32 matches
-
cu litera de aur a adevărului și a iubirii, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei'' /.../''Reprezentantul libertății, martirul omenirii lănțuite, Crist'' / .../ '' Tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegațiunea a legiuit mai nobil, tot ce pune pe om alături cu omul: Libertatea!'' * ''Un Isus Cristos e Horea răstignit pe cruda roată!'', spunea marele poet Adrian PĂUNESCU în Motiv Popular * despre eroi, marele istoric Nicolae IORGA arăta că sunt: ''Cei
O ALTFEL DE ISTORIE A ARMATEI ROMANE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346870_a_348199]
-
însușirile frumoase care pot împodobi pe omul public, nu ajung. A fi judecător, e a avea mai mult decât toate acestea: e a avea sentimentul justului și mai ales a poseda, cu simplicitate, conștiința deplină a misiunii tale înalte, -- până la abnegațiune, până la sacrificiu. E oare o simplă întâmplare, că voind a schița figura celui mai înalt magistrat al țării, am început prin a construi sintetic pe judecătorul ideal? Oare dacă plecam de la concret și individual pentru a ajunge la abstract și
Dimitrie Volanschi () [Corola-website/Science/310765_a_312094]
-
în locul său - zicem noi - ar fi fost departe de-a da un comunicat în care să fi zis "așa stă afacerea", ci și-ar fi dat demisia și ar fi pretins să i se primească, mai ales când avuse și abnegațiunea de a servi gratis la Ministeriul de Interne. Asemenea servicii gratuite, asemenea generozitate de patriot roșu în vestitul timp al rechizițiilor bătea la ochi de departe. Cât despre scrisoarea lui Warszawsky, ea este juridic autentică, căci nu d. Moldoveanu cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
comentăm. Afle însă foița că cel ce au văzut soarele ecvatorial și mantile albe ale beduinilor, acel care, părăsind apoi viața sa liniștită de la țară și la primul apel al patriei au abandonat toate interesele sale, au reîncins Sabia cu abnegațiune de sine, au alergat la lupta sacră pentru Independența României; acela este Om Liber și, fudul de Libertatea sa, are inimă în pieptul său și nu poartă minciuna pe buză. Cine a înțeles ceva din tot talmeș-balmeșul să-i fie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ale statului și în cari el n-ar trebui să aibă nici un amestec. În linie generală însă politica internă a Austriei consistă în momentul de față în împăcarea naționalităților, pentru că peste puțin poate statul va avea nevoie să apeleze la abnegațiunea și sacrificiile lor. Tot atât de puțin asigurătoare sânt relațiile dintre Franța și Germania. Am reprodus ieri o parte a discursului d-lui Varnbueler, fost ministru prezident al regatului Wuertemberg, care lămurește gravitatea situației. În adevăr, în ziua în care d. baron
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Peste câteva minute toți au ajuns, care-n picioare care peste cap, în uliță, până ce realitatea i-a liniștit. [9 iulie 1876] CUM SE JERTFEȘTE UN REDACTOR Redactorul "Curierului intereselor generale", numai spre a fi consecuent, se jertfește cu mare abnegațiune pe altarul logicei. La reflectarea noastră, pe care d-lui o numește rectificare (cînd noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în pace; căci câte răzbele, atâtea azile ale rugăciunei și ale inimei înfrînte, atâtea mănăstiri. Fraților, am proiectat a serba cu toții ziua acelei sânte care-a conceput în sânul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegațiunea a legiuit mai nobil, tot ce pune pe om alături cu omul: Libertatea! Dar acea serbare, deși va avea caracter religios, prin omogenitatea de naționalitate și limbă a acelora ce vor serba-o și prin împrejurarea că se va ținea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
am tăgădui-o: una din cauzele sărăciei țăranului și a relelor raporturi este suplantarea vechei și patriarhalei clase de proprietari mari prin oameni îmbogățiți și suiți în sus pe alte căi, nu zicem neonorabile, dar desigur mai comune decât caracterul, abnegațiunea și curajul acelor strămoși cărora vechii proprietari datoreau averea lor imobiliară. Afară de-aceea, relațiile fiind seculare, întemeiate pe obiceie admise de toți și necontestate de nimeni, legăturile între marele proprietar și oamenii așezați pe moșia lui erau prin chiar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e rezultatul unui viciu de organizațiune. Trebuie să facem ca existența profesorului ș-a familiei lui să fie asigurată în limitele unui trai modest dar îndestulător, pentru a-i permite să nu caute alte mijloace de viețuire. "Romînul" nu cere abnegațiune de la profesori; căci nu se poate cere de la cetățean în orice profesiune decât îndeplinirea datoriei lui în schimbul unui echivalent moral și material în raport cu munca sa. Foaia oficioasă cere dar sporirea lefilor și reînființarea... răposatei Eforii a școalelor. Ia să 'ntoarcem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încă în univers, încît raza ajunge ochiul nostru într-un timp în care steaua ce au revărsat-o nu mai există, astfel din zarea trecutului mai ajunge o rază de glorie până la noi, pe când cauza acestei străluciri, tăria sufletească, credința, abnegațiunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbrăca zalele lor mâncate de rugină daca nu pot umplea sufletele cu smerirea și credința celor vechi. Ci nu de ei poate fi vorba când discutăm ceea ce se petrece în zilele noastre; nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
umplea sufletele cu smerirea și credința celor vechi. Ci nu de ei poate fi vorba când discutăm ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtuțile lor de eroi și de sfinți pot fi măsura virtuților confiscate ale ilustrațiunilor actuale. Nu abnegațiunea, onestitatea vulgară, care e dator s-o aibă orice om de rând, nu eroismul, sentimentul celei mai simple datorii, iată ceea ce căutăm în zădar la adversarii politici. Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care mănâncă societatea noastră, pentru a ne spune: Voi voiți un asemenea lucru? Pe când cei mai mulți dintre noi se cred nevrednici, în adâncul sufletului lor nevrednici de a ridica vălul de pe acest ideal, cunoscând că numai o altă generație, curățită prin abnegațiunea și durere, poate îndrăzni să gândească la ea, acești domni, pentru cari istoria suferințelor noastre e un basm, pentru cari mormintele eroilor noștri sunt bune de prefăcut în pușcărie, pentru cari nimic din ce au trecut nu e vrednic de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
conaționalilor din alte țări, ar fi agenți provocatori ai străinătății, plătiți sau plătibili, de vreme ce asemenea oameni sunt venali! Ei, dar românii sunt pățiți și nu vă vor asculta. Alte mâini, mai pure, alte inimi, lămurite în flacăra durerii și a abnegațiunii, vor ridica semnul tainei cei mărturisite înaintea unui popor 317 {EminescuOpXIII 318} ce-și așteaptă mântuirea, nu mâni de negustor de vorbe și de principii, nu mâni de speculanți de sentimente. Cât despre Austria, știm că, cu tot zgomotul gazetelor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
primite de acasă, prin gura nemuritorilor dascăli cari au aprins cu grai de foc simțul ființării noastre naționale pe acest sfânt pământ al Bucovinei în inimile odraslelor, a căror educație o făceau, asemenea marei opere ce se săvârșea cu aceeași abnegațiune și în același timp la vatra de lumină a liceului lui Șaguna și Popazu din Brașov, pentru intelectualitatea Ardealului”. Planul de învățământ cuprindea, pe durata tuturor celor opt ani de liceu, studiul religiei greco-ortodoxe, care a fost predată de către
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de Dumnezeu spre nefericire și robie”. Cu asemenea ochi privind idealul nostru național (“pe când cei mai mulți dintre noi se cred nevrednici, În adâncul sufletului lor nevrednici de a ridica vălul de pe acest ideal”), cunoscând că numai o altă generație, „curățită prin abnegațiune și durere, poate Îndrăzni să se gândească la ea”, poetul avea În vedere În fond „misia nației”, În optica sa, o misiune națională. Încă În 1871 serbarea de la Putna manifesta pentru prima dată În mod public ideea unității tuturor românilor
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului intereselor generale, numai spre a fi consecuent, se jertfește cu mare abnegațiune pe altarul logicei. La reflectarea noastră, pe care d-lui o numește rectificare (când noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
facem orice jertfe cu averea și persoana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se înfățoșa ca un soare luminos pe cerul patriei noastre. O, Doamne! Ce sus erau atunci inimile tuturor; cu ce foc, cu ce curaj, cu ce abnegațiune lucra fiecare pentru marele scop de regenerare a neamului românesc! Era o suflare puternică de reînviere care trecea peste țară și căreia nici un obstacol din lume n-ar fi putut să-i puie stăvili. Și totuși biruința nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi nu se gândea să-și calculeze pagubele, căci dinaintea ochilor fiecăruia strălucea de astă dată un țel pe care cei mai mari domni din epoca eroică a țărilor dunărene au încercat în zadar să-l atingă. Acest simțământ de abnegațiune și dragoste de țară care se manifesta cu așa tărie în toată suflarea românească, nu are exemplu în trecutul nostru. Sunt curente de înălțare de inimă în viața popoarelor care le fac capabile de orice jertfe, și care se pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de colb prin rafturile librăriilor, pe când romanele lui Ponson du Terrail și Xavier de Montépin se vând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
special. Iată ce spunea Haret: Se poate prea bine ca un cetățean și părinte de familie să nu știe istoria Coifului lui Alexandru cel Mare; însă cineva care nu va avea iubirea de familie și de țară, onestitate, curaj civic, abnegațiunea, simț de dreptate, activitate, energie nu e cu putință a fi un cetățean folositor; din contra va fi mai mult decât un ignorant, o piedică, dacă nu un pericol pentru țara și familia lui”. Cât adevăr ! Un popor ținut în
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
o gazetă austriacă să pună prisosul ei de putere la dispoziția regelui Carol, atât de strâmtorat de monarhie și de Ungaria îndeosebi. Cugete numai cineva cât de rău i-am tratat pe români și cât de mărinimoși și plini de abnegațiune au fost ei față cu noi. Cu mult înainte de-a fi vorba de emanciparea României, Austro-Ungaria, și anume sub conducerea unui bărbat de stat maghiar, a recunoscut dreptul Principatului de-a încheia tratate, l-a dezlipit astfel de suveranitatea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a stăruit efectiv pe lîngă părintele său să-l întrețină pe Mihai la studii superioare, iar poetul a notat despre tatăl său: "...oarecare nobleță de inimă, nu i-am putut niciodată disputa, și el a voit să-mi dea pentru abnegațiunea mea o satisfacere în înțelesul splendid, trimițîndu-mă în străinătate pentru cîțiva ani." Lui Șerban, Mihai i-a rămas recunoscător. " Mai în urmă, - scria I.L. Caragiale - l-am întîlnit tot aici /în București/ pe Eminescu, cu un frate al lui, ofițer
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
forma neroziei), interesul bine înțeles față cu cel rău înțeles, iată cel[e] două părți a unui ș-aceluiași sâmbure ce mișcă istoria: egoismul. Cu cea mai mare luare aminte trebuiesc cercetate așa-numitele acte de devotament, de curaj, de abnegațiune. Cel puțin 90 din 100 sunt flori istorice iară nu adevăruri. Și când strănepoții vor citi odată despre luptele naționale, reflectate nu în lumina nouă a teoriei, care o preface într-o luptă de interese, ci în lumina viorie a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
astea în privința tonului fundamental. O înrudire analogă e între Desdemona și Imogen pe de-o parte, între Clara din Egmont și Margareta din Faust pe de alta. În cele dintâi e grația pudică a sufletului și o blândețe plină de abnegațiune, în cele din urmă intimitatea cea plină a unor naturi în esență naive. Tot astfel vor arăta o înrudire oarecare tonul fundamental din a lui Marinelli cu cel a lui Carlos din Clavigo. În amândouă trebuie să se arate copia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ultima și cea mai naltă ținută a artei noastre, în care fiecare actor singular are să se privească și să se simtă ca parte a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l reproduce în măsura însemnătății rolului său. Abnegațiunea de sine a personalității întîmplătoare, care am recunoscut-o ca o condiție sine qua non a reprezentărei dramatice, primește la reprezentarea unui op poetic întreg încă un caracter spețial, acela de-a se abnega neîntrerupt în interesul întregului și de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]