reflexul debusolării" în cauză în oglinda conștiinței individului) e în măsură a deveni ,realitate indenegabilă, chiar dacă secundă". Deci aceeași tainică atracție a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De aci provine proliferarea fastuoasă de corespondențe care, ilustrînd propensiunea spre artificiu, dau concomitent impresia unei vitalități irepresibile. Informul discursului avangardist se zbate spasmodic din dorința ascunsă a unei restaurări, a unei reîntemeieri a unei realități mai cuprinzătoare, a ceea ce
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Centrale. Sub conducerea Adrianei Babeți și a lui Cornel Ungureanu, grupul de cercetare "A Treia Europă" a făcut pentru demonstrarea europenității României mai mult decât toate institutele dolofane din subordinea Academiei! Cum destule dintre ele se ocupă de "sud-estul" european, abhorat azi cu vigoare de către dl. Iliescu, nu le văd un viitor prea strălucit! Cunosc foarte bine activitatea zecilor de tineri cercetători îndrumați de colegii mei, Babeți și Ungureanu, care au preferat să-și vadă de treabă, abținându-se de la polemici
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
impuritățile ca și inepuizabile ale vieții, crede nimerit a-și exprima o atitudine sceptică față de valori, „pînă la ștergerea hotarelor semnelor convenționale ce (le) separă”. S-ar spune că salvarea din acest marasm l-ar reprezenta arta, substitut al credinței abhorate, „religia mea” ce „mă îndrumă prin sute de adevăruri”. Dar nu e decît o propoziție intenabilă. Căci întreg efortul literar al lui M. H. Simionescu îl reprezintă ironizarea, demontarea, parodierea creației literare, răsturnarea ei în simulacre burlești, în negativități provocatoare
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
capitole deslușit articulate. El nu descinde în universul caracterelor; pur și simplu "pedepsește" la modul procustian, tăios, prin disecții pe un fundal negativ codul lor de rătăciri și reprimări. Pe portativul actanților defilează, cu fișe precise, folosite pe potrivă, combatanții abhorați: Magistratul, Filosoful, Ermitul, Caravella, Romancierul ș.a. Numeroși alienați de la raționalitate pleacă la drum într-un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare. Chiar și fișele, ambiguu repulsive, placate pe o strategie
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
Bine-ar fi ca lucrurile să stea așa. Dar nu stau. O analiză, fie ea cât se poate de sumară, arată că tinerii de succes din presă își datorează începutul de notorietate tocmai apropierii de unul sau altul din modelele abhorate acum. Ceea ce numeam la începutul rândurilor de față o operațiune de linșaj se relevă a fi, la a doua vedere, o simplă, banală și nu prea onorabilă încercare de a scoate din joc niște competitori nu tocmai ușor de învins
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
putere / a celui ce poate trezi o nouă credință / peste deruta popoarelor / înspăimîntate de prea multă materie (...) Setea mea de iubire adevărată / poate oricînd întemeia / o nouă Împărăție în lume". O sete cosmogonică așadar ia în felul acesta locul istoriei abhorate. Nimeni nu se pierde, ci totul se transformă în domeniul atît de pîndit de jocul continuu al echilibrărilor și dezechilibrărilor ce se petrece în confruntarea ființei umane cu istoria. Omul disponibil e una din cărțile cele mai impresionante de poezie
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
un refuz al narcisismului ce ar putea fi dus pînă la declarația unei inapetențe pentru confesiune. Oricum, umorile primare sunt puse în această producție sub șapte lacăte stilistice. Imaginea realului, ca o componentă ori chiar motivație ultimă a creației, e abhorată. În pofida tuturor neconvenționalismelor care, de facto, prezidează configurarea ficțiunii, arta n-ar putea fi considerată decît drept convenție: „Bîntuie, de cîteva decenii, o obsesie printre oamenii de teatru, aceea a «spațiului neconvențional». Cu cîteva excepții, este vorba de-o contrafacție
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
de plictis ori spleen, alteori doar difuz în masa textuală ca o ceață a Neantului ce se insinuează pretutindeni. Dar deznădejdea nu e totdeauna absolută. Porțile Neantului, chiar ele, se ornamentează, sugerînd o contrapondere, fie și derivată, a categoriilor productive abhorate, prin intermediul barocului, bizuit pe o dispoziție vitală, stenică. Sînt autori la care mecanismele temperamentale funcționează în direcția unui compromis, "rotunjind" (restaurînd) condiția umană pe ambele ei versante, cel declinant prin criza conștiinței și cel ascensional prin instinctua-litatea care cîteodată își
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
în viață, „Vela”/Alexandra era prietenă de familie cu „Grielescu”/Eliade. Unii prieteni comuni au comentat diatriba lui Bellow împotriva lui Eliade ca pe o răzbunare împotriva celui prin care romancierul și-a cunoscut o fostă soție (cândva adorată, apoi abhorată și ridiculizată, poate și pentru a face pe plac nevestei în exercițiu). „Minna”, soție la timpul prezent, este un spirit științific (astrofiziciană de profesie), dar e „magică” în toate celelalte privințe. „Vela”, soție la timpul trecut, e la fel de sexy și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]