318 matches
-
excentric, în căutare de subiecte. După un timp „hotelul” Maidan ajunge în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a putinței de mântuire nu sunt tratate descriptiv-expozitiv, ci sunt încorporate în text, așa după cum „materialitatea corporală, fizică, e trăită în romanele lui de-a dreptul, deloc abstractă, nici măcar «povestită»” (N. Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
frontul, evenimentele social-politice. Drept rezultat, scrierea restituie atmosfera epocii și în spațiul ei circulă o diversitate de tipuri. Suslănescu, Potra, Craioc, Vâslan, Robber, Salvator Varga, Emil Motzeanu, baronul Romulus Papp de Zerind compun o galerie de portrete caricaturale, în care abjecția, atribuită fără nuanță, din principiu, unor reprezentanți ai claselor posedante și ai micii burghezii se exprimă în forme grotești. Un moment caricat semnificativ e cel care, descriind ecoul actului de la 23 august 1944 în oraș, denunță schimbarea la față a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
mai înalte sfere politice, de la noi și din fosta URSS. Apare în schiță o lume nouă literar, analoagă celei din romanul interbelic mai ales, deosebită prin sursa și implicit, în parte, prin natura materialului uman, o lume vulgară, de o abjecție primitivă, un climat de Sodoma și Gomora, bestial, feroce. Potrivit unei caracterizări auctoriale, acum posibilă, în România comunistă deținătorii puterii erau „niște mici burghezi semirurali sau lumpenproletari, lacomi de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
o seamă de personaje, le-a „desființat prin grotesc”. Cu alte cuvinte, a aplicat categoriei personajelor pe care altădată le-ar fi prezentat, obligatoriu, ca pozitive tratamentul menit - tot printr-un imperativ categoric - acelora ce incarnau, în viziunea de atunci, abjecția claselor exploatatoare osândite de istorie. Ca majoritatea prozelor din epocă, și acest roman [Străinul] făcea loc conflictelor sociale, respecta viziunea maniheistă și schemele psihologiei de clasă, rezolva „corect” raportul dintre libertate și necesitate, exact cum preconiza metoda realist-socialistă. Și acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
aceste bunuri, așa cum au fost iacobinii în timpul revoluției franceze, sau activiștii de partid în structurile de partid și de stat din regimurile comuniste. Rezultatul a fost o dominație absolută și tiranică a facțiunii conducătoare, o reînnoire a iacobinismului cu toate abjecțiile sale. Ideile socialiste au prins repede în masele largi, pauperizate, datorită principiilor și spiritului liberal care cuprinsese Europa, polarizând rapid societatea, deși nici doctrinarii socialismului nu știau unde va duce sistemul lor. Și aceasta pentru că dezmoștenirea celor bogați, asociată cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aceea că cineva nu se simte în largul său din diverse motive de care este conștient [...] Răul care-l lovește pe celălalt îl despăgubește, reconciliindu-i invidia" (apud, Braud, 2008, p. 31). Este un lucru știut de cei mai mulți că "dezvăluirea abjecției care mânjește o reputație îi bucură pe toți cei care suportau agasați superioritatea cuiva" (ibidem). Bucuria sadică, răuvoitoare se hrănește din judecăți și aprecieri subterane, întemeiate pe tradițiile străvechi ale invidiei și geloziei. Un sentiment disimulat de inferioritate își află
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să vorbească necontenit lumii despre ororile comunismului și despre scheletele din dulapul stângii occidentale. Nobelul din acest an potențează un mesaj care, vorba lui Andrei Pleșu, spus de alții nu a avut niciun efect: "Sistemul criminal comunist este egal în abjecție și teroare celui nazist!" Este, în sine, afirmarea preliminară, incantatorie, a unui exorcism pe care lumea europeană estică și vestică încă nu l-a declanșat efectiv. Și despre această încercare merită vorbit. În nenumărate rânduri în ultimii ani, tovarășul Pleșiță
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bine dacă trebuie să-l înfierezi, să-l detești, să-l disprețuiești sau doar să-l înțelegi. în spiritul lui Spinoza, să spunem: Nu râde, nu plânge, nu lăuda, nu condamna, ci înțelege. Celebritatea unui citat poate salva totuși o abjecție? Complexitatea situațiilor este, în orice caz, atât de mare, încât singura soluție echitabilă este (sau pare?) de a considera și evalua numai cazuri individuale. Iar acestea sunt extrem de diferite. Analize și soluții, deci, de la caz la caz. Pentru a condamna
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
erau legați de niciun fel de crez comun sau de empatie, fiind sudați doar de obsesia morbidă a imperativului major al oricărei societăți de consum: "totul, imediat". Autorul încearcă să redea cu cît mai mare fidelitate pregătirea detaliată a acestei abjecții, relatarea sa urmărindu-i pe tineri prin toate locurile implicate: Bagneux, Bobigny, Paris, Abidjan, apartamente, beciuri, străzi, mașini, internetcafe-uri, hoteluri, aeroporturi etc., oră de oră, ca un polițist, dublat de un sociolog și, desigur, de un scriitor adevărat. Ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
alung). Mă înduioșez"; 10 iulie 1939: "Popea scrie absolut gol și fără interes"; " Popea tace de o săptămână", "Popea, 2 scrisori trucate [...] Vulgaritatea mă indignează. Invitație acolo"; 12 dec. 1939: "Bengescu și Popea în același timp. Consternație. Sînt grosolan"; "Popea abjecție morală. Lichidare"; "stări morbide sufletești din pricina P., gelos inexplicabil"; "Ștefania Russu îmi propune să scot pe dracu din ea"; Alice Basarab, "rubensiană și proastă" etc. Așa cum se observă din aceste sumare însemnări, e clar că amicițiile amoroase de senectute i-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acționează asupra lui și-l covârșește sub un imperios determinism. (Ă). Mulți artiști nu Înțeleg de ce un anume tip de descriere a mizeriei, a Întunecimii, a apăsării oamenilor, În loc să fie progresist, servește burghezia. Ei nu Înțeleg Încă nici de ce Îngroșând abjecția exploatatorilor, Înfățișându-i În bălăceala lor sorbidă și făcând aceasta după rețetele naturaliste, abat de la țintă ascuțișul criticii sociale. (Ă). Elementele naturaliste din romanul lui Al. Jar nu numai că Împiedică pe autor să dea viață zecilor de luptători eroici
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
clare, ce n-au nevoie să fie reinventate, nu valorează nimic pe lângă un ticălos isteț, pe lângă un viclean înrăit, dar de succes, pe lângă un ins lipsit de cuvânt și de onoare care, inventează fără jenă și restricții infinite forme de abjecție în orice situație de viață. De aici, din acest spațiu vin cinicii și indiferenții zilei de azi. Ei sunt noii tirani, adesea nevăzuți și nerecunoscuți ca atare, ai democrației imature și fragilizate. Ei reprezintă cu succes disprețul față de cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție, nevoia de comunicare și, mai ales, despre drama singurătății umane. Modernitatea se dezvăluie nu numai la nivelul mizei , ci și al substanței dramaturgice, căci, printr-un remarcabil anticlimax în scenă, "seria" emoțiilor dramatice este întreruptă, când și când, de explozia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală, dar sub horbota ei stă pitit, de data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exercitarea puterii asupra oamenilor din ateliere, din fabrici, din instituții printr-o distribuție în spațiu, astfel încât umanul să fie permanent supravegheat, controlat, interogat dacă este cazul. Individul știe că este privit, văzut, controlat de un ochi (in)discret, ce lansează abjecții și cunoașteri insignifiante. Nicolae Iorga le spunea intrigării! De exemplu, CTC-ul din fabrici, mecanism de control și instanță a puterii. Un alt exemplu ce atinge fiecare individ din societatea noastră este posibilitatea controlului politic al serviciilor de Internet. Astfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și absurd în romanul Balanța. La Ion Băieșu însă, omniprezența modelului caragialian nu pare să complexeze, ci dimpotrivă, să confere un plus de valoare, să gireze buna calitate a comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea masculină și abjecția dezvăluită ca stare normală în infernul provincial din Balanța stârnesc permanent impresia de dejà vu și o ancorează mental de senzațiile de oroare și iritare stârnite de viziunea caragialiană din Grand Hotel "Victoria Română" sau 1 Aprilie (monolog). Ca și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar putea fi Ruy Blas." Investit cu o înaltă funcție morală, teatrul romantic va permite educarea poporului. Este o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]