208 matches
-
trebui!) s-au adunat între zidurile cetății, ca apoi să fie înghițite de apă. Cu ajutorul lor arheologii ar putea umple două secole de istorie nescrisă, cât două pietre de hotar. Și parcă pentru a le feri de cei care au abjurat de la blazonul lui Mircea del Bătrân, Dunărea le-a ocrotit, trăgând valuri-valuri, aurul nisipului peste ele... ... Așa am găsit în acea zi de toamnă „Păcuiul lui Soare”. Era mohorât și trist de părăsit, înghițit cam cinci șesimi de ape. Speriat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
crima cea mai abominabilă, mai bicisnică, a dogmatismlui orb, care o mie și ceva de ani s- a rugat la un fals, la un Dumnezeu greșit înțeles. Care Dumnezeu, tolerant cu gradul precar de cunoaștere, știa că omul silit să abjure ar fi fost ars pe rug pe degeaba" Ereziile au fost întotdeauna o scuză bună pentru scelerați, pentru sadismul instituționalizat (ca stalinismul) practicat de fanatici și de ignoranți. De aceea, multora, mai curat, oricum mai sincer, mai natural, li se
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
îl privește pe scriitorul în cauză. Cu toate acestea, este bine de știut că nicodemismul lui Moravia a fost de scurtă durată și că nu se reflectă în nici un fel în scrierile sale. În sfârșit, la capul de acuzație că abjură de la identitatea sa evreiască, ar fi de spus că prozatorul nu și-a revendicat niciodată această componentă identitară, iar ca scriitor chiar a ignorat în mod deliberat tematica legată de Shoah, fie dintr-un cinism fundamental, fie pentru că nu accepta
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
cunoscut Îndeaproape, copil fiind, pe Nicolae Titulescu, bun prieten al tatălui său, care le-a fost chiar naș de cununie, și, după studii la renumitul Colegiu al Iezuiților din Évreux (departamentul Eure, Franța), pe care l-a urmat fără să abjure credința ortodoxă, a obținut o strălucită pregătire pe tărâmul Dreptului. După război, În urma Convenției de Armistițiu cu Aliații, pe care România a semnat-o În septembrie 1944, s-a creat Comisia Română pentru aplicarea Armistițiului, din care a fost invitat
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
nu-i vedem ochii rugători, să nu-i auzim promisiunile. Să nu-l credem atunci când ne va spune că, dacă rămânem, totul se va schimba, totul va fi mai interesant, mai funny, mai frumos, mai puțin plictisitor. Nici când va abjura de la violență și ne va promite suporteri pașnici, blânzi și zâmbitori și atmosferă romantică pe stadioane să nu-l credem. S-a terminat și gata! Nu mai există cale de întoarcere. În încheiere, niște versuri din modelul lui Crin Antonescu
Noiembrie, ultimul text despre fotbal by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19857_a_21182]
-
trebui!) s-au adunat între zidurile cetății, ca apoi să fie înghițite de apă. Cu ajutorul lor arheologii ar putea umple două secole de istorie nescrisă, cât două pietre de hotar. Și parcă pentru a le feri de cei care au abjurat de la blazonul lui Mircea del Bătrân, Dunărea le-a ocrotit, trăgând valuri-valuri, aurul nisipului peste ele... ... Așa am găsit în acea zi de toamnă „Păcuiul lui Soare”. Era mohorât și trist de părăsit, înghițit cam cinci șesimi de ape. Speriat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
dar și-n spre Ceruri, Mireasă ! El, cu blândețe și smerit și în Credință râvnitor, Aprig când era nevoie, să-i fie apărător ! Guvernatorul pus de Roma (păgânul Probus), l-a somat Ca să-și lepede Credința...însă el, n-a abjurat ! Atuncea Guvernatorul, abil și cu viclenie A-ncercat înduplecarea, prin creștina lui soție... Și ea ales-a chinuirea și moartea Mucenicească Pentru CHRIST și Veșnicie și Slujirea cea Cerească ! În timp ce Judecătorul (la ordin), i-a condamnat, Montanus Preotul, spre Ceruri
SF.MUCENICI MONTANUS ȘI SOȚIA SA MAXIMA PREZBITERA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377212_a_378541]
-
până la primăria orașului Genova, unde fuseseră aruncați în temniță. La o parte dintre ei, la copii, femei, sau cei mai umili, fără funcții însemnate în templu, li se dăduse drumul să plece acasă. Câțiva fuseseră lăsați să plece după ce au abjurat, adică după ce negaseră credința lor cea nouă, considerată eretică de clerul catolic. Însă Lucas fiind considerat o captură prea importantă pentru autorități, nu avuse nicio șansă să fie eliberat fără a nega toată lucrarea sa, și crezul său. Dar Lucas
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
O ultimă încercare mai înlesni juriul pentru scăparea de moarte a acuzatul Lucas. Inchizitorul cazului se ridică și se adresă aspru celui care urma să fie ars pe rug: - Gândește bine! Ai o ultimă șansă să-ți păstrezi viața, dacă abjuri în acest moment, adică dacă declari că toată credința ta a fost o rătăcire, o erezie, și că dorești să te lepezi de ea! De asemenea, dacă declari că nicicând nu vei mai călca pe pământul ținutului orașului Genova, și
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
prea multă tărăgănare, condamnă și pe Nicolas la aceeași moarte pe rug. - Precum pentru trădătorul de credință, Lucas, în același fel, pentru Nicolas, concetățeanul nostru, aplicăm aceeași pedeapsă, moartea prin ardere pe rug! Doar dacă împricinatul, Nicolas, va voi să abjure, în acest moment! Abjuri? - Niciodată! Cum să trădez pe scumpul meu Mântuitor, pe Isus Hristos! Acestea fiind zise, judecătorii dădură dispoziție de ardere pe rug a condamnaților. Doar câteva clipe fură de ajuns, și făcliile aprinseră rugul, plin de lemne uscate
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
și pe Nicolas la aceeași moarte pe rug. - Precum pentru trădătorul de credință, Lucas, în același fel, pentru Nicolas, concetățeanul nostru, aplicăm aceeași pedeapsă, moartea prin ardere pe rug! Doar dacă împricinatul, Nicolas, va voi să abjure, în acest moment! Abjuri? - Niciodată! Cum să trădez pe scumpul meu Mântuitor, pe Isus Hristos! Acestea fiind zise, judecătorii dădură dispoziție de ardere pe rug a condamnaților. Doar câteva clipe fură de ajuns, și făcliile aprinseră rugul, plin de lemne uscate și smoală, care începu
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în afară, simbol al căutării de sine care nu abdică și nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul "insurgență și act de sabotaj" îi îngheață pe buze. La capătul acestui drum, Emil Botta descoperă că realul este o farsă, o tragi-comedie "bălțată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești! Un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dinastia Bourbon (1589-1610). Protestant (hughenot), era fiul lui Antoine de Bourbon și al reginei Navarei, Jeanne d 'Albret. Căsătorit cu Marguerite de Valois (la 18 august 1572), sora regilor Franței Carol al IX-lea și Henric al III-lea, va abjura și va trece la catolicism în noaptea Sf. Bartolomeu (24 august 1572), pentru a nu fi ucis. Va ocupa tronul Franței la moartea regelui Henric al III-lea (1589), ultimul reprezentant al dinastiei Valois. A pus provizoriu capăt războaielor religioase
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
că ați fost prost informat, Excelență. Nu există glorie În a prăda case, a viola femei și a căsăpi țărani fără apărare. Olivares Îl asculta cu o expresie de nepătruns. — Potrivnici cu toții adevăratei religii, preciză el. Și foarte nedoritori să abjure, lepădându-se de Mahomet. Căpitanul ridică din umeri cu simplitate. — Poate, replică. Dar acesta nu era războiul meu. — Așa? Ministrul Își arcuia acum ambele sprâncene simulând surpriza. Dar a asasina la comandă este? — Eu nu omor copii, nici bătrâni, Excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului, Rob Riemen le opune figura luminoasă a câtorva creatori pentru care "noblețea spiritului" a reprezentat valoarea supremă. Și atunci când Socrate refuză să abjure credința în simplitatea vieții, demnitate și libertate asumată până la ultima fibră, și atunci când Goethe opune "aristocrației sângelui" "aristocrația spiritului", și când Thomas Mann se ridică împotriva barbariei naziste, și când Camus cere cu fermitate revenirea la valorile morale, și când
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
ating două milioane, ceea ce nu apare niciunde în documentele oficiale și, conform lor, ei nici nu există și nici nu au existat. Tovarășa B. m-a avertizat că orice evaluare e nesigură pentru că de teamă sectanții nu se declară, ei nu abjură vechea credință, ci trăiesc amestecați cu ceilalți, datorită și familiilor mixte, participă doar cu prezența la ceremonii în acest sens, oficiate de cultele tradiționale. Într-un mod abil și discret mi-a vorbit și de persecuții (mai ales din vremea
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
al lui Brâncoveanu. Ucis la urmă, după ce văzuse, rostologolite lîngă el, capetele celor patru feciori, prințul somptuos, politicianul mecenatului splendid, ce irigase cu aur și cultură întreg Orientul, fu înecat în sîngele stirpei sale și al refuzului inflexibil de a abjura. Demnitatea dureroasă a înțelesului, care face din această năpraznică încercare un sacrificiu ritual, găsește ecou pe măsură, într-o execuție artistică înfiorată. Capul desprins de trup, tratat în ceară pierdută, ovalul lui, ca o coajă fermă, se raportează, în patetic
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
idiosincrazii.) Forță substanțială, care vine de undeva din interior. Căci un lucru e sigur. Ianuș este poet adevărat. Argumentul cel mai bun decurge din chiar construcția cărții. Spuneam că în urmă cu un an și jumătate Marius Ianuș și-a abjurat poezia de până la acea dată. (Radicala declarație se găsește la p. 102.) Volumul, însă, nu se încheie aici. Secvențele următoare din cuprins, O listă de discuții cu mine, Căciula lui Guguță și Post scripturi, sunt anterioare, cronologic acestui moment. Precizarea
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
și în 1321 se stinge din viață la Ravenna, la vârsta de 54 de ani. În 1966 a avut loc procesul de reabilitare a lui Dante. Omul s-a dovedit a nu fi mai prejos decât scriitorul. Nu și-a abjurat ideile, nu și-a scos conștiința la mezat și și-a păstrat demnitatea de om. Dante este o pildă morală valabilă pentru toate timpurile. Dostoievski. A făcut parte din «Cercul Petrașevschi» care era în legătură cu decembriștii și democrații revoluționari, inspirați de
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
mai grav afectat de cenzură a fost însă tezaurul de cercetări istorice al școlii teologice blăjene. Aceasta, evident, din cauza interzicerii, în 1948, a Bisericii Române Unite cu Roma și a persecutării ierarhilor, preoților și intelectualilor ei care au refuzat să abjure. Istorici eminenți, ca Ștefan Manciulea sau Zenovie Pâclișanu, au fost împinși de cenzura ideologică într-o nedreaptă uitare, chiar și după micul dezgheț ceaușist din anii ’65- ’71, când părea că începe să adie un vânt ceva mai proaspăt în
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
laic, autor al unor povestiri și romane ce s-au dorit a fi fresce ale vieții cotidiene din Apuseni. Victimă a interzicerii, de către același regim comunist, a Bisericii Române Unite cu Roma - și, evident, a refuzului lui Agârbiceanu de a abjura -, literatura lui de inspirație direct sau indirect creștină nu a mai fost niciodată reeditată după 1948. Nici exegeza nu a străbătut-o, tot din motive de cenzură. Consecințele acestei ocultări asupra receptării operei laice a părintelui Agârbiceanu sunt mai mari
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un membru al celui de Al Treilea Cer. Însă nu din caritate creștină. Cel ce comisese acele crime Își abjurase propria natură, Întrebuințându-și Întru rău darul ceresc al intelectului. Nu, nu de asta. Asasinul Îl provocase. Așezase În balanța sorții debitul și creditul. Îi pusese mâna În fața ochilor, sigur că el nu ar fi avut cum să vadă. Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au trebuit să acționeze. Există trei atitudini care au putut fi adoptate de către clericii BOR în acea vreme: - 1 o atitudine, am putea-o numi diplomatică, în care slujitorul bisericii încerca să se plieze pe cerințele puterii politice fără a abjura de la îndatoririle sale (o echilibristică dificilă care se putea solda fie cu închisoarea, fie cu compromiterea morală totală), - 2 atitudinea de o moralitate impecabilă, când orice concesie a fost respinsă, cei care au adoptat-o fiind convinși că au de
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
au trebuit să acționeze. Există trei atitudini care au putut fi adoptate de către clericii BOR în acea vreme: - 1 o atitudine, am putea-o numi diplomatică, în care slujitorul bisericii încerca să se plieze pe cerințele puterii politice fără a abjura de la îndatoririle sale (o echilibristică dificilă care se putea solda fie cu închisoarea, fie cu compromiterea morală totală), - 2 atitudinea de o moralitate impecabilă, când orice concesie a fost respinsă, cei care au adoptat-o fiind convinși că au de
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]